― Ar trebui să o fac mai des. Pe vremuri eram mai tot timpul împreună. Acum trebuie să am grijă de sute de oameni ― aici, acolo, peste tot ― şi ei s-au interpus între mine şi tine. Ai auzit noutăţile?

― Ce noutăţi?

― Junta va introduce taxa pe cap de locuitor ― una destul de substanţială. Se va anunţa mâine la Holoviziune. Deocamdată se va aplica doar în Trantor. Provincia va trebui să mai aştepte. Sunt un pic dezamăgit. Sperasem că va fi introdusă în întreg Imperiul deodată, dar se pare că l-am subapreciat pe general în privinţa prudenţei.

― Trantor va fi suficient, spuse Amaryl. Provincia va afla că nu peste mult timp îi va veni şi ei rândul.

― Acum va trebui să aşteptăm.

― Imediat ce va fi anunţată ştirea, oamenii vor protesta. Vor începe răzmeriţele, chiar înainte de aplicarea efectivă a taxei.

― Eşti sigur?

Amaryl puse imediat în funcţiune Primul Radiant şi mări porţiunea care se referea la subiectul lor:

― Priveşte tu însuţi, Hari. Nu văd cum am putea interpreta greşit. Asta este previziunea pentru circumstanţele care există în acest moment. Dacă nu se întâmplă, înseamnă că tot ceea ce am făcut până acum în domeniul psihoistoriei este greşit. Refuz să cred aşa ceva.

― Acum parcă am mai multă încredere, spuse Seldon zâmbind. Cum te mai simţi, Yugo?

― Destul de bine. Suficient de bine... Apropo, cum te mai simţi tu? Am auzit nişte zvonuri cum că ai de gând să-ţi dai demisia. Chiar şi Dors mi-a vorbit despre asta.

― Nu o lua în seamă pe Dors. De câteva zile spune tot felul de lucruri. Are o idee fixă în cap, cu un fel de pericol care mă ameninţă din interiorul Proiectului.

― Ce fel de pericol?

― Mai bine nu întreba. A luat-o razna şi, ca de obicei, a devenit incontrolabilă.

― Vezi cât de avantajat sunt eu, din cauză ca nu am pe nimeni? spuse Amaryl. Dacă-ţi dai demisia, Hari, care sunt planurile tale pentru viitor?

― Vei prelua tu conducerea, spuse Seldon. Ce alte planuri aş putea avea?

Amaryl zâmbi.

26

În mica sală de conferinţe aflată în clădirea principală, Tamwile Elar o asculta pe Dors Venabili cu o privire din ce în ce mai derutată. Însă în final se lăsă pradă mâniei, izbucnind:

― Imposibil!

Îşi frecă bărbia, apoi continuă, prudent:

― Nu vreau să te jignesc, Dr. Venabili, dar sugestiile tale sunt ridic... greşite. Nimeni nu crede că în Proiectul de Psihoistorie există sentimente atât de periculoase încât să-ţi justifice bănuielile. Aş fi la curent. Să nu mai crezi aşa ceva.

― Ba cred, spuse încăpăţânată Dors, şi pot găsi dovezi în sprijinul celor spuse de mine.

― Nu ştiu cum să spun fără a te jigni, Dr. Venabili, spuse Elar. Însă dacă o persoană este suficient de ingenioasă şi hotărâtă să dovedească ceva, poate găsi toate dovezile de care are nevoie... sau, cel puţin, ceea ce crede că sunt dovezi.

― Crezi că sunt paranoică?

― Cred că în grija ta faţă de Maestru eşti, să spunem, puţin prea zeloasă.

Dors făcu o pauză şi reflectă la cele spuse de Elar:

― Ai dreptate că o persoană cu suficientă ingeniozitate poate găsi dovezi oriunde. Aş putea să te acuz şi pe tine, de exemplu.

Elar făcu ochii mari, privind-o profund uimit:

― Pe mine? Aş vrea să aud ce acuzaţii ai putea avea împotriva mea.

― Foarte bine. Vei auzi. Petrecerea cu ocazia zilei de naştere a fost ideea ta, nu-i aşa?

― M-am gândit la ea, da, spuse Elar, dar sunt sigur că au făcut-o şi alţii. Maestrul se plângea tot timpul că îmbătrâneşte, şi părea o ocazie firească pentru a-l înveseli.

― Sunt sigură că şi alţii s-au gândit, dar de fapt tu ai făcut presiuni şi până la urmă ai molipsit-o pe nora mea. Ea s-a ocupat de detalii, iar tu ai convins-o că se putea organiza o petrecere grandioasă. Nu-i aşa?

― Nu ştiu dacă am avut vreo influenţă asupra ei, dar chiar dacă aş fi avut, ce vezi rău în asta?

― Nimic în sine, dar faptul că a fost o petrecere atât de mare, amplă şi prelungită, nu a trezit oamenilor din juntă bănuieli vizavi de Hari? Adică Hari este prea popular şi ar putea reprezenta un pericol pentru ei.

― Nimeni nu ar putea crede că am avut aşa ceva în minte.

― Nu făceam decât să scot în evidenţă o posibilitate, spuse Dors. Organizând petrecerea, ai insistat ca birourile centrale să fie golite...

― Temporar. Din motive evidente.

― ... şi ai insistat ca ele să fie complet neocupate o vreme. În acea perioadă nimeni nu a muncit... în afară de Amaryl.

― M-am gândit că n-ar fi rău ca Maestrul să facă o pauză înaintea petrecerii. Nu ai motive să te plângi din cauza asta.

― Însă astfel puteai discuta cu alţi oameni în birourile goale, în perfectă intimitate. Birourile sunt, desigur, bine protejate.

― Am discutat acolo... cu nora ta, cu organizatori, furnizori şi alţi comercianţi. Era absolut necesar, nu crezi?

― Şi dacă unul dintre cei cu care ai discutat era membru al juntei?

Elar arăta ca şi cum Dors îl lovise în plin:

― Mă simt foarte jignit, Dr. Venabili. Drept cine mă iei?

Dors nu răspunse direct. Spuse:

― Ai discutat cu Dr. Seldon despre apropiata întâlnire cu generalul şi l-ai presat să îi iei tu locul şi să-ţi asumi riscurile. Rezultatul a fost, desigur, că Dr. Seldon a insistat cu vehemenţă să-l întâlnească el însuşi pe general. Deci se poate presupune că ai vrut să reacţioneze astfel.

Elar râse scurt şi nervos:

― Cu tot respectul, asta chiar că sună a paranoia, Doctore.

Dors continuă: