― Însă astfel puteai discuta cu alţi oameni în birourile goale, în perfectă intimitate. Birourile sunt, desigur, bine protejate.
― Am discutat acolo... cu nora ta, cu organizatori, furnizori şi alţi comercianţi. Era absolut necesar, nu crezi?
― Şi dacă unul dintre cei cu care ai discutat era membru al juntei?
Elar arăta ca şi cum Dors îl lovise în plin:
― Mă simt foarte jignit, Dr. Venabili. Drept cine mă iei?
Dors nu răspunse direct. Spuse:
― Ai discutat cu Dr. Seldon despre apropiata întâlnire cu generalul şi l-ai presat să îi iei tu locul şi să-ţi asumi riscurile. Rezultatul a fost, desigur, că Dr. Seldon a insistat cu vehemenţă să-l întâlnească el însuşi pe general. Deci se poate presupune că ai vrut să reacţioneze astfel.
Elar râse scurt şi nervos:
― Cu tot respectul, asta chiar că sună a paranoia, Doctore.
Dors continuă:
― Iar după aceea ai fost, nu-i aşa, primul care a sugerat ca un grup dintre noi să meargă la Hotelul Sfârşitul Cupolei.
― Da, şi îmi aduc aminte că tu însăţi ai apreciat propunerea.
― Probabil că ideea ta a avut ca scop să pună în dificultate junta, dându-i încă un exemplu al popularităţii lui Hari. Şi poate că ai dorit să mă tentezi să pătrund pe domeniile Palatului.
Neîncrederea lui Elar făcuse loc mâniei:
― Cum te-aş fi putut opri? Te hotărâseşi deja asupra acestui lucru.
Dors nu îl luă în seamă:
― Şi, desigur, ai sperat că, intrând pe domeniile Palatului, voi provoca suficient scandal pentru a creşte nemulţumirile juntei referitoare la Hari.
― Dar pentru ce, Dr. Venabili? Pentru ce să fi făcut asta?
― S-ar putea spune că ţi-ai dorit să scapi de Dr. Seldon şi să-i iei locul ca director al Proiectului.
― Cum poţi crede aşa ceva despre mine? Nu vorbeşti serios! Probabil vrei să îmi arăţi ce poate face o minte ingenioasă şi hotărâtă în a găsi false dovezi.
― Să vorbim despre altceva. Am spus că aveai posibilitatea să foloseşti birourile goale pentru discuţii particulare şi că această discuţie ai purtat-o cu un membru al juntei.
― Nici măcar nu merită să neg.
― Însă cineva v-a auzit. O fetiţă intrase deja în birou, se cuibărise în fotoliu, şi v-a auzit conversaţia.
― Ce a auzit? se încruntă Elar.
― A spus că erau doi bărbaţi care vorbeau despre moarte. Nu este decât o fetiţă şi nu poate repeta totul în detaliu, dar două cuvinte i-au atras atenţia, şi acestea erau "moartea-limonadă".
― Acum ai deviat de la fantezie la ― sper să mă scuzi ― nebunie. Ce poate însemna "moartea-limonadă", şi ce legătură ar putea avea cu mine?
― Primul meu impuls a fost să iau totul literal. Fata respectivă este topită după limonadă, iar la petrecere se servea limonadă din belşug. Însă nimeni nu a otrăvit limonada.
― Îţi sunt recunoscător că nu ai împins absurdul chiar atât de departe.
― Apoi mi-am dat seama că fata a auzit altceva, însă necunoscând foarte bine cuvintele şi plăcându-i mult respectiva răcoritoare, a tradus cu "limonadă".
― Şi ai descoperit tu cuvântul distorsionat? pufni Elar.
― O vreme am avut impresia că ar putea fi "moartea-prin-nespecialist".
― Ce înseamnă asta?
― O asasinare înfăptuită cu ajutorul nespecialiştilor ― nematematicienilor.
Dors se opri încruntându-se. Duse mâna la piept.
Elar spuse, brusc îngrijorat:
― S-a întâmplat ceva, Dr. Venabili?
― Nu, spuse Dors părând să se scuture de indispoziţie.
Timp de câteva momente nu mai spuse nimic, iar Elar îşi drese vocea. Figura sa nu mai păstra expresia amuzată:
― Declaraţiile tale, Dr. Venabili, devin din ce în ce mai ridicole şi... ei bine, nu-mi pasă dacă te vei simţi jignită, dar m-am săturat să le aud. Ce-ar fi să le punem capăt?
― Aproape că am ajuns la final, Dr. Elar. Chestia cu nespecialiştii s-ar putea să fie într-adevăr ridicolă, aşa cum ai spus. Şi eu am ajuns la aceeaşi concluzie... Eşti unul dintre cei care a contribuit la construcţia Electro-Clarifîcatorului, nu-i aşa?
