― O vacanţă?
― Da. Sunt sigură că ai auzit de acest cuvânt. Ştii ce este o vacanţă.
― Pentru ce să-mi iau o vacanţă?
― Pentru că îmi pari îngrozitor de obosit.
― Din când în când. Dar nu vreau să las lucrul.
― Te simţi mai obosit acum decât de obicei?
― Puţin. Îmbătrânesc, Dors.
― Nu ai decât patruzeci şi nouă de ani.
― Da, dar sunt totuşi mai bătrân decât înainte.
― Bine, s-o lăsăm baltă. Spune-mi, Yugo... ca să schimbăm subiectul... cum se descurcă Hari cu munca lui? Eşti cu el de atâta vreme! Nimeni nu îl cunoaşte mai bine decât tine. Nici măcar eu. Cel puţin, în privinţa muncii sale.
― Se descurcă foarte bine, Dors. Nu văd nici o schimbare la el. Are în continuare cel mai rapid şi mai strălucit creier de pe aici. Vârsta nu are nici un efect asupra lui... cel puţin până acum.
― Mă bucur să aud asta. Mă tem însă că părerea lui despre sine este mai proastă. Nu-şi suportă bine vârsta. Am avut dificultăţi în a-l convinge să-şi sărbătorească ziua de naştere. Apropo, ai fost la festivităţi? Nu te-am văzut.
― Am fost un pic. Dar ştii, petrecerile de genul ăsta nu sunt pentru mine.
― Crezi că Hari a obosit? Nu mă refer la inteligenţă, ci la capacităţile fizice. După părerea ta, a obosit... a obosit prea mult pentru a mai suporta responsabilităţile pe care le are?
Amaryl părea uimit:
― Nu m-am gândit niciodată la asta. Nu mi-l imaginez obosind.
― Totuşi, s-ar putea să fi obosit. Cred că din când în când îşi doreşte să renunţe la post şi să pună în locul lui un bărbat mai tânăr.
Amaryl se lăsă pe spate şi puse jos stylus-ul grafic cu care se jucase de când intrase Dors:
― Ce?! Este ridicol! Imposibil!
― Eşti sigur?
― Absolut. Sunt sigur că nu ar lua în considerare un astfel de lucru înainte să discute cu mine. Şi până acum nu a discutat.
― Fii rezonabil, Yugo. Hari este extenuat. Încearcă să nu o arate, dar este. Dacă se hotărăşte să se retragă? Ce s-ar alege de Proiect? Ce se va alege de psihoistorie?
Amaryl miji ochii:
― Glumeşti, Dors?
― Nu. Încerc să privesc în viitor.
― Sunt sigur că dacă Hari s-ar retrage, eu l-aş urma în funcţie. El şi cu mine am condus ani întregi Proiectul, înainte ca altcineva să ni se alăture. El şi cu mine. Nimeni altcineva. În afară de el, nimeni nu cunoaşte Proiectul mai bine ca mine. Sunt uimit că nu ai considerat normal ca eu să fiu succesorul, Dors.
― Eu nu m-am îndoit niciodată, şi nimeni altcineva nu a făcut-o, dar chiar vrei să fii? Poate că ştii totul despre psihoistorie, dar vrei să te arunci în politica şi complexitatea unui Proiect vast abandonându-ţi astfel propria muncă? Hari s-a epuizat încercând să facă lucrurile să meargă bine. Poţi face tu aşa ceva?
― Da. Pot, şi nu am de gând să mai discut despre asta... Ascultă, Dors. Ai venit aici să mă previi că Hari încearcă să scape de mine?
― Bineînţeles că nu! spuse Dors. Cum poţi crede aşa ceva despre Hari? L-ai văzut vreodată trădându-şi un prieten?
― Foarte bine, atunci. Să abandonăm subiectul. Uite ce e, Dors, dacă nu te superi, am nişte treabă de făcut.
Îi întoarse brusc spatele şi se aplecă din nou asupra muncii sale.
― Desigur, spuse ea, nu am vrut să-ţi răpesc atât de mult timp din munca ta.
Plecă încruntată.
23
― Intră, mamă, spuse Raych. Ai pârtie liberă. Manella şi Wanda au plecat la plimbare.
Dors intră, privi în stânga şi în dreapta din pură obişnuinţă, apoi se aşeză în cel mai apropiat scaun.
― Mulţumesc, spuse ea.
Stătu o vreme acolo, arătând de parcă purta pe umeri întreaga greutate a Imperiului.
Raych aşteptă, apoi spuse:
― N-am avut până acum ocazia să te întreb despre fantastica ta pătrundere pe domeniile Palatului. Nu orice tip are o mamă în stare de aşa ceva.
