― Mi se pare de-a dreptul imposibil. Dar chiar dacă ar fi adevărat, care anume dintre matematicieni să fie? Mai mult de cincizeci lucrează la Proiect.
― Nu i-am întrebat pe toţi. Am întrebat câţiva matematicieni, şi de asemenea câţiva nespecialişti, însă nu am dat de nici un fir. Desigur, nu pot pune întrebări prea făţişe.
― Pe scurt, nimeni dintre cei cu care ai vorbit nu ţi-a dat vreo informaţie din care să tragi concluzia că ar exista o conspiraţie?
― Aşa e.
― Nu mă surprinde. Nu ţi-au oferit pentru că...
― Ştiu ce vrei să spui, Raych. Crezi că oamenii vor ceda şi vor mărturisi că există o conspiraţie doar pentru că le pun nişte întrebări inofensive? Eu nu am cum scoate informaţiile cu forţa din cineva. Îţi imaginezi cât de mult s-ar supăra tatăl tău dacă l-aş deranja pe unul dintre preţioşii săi matematicieni?
Apoi, cu o abruptă schimbare a tonului:
― Raych, ai vorbit cu Yugo Amaryl în ultima vreme?
― Nu, în ultima vreme nu prea. Nu este o creatură foarte sociabilă, ştii bine asta. Dacă ai scoate psihoistoria afară din el, s-ar prăbuşi într-o mică grămadă de piele.
Dors se strâmbă auzind expresia, apoi spuse:
― Am vorbit de două ori cu el în ultima vreme şi mi se pare un pic absent. Nu doar obosit. Ca şi cum nu şi-ar da seama ce se întâmplă în jurul lui.
― Da. Ăsta-i Yugo.
― Dar nu ţi se pare că în ultima vreme tendinţa asta a lui se accentuează?
Raych se gândi puţin:
― Probabil. Îmbătrâneşte, ştii. Cu toţii îmbătrânim... cu excepţia ta, mamă.
― Vrei să spui că Yugo a trecut pragul şi a devenit puţin instabil, Raych?
― Cine? Yugo? Nimic nu-l poate destabiliza pe el. Lasă-l în pace cu psihoistoria lui şi ai să-l vezi mormăind încet pentru sine însuşi, tot restul vieţii.
― Nu cred. Este ceva care îl interesează... şi chiar foarte mult. Este vorba de succesiune.
― Ce succesiune?
― I-am spus că într-o zi tatăl tău s-ar putea să vrea să se retragă şi se pare că Yugo este hotărât ― foarte hotărât ― să-i fie succesor.
― Nu mă surprinde. Toată lumea este de acord, cred, că Yugo este succesorul firesc. Cred că şi tata este de acord.
― Dar mie nu mi se pare că s-a comportat normal în privinţa asta. A avut senzaţia că eu am venit acolo pentru a-i spune că Hari avea de gând să-l treacă pe linia moartă, înlocuindu-l cu altcineva. Îţi poţi imagina aşa ceva din partea lui Hari?
― Mă surprinde...
Raych se întrerupse şi îi acordă mamei sale o privire lungă. Apoi continuă:
― Mamă, vrei să-mi spui că este posibil ca Yugo sa fie în centrul acestei conspiraţii de care îmi vorbeşti? Că vrea să scape de tata şi să conducă el Proiectul?
― Ar fi chiar atât de imposibil?
― Da, mamă. Absolut imposibil. Dacă este ceva în neregulă cu Yugo, atunci aceasta este suprasolicitarea la care se supune muncind. Se holbează la ecuaţiile alea sau ce or fi, zi şi noapte... Mi se pare şi normal să "deraieze".
Dors se ridică în picioare, brusc:
― Ai dreptate.
Raych tresări, apoi spuse:
― Ce s-a întâmplat?
― Ceea ce ai spus. Mi-ai dat o idee nouă. Una esenţiala, cred.
Se întoarse fără un cuvânt, părăsind încăperea.
24
Dors Venabili îşi manifestă dezaprobarea cu voce tare, spunându-i lui Hari Seldon:
― Ai petrecut patru zile la Biblioteca Galactică, complet neprotejat, şi din nou ai reuşit să pleci fără mine.
Soţul şi soţia priveau fiecare imaginea celuilalt, înfăţişată pe ecranele holografice. Hari tocmai se întorsese dintr-o călătorie de cercetare la Biblioteca Galactică, în Sectorul Imperial. O apelase pe Dors din biroul său de la Proiect pentru a-i da de ştire că se reîntorsese în Streeling. Chiar şi atunci când îşi manifesta mânia, Dors era minunată. Îşi dori să întindă mâna şi să o mângâie pe obraz.
― Dors, spuse el cu o notă împăciuitoare în voce, nu am plecat singur. M-au însoţit câţiva oameni, iar Biblioteca Galactică este cel mai sigur loc pentru intelectuali, chiar şi în aceste zile tulburi. Va trebui să merg din ce în ce mai des la Bibliotecă.
― Vei continua să faci asta fără să-mi spui şi mie?
― Dors, eu nu pot trăi cu aceste viziuni ale tale. Şi nici nu vreau să alergi peste tot după mine deranjându-i pe Bibliotecari. Ei nu fac parte din juntă. Dar sunt sincer convins că eu ― noi ― ar trebui să ne luăm un apartament pe undeva, prin apropiere.
