― Ai încercat să adulmeci o astfel de conspiraţie, nu-i aşa?

Dors încuviinţă.

― Şi ai dat greş, continuă el.

Dors încuviinţă.

― Mamă, nu te-ai gândit că ai dat greş tocmai din cauză că nu este vorba de nici o conspiraţie?

Dors dădu din cap:

― Dacă nu am reuşit până acum, asta nu înseamnă că nu există o conspiraţie. Sunt foarte convinsă.

Raych râse:

― Mamă, ceea ce-mi spui este foarte banal. M-aş fi aşteptat din partea ta la ceva mai mult decât "Sunt foarte convinsă".

― Există o expresie care, după părerea mea, poate fi interpretată greşit şi transformată în "limonada". Este vorba de "ne-specialist". Layman = nespecialist, (în lb. engleză). "Layman-aided death" (crimă executată cu ajutorul unor nespecialişti) şi "Lemonade death" (moartea-limonadă) au o pronunţie frapant de asemănătoare, (n. trad.)

― Nespecialist? Cum adică?

― Nespecialist. Matematicienii îi consideră pe ceilalţi care lucrează la Proiect drept "nespecialişti".

― Şi?

― Să presupunem, accentuă ferm Dors, că cineva a vorbit despre "moartea-prin-nespecialist", referindu-se la un mod de a-l omorî pe Hari în care unul sau mai mulţi nematematicieni ar juca un rol esenţial. Wanda a avut probabil impresia că aude "moartea-limonadă", din cauză că, la fel ca tine, n-a auzit niciodată fraza "moartea-prin-nespecialist", şi îi place deosebit de mult limonada.

― Vrei să-mi spui că din câte locuri există pe-aici, oamenii aia s-au oprit tocmai în biroul tatei?... Apropo, câţi erau?

― Wanda a vorbit de doi. Sentimentul meu este că unul dintre ei era colonelul Hender Linn din juntă, că i s-a prezentat Primul Radiant, şi că a avut loc o discuţie referitoare la eliminarea lui Hari.

― Mamă, ceea ce spui începe să aibă din ce în ce mai puţin sens. Colonelul Linn şi încă un bărbat în biroul tatei, vorbind despre crimă, şi nedându-şi seama că în fotoliu se afla o fetiţă care îi asculta? Asta vrei să spui?

― Mai mult sau mai puţin.

― În acest caz, dacă a vorbit despre nespecialişti, celălalt era probabil un matematician.

― Aşa se pare.

― Mi se pare de-a dreptul imposibil. Dar chiar dacă ar fi adevărat, care anume dintre matematicieni să fie? Mai mult de cincizeci lucrează la Proiect.

― Nu i-am întrebat pe toţi. Am întrebat câţiva matematicieni, şi de asemenea câţiva nespecialişti, însă nu am dat de nici un fir. Desigur, nu pot pune întrebări prea făţişe.

― Pe scurt, nimeni dintre cei cu care ai vorbit nu ţi-a dat vreo informaţie din care să tragi concluzia că ar exista o conspiraţie?

― Aşa e.

― Nu mă surprinde. Nu ţi-au oferit pentru că...

― Ştiu ce vrei să spui, Raych. Crezi că oamenii vor ceda şi vor mărturisi că există o conspiraţie doar pentru că le pun nişte întrebări inofensive? Eu nu am cum scoate informaţiile cu forţa din cineva. Îţi imaginezi cât de mult s-ar supăra tatăl tău dacă l-aş deranja pe unul dintre preţioşii săi matematicieni?

Apoi, cu o abruptă schimbare a tonului:

― Raych, ai vorbit cu Yugo Amaryl în ultima vreme?

― Nu, în ultima vreme nu prea. Nu este o creatură foarte sociabilă, ştii bine asta. Dacă ai scoate psihoistoria afară din el, s-ar prăbuşi într-o mică grămadă de piele.

Dors se strâmbă auzind expresia, apoi spuse:

― Am vorbit de două ori cu el în ultima vreme şi mi se pare un pic absent. Nu doar obosit. Ca şi cum nu şi-ar da seama ce se întâmplă în jurul lui.

― Da. Ăsta-i Yugo.

― Dar nu ţi se pare că în ultima vreme tendinţa asta a lui se accentuează?

Raych se gândi puţin:

― Probabil. Îmbătrâneşte, ştii. Cu toţii îmbătrânim... cu excepţia ta, mamă.

― Vrei să spui că Yugo a trecut pragul şi a devenit puţin instabil, Raych?

― Cine? Yugo? Nimic nu-l poate destabiliza pe el. Lasă-l în pace cu psihoistoria lui şi ai să-l vezi mormăind încet pentru sine însuşi, tot restul vieţii.

― Nu cred. Este ceva care îl interesează... şi chiar foarte mult. Este vorba de succesiune.

― Ce succesiune?

― I-am spus că într-o zi tatăl tău s-ar putea să vrea să se retragă şi se pare că Yugo este hotărât ― foarte hotărât ― să-i fie succesor.

― Nu mă surprinde. Toată lumea este de acord, cred, că Yugo este succesorul firesc. Cred că şi tata este de acord.

― Dar mie nu mi se pare că s-a comportat normal în privinţa asta. A avut senzaţia că eu am venit acolo pentru a-i spune că Hari avea de gând să-l treacă pe linia moartă, înlocuindu-l cu altcineva. Îţi poţi imagina aşa ceva din partea lui Hari?

― Mă surprinde...

Raych se întrerupse şi îi acordă mamei sale o privire lungă. Apoi continuă:

― Mamă, vrei să-mi spui că este posibil ca Yugo sa fie în centrul acestei conspiraţii de care îmi vorbeşti? Că vrea să scape de tata şi să conducă el Proiectul?

― Ar fi chiar atât de imposibil?

― Da, mamă. Absolut imposibil. Dacă este ceva în neregulă cu Yugo, atunci aceasta este suprasolicitarea la care se supune muncind. Se holbează la ecuaţiile alea sau ce or fi, zi şi noapte... Mi se pare şi normal să "deraieze".

Dors se ridică în picioare, brusc:

― Ai dreptate.

Raych tresări, apoi spuse: