Totuşi Seldon nu se simţea în largul lui atunci când se întâlnea cu Elar. Vârsta obosită faţă-n faţă cu tinereţea înflăcărată.
Dar Elar nu-i dăduse niciodată motive să simtă diferenţa de ani. Niciodată nu-i arătase lui Seldon altceva decât cel mai adânc respect. Niciodată nu insinuase că Seldon trecuse de floarea vârstei.
Desigur, Elar se arăta interesat de apropiatele festivităţi. Seldon descoperise că Elar sugerase această sărbătorire. (Era cumva ăsta un mod subtil de a-i sublinia lui Seldon vârsta înaintată? Nu, excluse posibilitatea. Dacă gândea asta, însemna că se molipsise de la Dors, bănuind pe toată lumea de intenţii rele.)
Elar înainta cu paşi mari spre el şi spuse:
― Maestre!
Seldon făcu o grimasă, ca întotdeauna. Prefera ca membrii importanţi ai Proiectului să-i spună Hari, dar nu avea rost să facă nazuri doar pentru atâta lucru.
― Maestre, spuse Elar. Se zvoneşte că ai fost chemat într-o audienţă la generalul Tennar.
― Da. E noul şef al juntei militare, şi bănuiesc că doreşte să mă întrebe cum stau cu psihoistoria. Sunt întrebat în legătură cu ea încă din timpul lui Cleon şi al lui Demerzel.
(Noul şef! Junta era ca un caleidoscop, unii dintre membrii săi cădeau în dizgraţie şi alţii se ridicau din nimic.)
― Însă eu înţeleg că el doreşte ca audienţa să aibă loc acum... chiar în mijlocul aniversării zilei de naştere.
― Nu contează. Puteţi sărbători şi fără mine.
― Nu, Maestre, nu se poate. Sper că nu te superi, dar noi ne-am unit şi am conceput o petiţie pe care am trimis-o la Palat, amânând întâlnirea cu o săptămână.
― Ce? făcu necăjit Seldon. Sunt sigur că asta a fost considerată obrăznicie din partea voastră... foarte riscantă, chiar.
― A mers destul de bine. Au amânat. Ai nevoie de timpul ăsta.
― Pentru ce am nevoie de o săptămână?
Elar şovăi:
― Pot vorbi sincer, Maestre?
― Bineînţeles că poţi. Când am cerut eu ca cineva sa vorbească altfel decât sincer?
Elar se tulbură puţin, pielea albă înroşindu-se, dar vocea rămase fermă:
― Nu-mi este uşor să-ţi spun asta, Maestre. Eşti un geniu al matematicii. Nimeni de la Proiect nu se îndoieşte de acest lucru. Nimeni din Imperiu ― mă refer la cei care te cunosc şi cunosc în acelaşi timp şi matematicile ― nu se îndoieşte. Totuşi, nimeni nu este un geniu universal.
― Ştiu asta tot atât de bine ca şi tine, Elar.
― Da. Însă îţi lipseşte darul de a te descurca cu oamenii obişnuiţi... cu "stupid people". Îţi lipseşte o oarecare capacitate de a accepta compromisul şi dacă ai de-a face cu cineva puternic în guvern şi în acelaşi timp provenind din categoria "stupid people", poţi pune foarte uşor în pericol Proiectul. Ba chiar şi propria-ţi viaţă, pur şi simplu din cauză că eşti prea sincer.
― Hei, ce se întâmplă aici? Am devenit deodată un copil? De multa vreme am de-a face cu politicienii. Am fost Prim Ministru timp de zece ani, probabil că-ţi aminteşti.
― Iartă-mă, Maestre, dar n-ai fost unul deosebit de eficient. Ai avut de-a face cu Primul Ministru Demerzel, care era foarte inteligent, şi cu Împăratul Cleon, care era foarte prietenos. Acum te vei întâlni cu militari. Ei nu sunt nici inteligenţi, nici prietenoşi... ci cu totul altceva.
― Am avut de-a face şi cu militari. Uite că am supravieţuit.
― N-ai avut de-a face cu generalul Dugal Tennar. El este cu totul altceva. Îl cunosc.
― Îl cunoşti? L-ai mai întâlnit?
― Nu-l cunosc personal, dar vine din Mandanov, care, din câte ştii, este sectorul meu natal. Avea putere acolo încă înainte de a se alătura juntei şi a avansa în ierarhie.
― Şi ce anume ştii referitor la el?
― Ignorant, superstiţios, violent. Nu e un om cu care să te poţi înţelege uşor... Poţi folosi această săptămâna pentru a găsi metode de abordare.
Seldon îşi muşcă buza inferioară. Ceea ce spusese Elar avea sens. Trebuia să recunoască faptul că, având planuri ascunse, era dificil să manipulezi o persoană stupidă, plină de auto-consideraţie, uşor iritabilă, cu o forţă colosală la dispoziţie.
Spuse, încurcat:
― Mă descurc eu cumva. Junta militară reprezintă o situaţie instabilă pentru Trantor-ul de astăzi. A fost la putere o perioadă mai îndelungată decât cea prevăzută.
― Am verificat noi aşa ceva? Nu eram la curent că facem studii de stabilitate referitoare la junta.
― Doar câteva calcule de-ale lui Amaryl, care s-a folosit de ecuaţiile tale ahaotice.
Apoi, după o pauză:
― Apropo, am văzut pe undeva că au fost denumite "Ecuaţiile Elar".
― Nu de către mine, Maestre.
― Sper că nu te deranjează, dar eu nu sunt de acord cu aşa ceva. Atunci când dăm vreun nume unui element psihoistoric, trebuie să ţinem cont de rolul său funcţional şi nu de persoana celui care l-a creat. Când intervin elementele personale, apare şi invidia.
― Înţeleg şi sunt cu totul de acord, Maestre.
