Pauză. Apoi Zenow spuse:

― Am auzit de cercetările în psihoistorie. Mi s-a spus că noua dumneavoastră ştiinţă promite să facă previziuni. Acum îmi vorbiţi cumva despre predicţiile psihoistorice?

― Nu, încă nu am atins stadiul la care pot vorbi despre viitor cu certitudine. Dar nu aveţi nevoie de psihoistorie pentru a observa ca Imperiul se dezintegrează. Aveţi destule dovezi evidente în jurul dumneavoastră.

Zenow oftă:

― Munca mea aici mă consumă teribil, Profesore Seldon. Când dau peste probleme politice şi sociale, sunt neştiutor ca un copil.

― Dacă doriţi, puteţi consulta informaţiile aflate în Bibliotecă. Chiar aici în birou... este plin de informaţii din întreg Imperiul Galactic.

― Mă tem că eu sunt ultimul care ţine pasul cu noutăţile, spuse Zenow zâmbind cu tristeţe. Ştiţi vechiul proverb: Copilul cizmarului nu are pantofi. Totuşi, am impresia că Imperiul se reface. Avem din nou un Împărat.

― Doar cu numele, domnule Bibliotecar Şef. În majoritatea provinciilor numele Împăratului este menţionat doar de convenienţă, din când în când, însă el nu mai joacă nici un rol în ceea ce se întâmplă pe acolo. Provinciile au control asupra propriilor lor programe şi, mai important, au control asupra forţelor armate locale, scăpând de sub autoritatea Împăratului. Dacă Împăratul ar încerca să-şi exercite autoritatea în altă parte decât în Suburbii, nu ar reuşi. Bănuiesc că nu vor trece mai mult de douăzeci de ani până când unele dintre Provinciile de la periferie îşi vor declara independenţa.

Zenow oftă din nou:

― Dacă aveţi dreptate, Imperiul cunoaşte vremuri mai grele ca niciodată. Dar ce legătură are asta cu dorinţa dumneavoastră de a avea mai mult spaţiu şi de a aduce câţiva oameni aici, la Bibliotecă?

― Dacă Imperiul se dezintegrează, Biblioteca Galactică s-ar putea să nu scape distrugerilor generalizate.

― O, aşa ceva nu se poate, spuse cu aprindere Zenow. Au mai fost şi înainte vremuri grele, şi toţi au înţeles că Biblioteca Galactică de pe Trantor, ca tezaur al întregii cunoaşteri umane, trebuie să rămână neatinsă. Imunitatea ei se va păstra şi în viitor.

― S-ar putea să nu. Dumneavoastră înşivă aţi spus că junta a violat neutralitatea.

― Nu foarte grav.

― Data viitoare s-ar putea să fie grav, şi nu putem admite ca acest tezaur al întregii cunoaşteri umane să fie distrus.

― Veţi împiedica acest lucru prin prezenţa dumneavoastră numeroasă?

― Nu. Însă proiectul care mă interesează o va face. Vreau să creez o mare Enciclopedie, care să conţină toate informaţiile de care are nevoie omenirea pentru a se reface, în caz că răul se întâmplă... o Enciclopedia Galactica, dacă doriţi. Nu avem nevoie de tot ceea ce conţine Biblioteca. Multe dintre aceste informaţii sunt neimportante. Bibliotecile provinciale împrăştiate prin Galaxie ar putea fi distruse şi ele şi, dacă nu ar păţi acest lucru, majoritatea datelor se obţin printr-o legătură computerizată cu Biblioteca Galactică. Deci, intenţia mea este să creez ceva total independent şi care să conţină, într-o formă cât mai concisă toate informaţiile esenţiale de care are nevoie omenirea.

― Dar dacă şi această Enciclopedie va fi distrusă?

― Sper că nu va fi. Intenţionez să găsesc o lume îndepărtată, la periferia Galaxiei, unde să-i pot trimite pe Enciclopedişti ca să lucreze în linişte. Însă, până când voi găsi un asemenea loc, vreau ca nucleul grupului să lucreze aici şi să se folosească de facilităţile oferite de Bibliotecă.

Zenow făcu o grimasă:

― Înţeleg ce vreţi să spuneţi, Profesore Seldon, dar nu sunt sigur că se poate aranja.

― De ce nu, domnule Bibliotecar Şef?

― Faptul că sunt Bibliotecar Şef nu face din mine un monarh absolut. Există un Consiliu destul de numeros ― un fel de legislativ ― şi vă rog să nu credeţi că pot promova cu succes Proiectul dumneavoastră cu Enciclopedia.

― Sunt uluit.

― Nu e cazul. Nu sunt un Bibliotecar Şef foarte popular. Consiliul se luptă de câţiva ani pentru limitarea accesului în Bibliotecă. Eu m-am opus. I-a iritat faptul că v-am permis acel mic birou.

― Acces limitat?

― Exact. Ideea este că dacă cineva are nevoie de o informaţie, trebuie să comunice unui Bibliotecar, iar Bibliotecarul îi va face rost de informaţie. Consiliul nu doreşte ca oamenii să intre liber în Bibliotecă şi să lucreze singuri la computere. Spun că preţul necesar menţinerii în bune condiţii a computerelor şi a celorlalte echipamente din Bibliotecă a devenit prea mare.

― Dar este imposibil. Tradiţia, de milenii, este ca Biblioteca Galactică să fie deschisă.

― Într-adevăr, dar în ultimii ani fondurile alocate Bibliotecii Galactice au fost reduse de câteva ori. A devenit foarte dificil să menţinem echipamentele în stare bună.

Seldon îşi frecă bărbia:

― Dar dacă fondurile scad, bănuiesc că sunteţi obligaţi să micşoraţi salariile şi să concediaţi oamenii... sau, cel puţin, să nu mai angajaţi alţii.

― Aveţi perfectă dreptate.

― Şi în acest caz, cum veţi reuşi să creşteţi sarcinile unei forţe de muncă restrânse, cerându-le oamenilor dumneavoastră să obţină toate informaţiile de care are nevoie publicul?

― Ideea este că nu vom găsi toate informaţiile de care are nevoie publicul, ci doar pe acelea considerate de noi importante.

― Astfel încât nu numai ca renunţaţi la ideea de Bibliotecă deschisă, ci chiar la ideea de Bibliotecă.

― Mă tem că da.

― Nu pot crede că vreun Bibliotecar ar vrea aşa ceva.

― Nu-l cunoaşteţi pe Gennaro Mummery, Profesore Seldon.

La privirea nedumerită a lui Seldon, Zenow continuă:

― "Cine este acesta?" vă întrebaţi. Liderul acelei părţi din Consiliu care doreşte închiderea Bibliotecii. O foarte mare parte din Consiliu este de partea lui. Dacă vă permit dumneavoastră şi colegilor să intraţi în Bibliotecă, constituind o forţă independentă, unii dintre membrii Consiliului, care poate nu sunt de partea lui Mummery dar care nu suportă să vadă vreo porţiune a Bibliotecii controlată de altcineva în afară de Bibliotecari, s-ar putea să voteze în favoarea lui. Iar în acest caz voi fi obligat să demisionez din funcţia de Bibliotecar Şef.

― Ascultaţi, spuse Seldon cu o subită energie. Toată chestia asta cu închiderea Bibliotecii, cu a o face mai puţin accesibilă, cu refuzul informaţiilor ― toată problema asta cu scăderea fondurilor ― este ea însăşi un semn al dezintegrării Imperiului. Nu sunteţi de acord cu mine?

― Dacă puneţi problema în felul acesta, s-ar putea să aveţi dreptate.

― Atunci, lăsaţi-mă să vorbesc eu Consiliului. Lăsaţi-mă să le explic ce ne rezervă viitorul şi ce doresc eu să fac. Probabil că i-aş putea convinge, aşa cum sper că v-am convins pe dumneavoastră.

Zenow stătu un moment pe gânduri:

― Aş fi dispus să vă dau o şansă, dar vă avertizez că planul dumneavoastră s-ar putea să nu meargă.

― Trebuie să-mi asum riscul. Vă rog să faceţi dumneavoastră toate demersurile necesare, şi să mă anunţaţi atunci când mă pot înfăţişa în faţa Consiliului.

Seldon îl părăsi pe Zenow într-o dispoziţie destul de stingherită. Tot ceea ce-i spusese Bibliotecarului Şef era adevărat... dar banal. Adevăratul motiv pentru care avea nevoie de accesul în Bibliotecă rămăsese nedivulgat.

În sinea sa, nici el nu era sigur că acel acces îi va folosi la ceva.

9

Hari Seldon stătea pe marginea patului lui Yugo Amaryl... liniştit, trist. Yugo era complet terminat. Medicii nu îl mai puteau ajuta cu nimic, chiar dacă ar fi consimţit să primească vreun ajutor. Dar nu era cazul.