Agis XIV nu semăna deloc cu cei de la care împrumutase numele ― dacă ne luăm după înregistrările holografice. Dar, ca să fim sinceri, Agis XIV nu semăna deloc nici cu holograma oficială prezentată publicului.

În legătură cu asta, Hari Seldon se gândi, cu un acces de nostalgie, că Împăratul Cleon, cu toate slăbiciunile şi lipsurile, arăta totuşi ca un Împărat.

Agis XIV nu avea înfăţişare de Împărat. Seldon nu îl văzuse niciodată de aproape, iar cele câteva holograme pe care le văzuse erau jignitor de inexacte. Cel care făcuse hologramele Imperiale îşi cunoştea meseria şi se descurcase bine, gândi Seldon strâmbând din nas.

Agis XIV era scund, cu o figură deloc atrăgătoare, cu ochi ieşiţi din orbite şi care nu păreau luminaţi de inteligenţă. Singurul său merit era ca se înrudea de departe cu Cleon.

Totuşi, trebuie să recunoaştem că nu încerca să joace rolul Împăratului atotputernic. Se spune că îi plăcea mai degrabă să fie numit "Cetăţeanul Împărat" şi doar protocolul Imperial şi protestele înverşunate ale Gărzii Imperiale îl împiedicau să iasă din zona deschisă şi să se plimbe pe aleile Trantor-ului. După toate aparenţele, continua povestea, îşi dorea să dea mâna personal cu cetăţenii şi să le audă cu urechile lui plângerile.

(O bilă albă pentru el, gândi Seldon, chiar dacă nu va ajunge vreodată să-şi îndeplinească dorinţele.)

Agis XIV avea o voce clară şi atrăgătoare, deloc potrivită cu înfăţişarea sa.

― Un ex-Prim Ministru are, desigur, privilegiile sale, spuse el, deşi sunt uimit de curajul de care am dat dovadă acceptând să mă întâlnesc cu tine.

Vorbele sale dovedeau umor şi Seldon îşi dădu seama deodată că omul din faţa sa era totuşi inteligent.

― Curaj, Sire?

― Da, desigur. Nu ţi se spune Corbul Seldon?

― Ieri am auzit pentru prima oară această expresie, Sire.

― Probabil că se face referire la psihoistoria ta, care se pare că prevesteşte Prăbuşirea Imperiului.

― Sire, ea nu face decât o estimare probabilistică...

― Se face legătura între tine şi o pasăre mitică, aducătoare de nenorociri. Şi cred că pe bună dreptate.

― Sper că nu, Sire.

― Haide, haide. Datele sunt grăitoare. Eto Demerzel, fostul Prim Ministru al lui Cleon, a fost impresionat de munca ta şi iată ce a păţit... a fost obligat să-şi părăsească postul şi să ia drumul exilului. Împăratul Cleon însuşi a fost impresionat de munca ta şi... a fost asasinat. Junta militară a fost impresionată de munca ta şi... a fost măturată. Joranumiţii au fost impresionaţi de munca ta şi, fii atent, au fost distruşi. Iar acum, Corbul Seldon a venit să mă vadă pe mine. La ce să mă aştept?

― La nimic rău, Sire.

― Cred şi eu, deoarece spre deosebire de ceilalţi, pe mine nu mă interesează munca ta. Acum spune-mi pentru ce ai venit aici.

Ascultă cu atenţie, fără să întrerupă, în timp ce Seldon explica importanţa înfiinţării unui Proiect destinat elaborării unei enciclopedii care să păstreze cunoştinţele umane în caz că avea să se întâmple cel mai rău lucru posibil.

― Da, da, spuse în final Agis XIV. Deci eşti într-adevăr convins că Imperiul se va prăbuşi.

― Probabilitatea este foarte mare, Sire. Ar fi o imprudenţă să nu se ţină cont de o astfel de posibilitate. Doresc să împiedic acest lucru... sau, dacă se va întâmpla, măcar să-i atenuez efectele.

― Corbul Seldon, dacă vei continua să-ţi bagi nasul în problemele astea, sunt convins că Imperiul se va prăbuşi sigur, şi nimic nu îl va mai putea ajuta.

― Nu este aşa, Sire. Vă cer permisiunea de a lucra.

― O ai, dar tot nu înţeleg ce doreşti de la mine. Pentru ce mi-ai spus povestea asta cu enciclopedia?

― Pentru că doresc să lucrez în Biblioteca Galactică, Sire. Sau, mai precis, aş dori ca alţii să lucreze cu mine.

― Te asigur că nu-ţi voi sta în cale.

― Nu este suficient, Sire. Am nevoie de ajutorul vostru.

― În ce sens, domnule ex-Prim Ministru?

― Fonduri. Biblioteca trebuie să primească fonduri, altfel va închide uşile publicului dându-mă şi pe mine afară.

― Credite!

În vocea Împăratului se făcu simţită o notă de uimire:

― Ai venit la mine pentru credite?

― Da, Sire.

Agis XIV se ridică oarecum agitat. Seldon se ridică şi el imediat, însă Agis îi făcu semn să rămână aşezat:

― Stai jos. Nu mă trata ca pe un Împărat. Eu nu sunt un Împărat. Nu mi-am dorit să ajung în situaţia asta, dar m-au obligat. Eram cel mai aproape de familia Imperială, şi mi-au împuiat urechile că Imperiul avea nevoie de un Împărat. Aşa că toată lumea se foloseşte de mine. Credite! Te aştepţi să am credite! Vorbeşti despre dezintegrarea Imperiului. Cum crezi că are loc dezintegrarea? Te gândeşti la revolte? La război civil? La dezordini, aici şi acolo? Nu. Gândeşte-te la credite. Îţi dai seama că nu pot aduna taxele de la jumătate din provinciile Imperiului? Toate fac în continuare parte din Imperiu ― "Trăiască Imperiul!" ― "Toată cinstea noastră Împăratului!" ― dar nu plătesc nimic, iar eu nu am forţele necesare pentru a colecta taxele. Şi dacă nu pot face rost de credite de la ei, asta înseamnă că de fapt nu prea fac parte din Imperiu, nu-i aşa? Credite! Imperiul trece printr-un deficit cronic de dimenisuni îngrozitoare. Nu pot plăti nimic. Crezi că am suficiente fonduri pentru a întreţine domeniile Palatului? De-abia pot face faţă. Trebuie să fac compromisuri. Trebuie să las Palatul să decadă. Trebuie să-i las pe servitori să poarte haine ponosite. Profesore Seldon, dacă vrei credite, nu te pot ajuta. De unde să găsesc fonduri pentru Bibliotecă? Ar trebui să zică mersi că reuşesc să storc în fiecare an câte ceva pentru ei.

Împăratul termină, întinzând mâinile, cu palmele în sus, ca pentru a sugera goliciunea vistieriei Imperiale.

Hari Seldon era copleşit.

― Totuşi, Sire, spuse el, chiar dacă vă lipsesc creditele, aveţi prestigiul Imperial. Nu puteţi ordona Bibliotecii să-mi lase biroul şi să permită accesul colegilor mei pentru a mă ajuta în munca de o importanţă vitală?

Agis XIV se aşeză din nou, ca şi când, dacă subiectul nu mai erau creditele, îşi pierduse starea de agitaţie.

― Îţi dai seama, spuse el, că, printr-o lungă tradiţie Biblioteca Galactică este independentă de Imperiu, cel puţin în privinţa administrării. Îşi face singură regulile încă de pe vremea lui Agis VI, tizul meu...

Zâmbi, după care continuă:

― ... care a încercat să obţină controlul asupra serviciului de informaţii a Bibliotecii. Nu a reuşit. Dacă marele Agis VI a dat greş, crezi că pot reuşi eu?

― Nu vă cer să folosiţi forţa, Sire. Doar să faceţi o sugestie politicoasă. Sunt sigur că dacă nu este implicată nici o funcţie vitală a Bibliotecii, vor fi încântaţi să satisfacă dorinţa Împăratului.

― Profesore Seldon, cunoşti foarte puţin Biblioteca. Nu trebuie decât să-mi exprim o dorinţă, oricât de politicos şi blând, pentru a fi sigur că vor face exact contrariul. Sunt foarte sensibili la cel mai mic semn al imixtiunii Imperiale.

― Şi atunci, ce să fac? întrebă Seldon.

― Păi uite, îţi spun eu. Mi-a venit o idee. Eu fac parte din public, şi pot vizita Biblioteca, dacă doresc. Este amplasată pe domeniile Palatului, deci nu voi viola protocolul dacă fac o vizită acolo. Vei veni cu mine şi ne vom purta ostentativ ca doi prieteni buni. N-am să le cer nimic, dar dacă suntem remarcaţi umblând braţ la braţ, atunci probabil că unii dintre membrii preţiosului lor Consiliu vor fi mai amabili faţă de tine... Cu altceva nu te pot ajuta.

Şi foarte dezamăgitul Seldon se întrebă dacă va fi suficient.

12

Las Zenow spuse cu o urmă de admiraţie în voce: