Seldon îşi muşcă buza şi avocatul se întoarse spre el:

― Tu ce spui? Ai de gând să accepţi varianta Wandei şi să te expui riscului?

Seldon stătu puţin pe gânduri, apoi admise, spre marea surpriză a avocatului:

― Da. Da, accept varianta ei.

19

Magistratul îl privi morocănos pe Seldon, în timp ce acesta îşi depăna păţania.

― Ce vă face să credeţi că acest om avea intenţia să vă atace şi să vă lovească? V-a ameninţat fizic în vreun fel?

― Nepoata mea şi-a dat seama că se apropia, şi era foarte sigură că avea de gând să mă atace.

― Domnule, asta nu ajunge. Mai aveţi ceva de spus înainte să dau verdictul?

― Hei, staţi puţin, spuse indignat Seldon. Nu vă pripiţi cu verdictul. Am fost asaltat acum câteva săptămâni de opt bărbaţi pe care i-am alungat cu ajutorul fiului meu. Deci, vedeţi, am motive sa cred că puteam fi atacat din nou.

Magistratul răsfoi prin hârtiile din faţa sa:

― Atacat de opt bărbaţi. Aţi raportat?

― Nu era nici un ofiţer de securitate prin preajmă. Nici unul.

― Nu ocoliţi răspunsul. Aţi raportat?

― Nu, domnule.

― De ce nu?

― În primul rând, mi-era teamă că voi intra într-o procedură legală care îmi va consuma foarte mult timp. Din moment ce am alungat opt oameni şi rămăseserăm nevătămaţi, ni s-a părut inutil să mai căutăm şi alte necazuri.

― Cum aţi reuşit să alungaţi opt bărbaţi... doar dumneavoastră împreună cu fiul?

Seldon şovăi:

― Fiul meu este acum în Santanni, dincolo de controlul trantorian. Deci vă pot mărturisi că avea cuţite dahlite asupra lui şi este expert în folosirea lor. A omorât un bărbat şi a rănit grav alţi doi. Restul au fugit, luând cu ei mortul şi răniţii.

― Dar nu aţi raportat moartea unui om şi rănirea altor doi?

― Nu, domnule. Din acelaşi motiv ca şi mai înainte. Am fost în legitimă apărare. Totuşi, dacă puteţi identifica mortul şi cei doi răniţi, veţi primi confirmarea că am fost atacaţi.

― Să identificăm un mort şi doi răniţi fără nume, fără semnalmente? Vă daţi scama că în fiecare zi sunt omorâţi aproape două mii de oameni aici, pe Trantor? Asta numai din răni de cuţit. Dacă aceste lucruri nu ne sunt raportate pe loc, nu mai avem ce face. Povestea dumneavoastră cum ca aţi mai fost atacat, nu ţine. Trebuie să avem în vedere doar evenimentele actuale, care au fost raportate şi care au avut ca martor un ofiţer de securitate. Deci, să revenim la situaţia de faţă. De ce credeţi că individul avea de gând să vă atace? Doar din cauză că s-a întâmplat să treceţi pe-acolo? Din cauza că păreaţi bătrân şi fără apărare? Sau dădeaţi impresia că aveaţi asupra dumneavoastră o mare sumă de credite? Ce credeţi?

― Cred că din cauza a ceea ce sunt, domnule magistrat.

Magistratul privi în hârtii:

― Sunteţi Hari Seldon, profesor şi om de ştiinţă. Pentru ce să fie acesta un motiv special de agresiune?

― Din cauza părerilor mele.

― Părerile dumneavoastră. Ei bine...

Magistratul răsfoi neatent câteva hârtii. Se opri deodată, ridicând privirea şi fixându-l pe Seldon:

― Staţi... Hari Seldon.

Faţa sa dădea impresia că îl recunoştea pe bărbatul din faţă:

― Sunteţi individul cu psihoistoria, nu-i aşa?

― Da, domnule magistrat.

― Îmi pare râu. Nu ştiu nimic altceva despre ea decât numele şi faptul că preziceţi peste tot sfârşitul Imperiului, sau cam aşa ceva.

― Nu chiar, domnule magistrat. Însă părerile mele au devenit impopulare din cauză că se dovedesc adevărate. Din acest motiv sunt lichele care mă atacă sau, mai precis, care sunt plătiţi să mă atace.

Magistratul îl privi fix pe Seldon, apoi îl chemă înăuntru pe ofiţerul care îl arestase:

― L-ai verificat pe omul rănit? Are cazier?

Ofiţerul de securitate îşi drese glasul:

― Da, domnule. A fost arestat de mai multe ori. Atac, vătămări.

― Aha, deci este un recidivist, nu-i aşa? Profesorul are cazier?

― Nu, domnule.

― Deci avem un bătrân nevinovat care s-a luptat cu un golan notoriu... iar tu îl arestezi pe bătrânul nevinovat. Aşa este?

Ofiţerul de securitate nu scoase nici un cuvânt.

― Puteţi pleca, Profesore, spuse magistratul.

― Mulţumesc, domnule. Îmi pot recupera bastonul?

Magistratul pocni din degete spre ofiţer, care înapoie bastonul.

― Încă un lucru, Profesore, spuse magistratul. Dacă vă veţi folosi încă o dată de bastonul acela, aveţi grija să fiţi sigur că puteţi dovedi starea de legitimă apărare. Altfel...

― Da, domnule.

Şi Hari Seldon părăsi birourile magistratului, sprijinindu-se puternic în baston, cu capul sus.

20