― Şi există alţii care o pot face în locul lui?
― O, da, dar trebuie să scăpăm de Seldon.
― Şi ce-i atât de greu? Un ordin de execuţie... şi gata, s-a terminat.
― Ar fi mai bine, generale, ca guvernul să nu fie implicat direct în această treabă.
― Explică-te!
― Am aranjat să aibă o întâlnire cu tine, astfel încât să-ţi poţi folosi talentele pentru a-i verifica personalitatea. Vei putea judeca atunci dacă unele sugestii la care mă gândesc eu sunt valabile sau nu.
― Şi când trebuie să aibă loc întâlnirea?
― Trebuia să aibă loc foarte curând, dar unii dintre oamenii săi care lucrează la Proiect au cerut o amânare de câteva zile, din cauză că erau în mijlocul aniversării zilei de naştere a lui Seldon... a şaizecea, pare-se. S-a considerat că este mai înţelept să permitem o amânare de o săptămână.
― De ce? întrebă Tennar. Îmi displace să dăm semne de slăbiciune.
― Foarte adevărat, generale. Foarte adevărat. Instinctele tale sunt, ca întotdeauna, corecte. Totuşi, am apreciat că ar fi spre binele statului să aflăm ce implică aniversarea zilei de naştere... care are loc chiar acum.
― De ce?
― Orice informaţie este utilă. N-ai vrea să vezi câteva înregistrări făcute la aniversare?
Figura generalului rămase întunecată:
― Este necesar?
― Cred că ţi se va părea interesant.
Înregistrarea ― imagine şi sunet ― era excelentă şi veselia prezentă la aniversare umplu camera austeră a generalului.
Vocea şoptită a lui Linn făcea comentarii:
― Cea mai mare parte din ceea ce vezi, generale, are loc în complexul Proiectului, dar este implicat tot restul Universităţii. Vom avea peste câteva momente o vedere luată de sus, şi vei vedea că aniversarea acoperă o zonă vastă. De fapt, deşi nu am acum disponibile toate dovezile, există câteva colţuri pe planetă ― cele mai multe fiind Universităţi şi sedii de sector ― unde au loc ceea ce putem numi "manifestări de simpatie". Sărbătorile continuă şi vor dura cel puţin încă o zi.
― Vrei să-mi spui că asta-i o sărbătoare răspândită în întreg Trantor-ul?
― Da, afectează doar clasele intelectuale, însă are o răspândire neobişnuită. S-ar putea chiar să auzim ecouri de pe alte lumi în afară de Trantor.
― De unde ai făcut rost de înregistrarea asta?
Linn zâmbi:
― Avem oameni infiltraţi în Proiect, informatori siguri. Nimic nu se poate întâmpla fără ştirea noastră.
― Deci, Linn, care sunt concluziile tale?
― Eu am impresia că Hari Seldon se află în centrul unui cult al personalităţii. S-a identificat atât de mult cu psihoistoria încât dacă ar fi să scăpăm de el într-o manieră prea făţişă, am distruge iremediabil credibilitatea acestei ştiinţe. Un lucru care nu ne poate ajuta cu nimic. Pe de altă parte, generale, Seldon îmbătrâneşte şi nu este greu să ne imaginăm că va fi înlocuit de altcineva: cineva ales de noi, adept al scopurilor şi speranţelor noastre pentru Imperiu. Dacă Seldon ar putea fi înlăturat astfel încât totul să pară natural, de altceva nici nu avem nevoie.
― Şi crezi că ar trebui să mă întâlnesc cu el? întrebă generalul.
― Da, pentru a-i aprecia personalitatea şi a decide ce trebuie să facem. Dar trebuie să fim prudenţi, pentru că este un om cu mare popularitate.
― Am mai avut eu de-a face cu oameni populari, spuse întunecat Tennar.
13
― Da, spuse Hari Seldon, a fost un mare triumf. M-am simţit minunat. Abia aştept să împlinesc şaptezeci de ani, ca să se repete totul. Dar adevărul este că sunt epuizat.
― Atunci oferă-ţi o noapte bună de somn, tată, spuse Raych zâmbind. Un remediu foarte la îndemână.
― Nu ştiu cât de bine mă pot odihni, când peste câteva zile trebuie să mă întâlnesc cu marele nostru conducător.
― Nu vei merge singur, spuse hotărâtă Dors Venabili.
Seldon se încruntă:
― Nu mă mai bate la cap, Dors. Este foarte important să merg singur.
― Nu vei fi în siguranţă dacă vei merge singur. Îţi aduci aminte ce s-a întâmplat acum zece ani, când ai refuzat să mă laşi să te însoţesc pentru a-i întâmpina pe grădinari?
― N-am cum să uit, Dors, îmi aduci aminte de câte două ori pe săptămână. Totuşi, în cazul de faţă intenţionez să merg singur. Ce mi-ar putea face dacă merg acolo ca un om bătrân, absolut inofensiv, pentru a afla ce doreşte de la mine?
― Ce crezi că vrea? spuse Raych împreunând mâinile.
― Cred că vrea ceea ce a vrut şi Cleon dintotdeauna. Voi descoperi că a aflat despre capacitatea psihoistoriei de a prezice viitorul, şi va dori să o folosească în scopuri personale. Acum aproape treizeci de ani i-am spus lui Cleon că psihoistoria nu era încă în stadiul de a face aşa ceva. I-am spus asta în tot timpul cât am fost Prim Ministru... iar acum va trebui să-i spun generalului Tennar acelaşi lucru.
― De unde ştii că te va crede? spuse Raych.
