― Ce s-a întâmplat?

― Ceea ce ai spus. Mi-ai dat o idee nouă. Una esenţiala, cred.

Se întoarse fără un cuvânt, părăsind încăperea.

24

Dors Venabili îşi manifestă dezaprobarea cu voce tare, spunându-i lui Hari Seldon:

― Ai petrecut patru zile la Biblioteca Galactică, complet neprotejat, şi din nou ai reuşit să pleci fără mine.

Soţul şi soţia priveau fiecare imaginea celuilalt, înfăţişată pe ecranele holografice. Hari tocmai se întorsese dintr-o călătorie de cercetare la Biblioteca Galactică, în Sectorul Imperial. O apelase pe Dors din biroul său de la Proiect pentru a-i da de ştire că se reîntorsese în Streeling. Chiar şi atunci când îşi manifesta mânia, Dors era minunată. Îşi dori să întindă mâna şi să o mângâie pe obraz.

― Dors, spuse el cu o notă împăciuitoare în voce, nu am plecat singur. M-au însoţit câţiva oameni, iar Biblioteca Galactică este cel mai sigur loc pentru intelectuali, chiar şi în aceste zile tulburi. Va trebui să merg din ce în ce mai des la Bibliotecă.

― Vei continua să faci asta fără să-mi spui şi mie?

― Dors, eu nu pot trăi cu aceste viziuni ale tale. Şi nici nu vreau să alergi peste tot după mine deranjându-i pe Bibliotecari. Ei nu fac parte din juntă. Dar sunt sincer convins că eu ― noi ― ar trebui să ne luăm un apartament pe undeva, prin apropiere.

Dors se încruntă, dădu din cap, apoi schimbă subiectul:

― Ştii că am avut două discuţii cu Yugo, în ultima vreme?

― Bun. Mă bucur că ai făcut-o. Are nevoie de un contact cu lumea exterioară.

― Da, are nevoie, pentru că se întâmplă ceva în neregulă cu el. Nu mai este acelaşi Yugo pe care-l cunoşteam. A devenit nedecis, distant şi ― destul de ciudat ― pasionat de o singură idee, după câte îmi dau eu seama: este hotărât să-ţi succeadă după ce te vei retrage.

― Ar fi ceva normal... dacă îmi va supravieţui.

― Nu crezi că-ţi va supravieţui?

― Ei bine, este cu unsprezece ani mai tânăr decât mine, dar vicisitudinile vieţii...

― Deci recunoşti şi tu că e ceva în neregulă cu Yugo. Arată şi se comportă ca şi cum ar fi mai bătrân decât tine, deşi este mai tânăr. Iar asta a avut loc într-o perioadă destul de recentă. Este bolnav?

― Fizic? Nu cred. A făcut examinări periodice. Recunosc, totuşi, că pare epuizat. Am încercat să-l conving să-şi ia o vacanţă câteva luni ― un an întreg, dacă vrea. I-am sugerat chiar să plece de pe Trantor pentru o vreme, să stea cât mai departe de Proiect. N-ar fi nici o problemă să-i finanţăm o şedere pe Getorin ― care este o lume balneară, plăcută, la nu foarte mulţi ani-lumină depărtare.

Dors scutură nerăbdătoare din cap:

― Şi, desigur, nu a vrut. I-am sugerat şi eu să-şi ia o vacanţă dar s-a comportat ca şi cum n-ar fi ştiut ce înseamnă acest cuvânt. A refuzat foarte categoric.

― Deci ce putem face? întrebă Seldon.

― Să ne gândim puţin, spuse Dors. Yugo a lucrat un sfert de secol la Proiect şi se pare că şi-a menţinut vigoarea fără nici o problemă, şi acum, deodată, s-a şubrezit. Nu poate fi vorba despre vârstă. Nu are nici cincizeci de ani.

― Vrei să insinuezi ceva?

― Da. De câtă vreme folosiţi tu şi cu Yugo Electro-Clarificatorul?

― De vreo doi ani... poate puţin mai mult.

― Bănuiesc că Electro-Clarificatorul este folosit de oricine, când lucrează la Primul Radiant.

― Exact.

― Adică în cea mai mare parte a timpului de către tine şi Yugo.

― Da.

― Şi Yugo mai mult decât tine?

― Da. Yugo se concentrează cu înverşunare asupra Primului Radiant şi asupra ecuaţiilor sale. Eu, din nefericire, trebuie să-mi petrec cea mai mare parte a timpului rezolvând probleme administrative.

― Ce efect are Electro-Clarificatorul asupra trupului uman?

Seldon părea surprins:

― Nu ştiu să aibă vreun efect.

― În acest caz, Hari, explică-mi ceva. Electro-Clarificatorul funcţionează de mai bine de doi ani, iar în perioada asta ai devenit evident mai obosit, excentric, şi un pic... independent. De ce?

― Îmbătrânesc, Dors.

― Prostii! Cine ţi-a băgat în cap că şaizeci de ani înseamnă o senilizare definitivă? Te foloseşti de vârsta ta ca de un sprijin, ca de un scut, iar eu vreau să încetezi. Yugo, deşi este mai tânăr, a fost expus Electro-Clarificatorului o perioadă mai mare decât tine şi, ca rezultat, este mai obosit, mai aiurit, şi ― după părerea mea ― mult mai alienat decât tine. Se preocupă cu o înverşunare aproape copilărească de succesiune. Tu nu vezi nimic semnificativ în asta?

― Vârsta şi suprasolicitarea. Astea sunt semnificative.

― Nu, este Electro-Clarificatorul. A avut asupra voastră un efect pe termen lung.

Seldon spuse, după o pauză:

― Nu te pot contrazice, Dors, dar nu-mi dau seama cum ar fi posibil. Electro-Clarificatorul este un echipament care produce un câmp electronic neobişnuit, dar este vorba despre un câmp de genul cărora la care oamenii sunt permanent expuşi. Nu poate face rău mai mult decât altele... În orice caz, nu putem renunţa la utilizarea lui. Fără el nu putem avansa cu Proiectul.

― Hari, îţi voi cere acum ceva şi te rog să fii cooperant. Să nu mai pleci nicăieri în afara Proiectului fără să-mi spui şi mie. Să nu mai faci nimic neobişnuit fără să-mi spui mie. Înţelegi?

― Dors, cum crezi că pot fi de acord cu tine? E ca şi cum m-ai băga într-o cămaşă de forţă.

― Doar pentru o vreme. Câteva zile. O săptămână.

― Şi ce se va întâmpla în câteva zile sau într-o săptămână?

― Ai încredere în mine, spuse Dors. Voi lămuri totul.

25

Hari Seldon ciocăni uşor, într-un cod de-al lor, şi Yugo Amaryl ridică privirea:

― Hari, ce frumos din partea ta că ai dat pe-aici.