Seldon trecu imediat de partea Manellei:
― Ei, şi tu. Este bine intenţionată, Dors.
― Scuteşte-mă, spuse Dors. Nu-mi povesti mie despre bunele ei intenţii. În orice caz, am venit aici ca să discutăm despre altceva. Ceva care ar putea fi important.
― Da-i drumul. Despre ce este vorba?
― Am discutat cu Wanda despre visul ei...
Se opri, şovăind.
Seldon mormăi ceva de neînţeles, apoi spuse:
― Nu pot să cred. Las-o baltă.
― Nu. N-ai întrebat-o detalii despre vis?
― Pentru ce s-o trec pe fetiţă prin aşa ceva?
― Nici Raych n-a făcut-o, nici Manella. A trebuit să mă ocup eu.
― Dar pentru ce să o torturezi cu astfel de întrebări?
― Pentru că aşa am considerat eu că trebuie, spuse înverşunată Dors. În primul rând, visul nu l-a avut acasă, în patul ei.
― Dar unde?
― În biroul tău.
― Ce căuta ea în biroul meu?
― Vroia să vadă unde va avea loc petrecerea, a intrat în biroul tău şi, desigur, acolo nu era nimic de văzut. Totul fusese scos pentru a se putea face aranjamentul. Totul, mai puţin fotoliul tău. Cel mare ― spătar înalt, braţe înalte, dezmembrat ― pe care nu mă laşi să-l înlocuiesc.
Hari oftă, amintindu-şi o neînţelegere care dura de multă vreme:
― Nu este dezmembrat. Nu vreau altul nou. Continuă.
― S-a ghemuit în fotoliul tău, a început să-şi facă griji că poate nu va avea loc nici o petrecere, şi s-a bosumflat. Apoi probabil că a adormit, pentru că nu-şi mai aminteşte nimic cu claritate, decât că în visul ei erau doi bărbaţi... nu femei, de asta era sigură... deci, doi bărbaţi care discutau.
― Şi despre ce discutau?
― Nu-şi aduce aminte foarte precis. Ştii cât de dificil este să-ţi aminteşti, în astfel de circumstanţe. Dar spune că era vorba despre moarte, iar ea s-a gândit la tine, pentru că tu eşti bătrân. Şi-şi mai aduce aminte clar de ceva, două cuvinte: "moartea-limonadă".
― Ce?
― Moartea-limonadă.
― Ce înseamnă asta?
― Nu ştiu. În orice caz, discuţia s-a terminat, bărbaţii au plecat, iar ea stătea acolo în fotoliu, înfrigurată şi speriată... şi de-atunci încoace este mereu întoarsă pe dos.
Seldon cugetă la cele spuse de Dors. Apoi:
― Ascultă, dragă, ce importanţa putem acorda visului unui copil?
― În primul rând, Hari, ar trebui să ne punem întrebarea dacă a fost într-adevăr un vis.
― Ce vrei să spui?
― Wanda nu a spus categoric că a fost un vis. A spus că "probabil a adormit". Acestea au fost cuvintele ei. N-a spus că a adormit, a spus că probabil a adormit.
― Şi ce concluzie tragi?
― Că a intrat într-un fel de semi-inconştienţă şi, în acea stare, a auzit doi bărbaţi ― doi bărbaţi adevăraţi, nu visaţi ― discutând.
― Bărbaţi adevăraţi? Discutând să mă omoare cu moartea-limonadă?
― Da, cam aşa ceva.
― Dors, spuse Seldon încercând să fie cât mai convingător, eu ştiu că tu vezi peste tot şi mereu pericole care mă pasc pe mine, dar acum chiar că ai exagerat. Cine şi pentru ce ar vrea să mă omoare?
― S-a mai încercat de două ori până acum.
― Într-adevăr, dar au fost alte circumstanţe. Primul atentat a venit la scurtă vreme după ce Cleon m-a numit Prim Ministru. Normal că asta era o ofensă adusă bine-structuratei ierarhii de lâ curte, şi mulţi m-au duşmănit. Câţiva au crezut că ar putea rezolva problema scăpând de mine. A doua oară a fost atunci când Joranumiţii au încercat să pună mâna pe putere şi s-au gândit că eu le stau în cale. La asta s-a adăugat şi dorinţa de răzbunare a lui Namarti. Din fericire, nici un atentat nu a reuşit, dar pentru ce să se încerce şi a treia oară? Nu mai sunt Prim Ministru... de zece ani. Sunt un matematician bătrân, aproape de retragere, şi cu siguranţă că nimeni nu are motive de temere din partea mea. Joranumiţii au fost nimiciţi, Namarti a fost executat cu mult timp în urmă. Nimeni nu are absolut nici o motivaţie pentru a mă ucide. Aşa că Dors, calmează-te. Când eşti neliniştită din cauza mea începi să te agiţi, devii şi mai nervoasă, iar mie nu-mi place să te văd aşa.
Dors se ridică din scaun şi se aplecă peste biroul lui Hari:
― Pentru tine este uşor să spui că nimeni nu are motiv să te ucidă, dar poate că nici nu este nevoie de vreun motiv. Guvernul nostru actual este complet iresponsabil şi dacă doreşte...
