― Nu ştiţi? Tamwile Elar. El a pus la punct teoria care a făcut posibilă crearea echipamentului. Eu am proiectat şi construit instrumentul fizic.

― Asta înseamnă că el a cules toate roadele?

― Nu, nu. Să nu credeţi aşa ceva. Dr. Elar nu este genul ăsta de om. Mi-a recunoscut meritele. De fapt, a fost ideea lui să denumească echipamentul după numele noastre, dar nu s-a putut.

― De ce?

― Ei bine, ştiţi, asta este regula Profesorului Seldon. Toate realizările trebuie să primească denumiri funcţionale, şi nu personale... pentru a evita invidiile. Aşa că echipamentul a fost denumit Electro-Clarificator. Însă atunci când lucrăm împreună, Dr. Venabili, el identifică echipamentul cu numele noastre şi trebuie să recunosc că sună nemaipomenit. Poate că într-o zi, realizările din cadrul Proiectului vor purta numele celor care le aparţin. Sper să fie aşa.

― Şi eu sper, spuse Dors cu politeţe. După cum spui dumneata, Dr. Elar este o persoană foarte cumsecade.

― Este. Este, spuse Monay cu convingere. Este o plăcere să lucrezi cu el. În momentul de faţă, lucrez la o nouă versiune a echipamentului, mult mai puternică, pe care nu o înţeleg prea bine... Vreau să spun, nu înţeleg în ce scop va fi folosită. Totuşi, el este şeful meu aici.

― Şi faci progrese?

― Într-adevăr. De fapt, i-am şi dat Doctorului Elar un prototip pe care intenţionează să-l testeze. Dacă funcţionează, vom merge mai departe.

― Sună promiţător, fu de acord Dors. Ce crezi că se va întâmpla dacă Profesorul Seldon îşi va da demisia din postul de director al Proiectului? Dacă va dori să se retragă?

Monay părea surprinsă:

― Profesorul intenţionează să se retragă?

― Din câte ştiu eu, nu. Ţi-am prezentat o situaţie ipotetică. Să presupunem că se retrage. Cine crezi că va fi succesorul firesc? Din cele ce mi-ai spus, cred că ai prefera ca Dr. Elar să fie noul director.

― Da, într-adevăr, răspunse Monay după o scurtă ezitare. Este de departe cel mai strălucit om dintre cei noi şi cred că ar putea conduce Proiectul în cel mai bun mod posibil. Totuşi, este tânăr. Sunt foarte multe fosile ― ştiţi la cine mă refer ― care nu ar aprecia să fie date la o parte de nişte tinerei.

― Te gândeşti la o fosilă anume? Ţine cont, ceea ce discutăm este confidenţial.

― Sunt multe fosile, dar mă gândesc în special la Dr. Amaryl. El este moştenitorul cel mai probabil.

― Da, înţeleg ce vrei să spui.

Dors se ridică:

― Îţi mulţumesc foarte mult pentru ajutorul oferit. Te las să te întorci la munca ta.

Plecă, gândindu-se la Electro-Clarificator. Şi la Amaryl.

22

― Iată-te din nou, Dors, spuse Amaryl.

― Îmi pare rău, Yugo. E a doua oară că te deranjez săptămâna asta. De fapt, tu nu te vezi prea des cu nimeni, nu-i aşa?

― Nu îi încurajez pe oameni să-mi facă vizite, spuse Amaryl. Nu. De obicei mă întrerup, îmi rup firul gândurilor... Nu mă refer la tine, Dors. Voi sunteţi o excepţie, tu şi Hari. Nu există zi în care să nu-mi aduc aminte ce aţi făcut pentru mine.

Dors flutură din mână:

― Las-o baltă, Yugo. Ai muncit din greu pentru Hari şi picul de bunăvoinţă pe care l-am avut faţă de tine a fost răsplătit cu vârf şi îndesat. Cum merge Proiectul? Hari nu vorbeşte niciodată de el... în orice caz, nu cu mine.

Amaryl se lumină la faţă şi trupul său păru să primească o infuzie de vitalitate:

― Foarte bine. Foarte bine. E greu sa vorbeşti despre el fără a te folosi de matematici, dar progresele care s-au făcut în ultimii doi ani sunt uimitoare... mai mult decât orice s-a făcut înainte. E ca şi cum, după ce am muncit din greu cu ciocanul, zidul tare al dificultăţilor a început să se destrame.

― Am auzit că noile ecuaţii inventate de Dr. Elar au ajutat mult.

― Ecuaţiile ahaotice. Da. Enorm.

― Şi Electro-Clarificatorul a fost de ajutor, de asemenea. Am vorbit cu femeia care l-a proiectat.

― Cinda Monay?

― Da. Despre ea este vorba.

― O femeie foarte inteligentă. Suntem norocoşi că o avem printre noi.

― Spune-mi, Yugo... Lucrezi aproape tot timpul la Primul Radiant, nu-i aşa?

― Lucrez la el aproape fără întrerupere. Da.

― Şi îl studiezi folosind Electro-Clarificatorul.

― Desigur.

― Nu te-ai gândit niciodată să-ţi iei o vacanţă, Yugo?

Amaryl holbă ochii la ea, clipind încet:

― O vacanţă?

― Da. Sunt sigură că ai auzit de acest cuvânt. Ştii ce este o vacanţă.

― Pentru ce să-mi iau o vacanţă?

― Pentru că îmi pari îngrozitor de obosit.

― Din când în când. Dar nu vreau să las lucrul.

― Te simţi mai obosit acum decât de obicei?

― Puţin. Îmbătrânesc, Dors.

― Nu ai decât patruzeci şi nouă de ani.

― Da, dar sunt totuşi mai bătrân decât înainte.

― Bine, s-o lăsăm baltă. Spune-mi, Yugo... ca să schimbăm subiectul... cum se descurcă Hari cu munca lui? Eşti cu el de atâta vreme! Nimeni nu îl cunoaşte mai bine decât tine. Nici măcar eu. Cel puţin, în privinţa muncii sale.