― ... despre revoluţie. Mă simt fericit... fericit... feri...

Acestea fură ultimele cuvinte ale lui Amaryl.

Seldon se aplecă deasupra patului. Lacrimi îi ţâşniră din ochi şi se rostogoliră pe obraz.

Dispăruse încă un prieten. Demerzel, Cleon, Dors şi acum Yugo... lăsându-l mai pustiu şi mai singur pe măsură ce îmbătrânea.

Iar revoluţia care îl făcuse pe Amaryl să moară fericit s-ar putea să nu se înfăptuiască niciodată. Putea căpăta accesul în Biblioteca Galactică? Putea găsi şi alţi oameni ca Wanda? Cât va dura asta?

Avea şaizeci şi şase de ani. Dacă ar fi putut porni această revoluţie la treizeci şi doi de ani, când sosise pentru prima oară pe Trantor...

Acum s-ar putea să fie prea târziu.

10

Gennaro Mummery îl făcea să aştepte. Era o impoliteţe intenţionată, chiar insolenţă, însă Hari Seldon îşi păstră calmul.

La urma urmelor, avea mare nevoie de Mummery şi dacă şi-ar fi manifestat nemulţumirea faţă de Bibliotecar, nu avea decât de pierdut. Mummery s-ar arăta chiar încântat de furia lui Seldon.

Aşa că îşi păstră cumpătul şi aşteptă. În cele din urmă, Mummery intră. Seldon îl mai văzuse şi înainte ― dar numai de la distanţă. Aceasta era prima ocazie când se întâlneau singuri.

Mummery era scund şi îndesat, cu o figură rotundă încadrată de o barbă micuţă şi neagră. Avea un zâmbet pe faţă, însă Seldon bănuia că era un zâmbet lipit, fără nici o însemnătate. Îi scotea în evidenţă dinţii îngălbeniţi. Calota lui Mummery era, inevitabil, gălbuie, cu o linie maro şerpuind în jurul ei.

Seldon simţi o undă de greaţă. Avu sentimentul că Mummery îi va displăcea, chiar dacă nu ar fi avut nici un motiv.

Fără alte introduceri, Mummery spuse:

― Ei bine, Profesore, ce pot face pentru dumneavoastră?

Privi banda orară de pe perete, dar nu-şi ceru scuze pentru că întârziase.

― Domnule, spuse Seldon, aş dori sa vă rog să puneţi capăt opoziţiei dumneavoastră faţă de prezenţa mea aici, la Bibliotecă.

Mummery desfăcu braţele:

― Sunteţi aici de doi ani. Despre ce opoziţie vorbiţi?

― Până acum, acea parte a Consiliului reprezentată de dumneavoastră nu a reuşit să obţină mai multe voturi decât Bibliotecarul Şef, însă luna viitoare se va ţine o altă întrunire, iar Las Zenow mi-a spus că nu este sigur pe rezultat.

Mummery ridică din umeri:

― Şi eu sunt nesigur... Contractul dumneavoastră ― dacă îi putem spune aşa ― va fi poate reînnoit.

― Am nevoie de mai mult, domnule Bibliotecar Mummery. Vreau să aduc cu mine câţiva colegi. Proiectul în care sunt implicat ― stabilirea a ceea ce este nevoie pentru eventuala pregătire a unei Enciclopedii foarte speciale ― nu îl pot duce la capăt de unul singur.

― Colegii dumneavoastră pot lucra oriunde doresc. Pe Trantor este loc destul.

― Trebuie să lucrăm în Bibliotecă. Domnule, eu sunt un om bătrân şi timpul nu mai are răbdare cu mine.

― Cine se poate opune trecerii timpului? Nu cred însă că vă vom permite să aduceţi aici colegii dumneavoastră. Aţi ajuns pe muchie de cuţit, Profesore?

(Da, într-adevăr, gândi Seldon, dar nu spuse nimic.)

― Până acum, spuse Mummery, nu am reuşit să vă împiedic accesul în Bibliotecă, Profesore. Până acum. Dar cred că pot continua să vă ţin departe de colegii dumneavoastră.

Seldon îşi dădu seama că nu ajungea nicăieri astfel. Se decise să vorbească ceva mai sincer:

― Domnule Bibliotecar Mummery, sunt sigur că animozitatea dumneavoastră faţă de mine nu este ceva personal. Sunt sigur că înţelegeţi importanţa muncii pe care o fac.

― Vă referiţi la psihoistorie. Haideţi, munciţi la ea de peste treizeci de ani. Ce rezultate aţi dat?

― Tocmai aici este problema. S-ar putea să obţin acum un rezultat.

― Atunci, dacă este să dea vreun rezultat, să îl dea la Universitatea Streeling. De ce trebuie să fie la Biblioteca Galactică?

― Domnule Bibliotecar Mummery. Ascultaţi-mă. Doriţi să interziceţi publicului accesul în Bibliotecă. Vreţi să încălcaţi o lungă tradiţie. Aveţi inimă să faceţi aşa ceva?

― Nu de inimă avem nevoie. Avem nevoie de finanţare. Sunt sigur că Bibliotecarul Şef v-a plâns pe umăr, povestindu-vă despre durerile noastre. Finanţarea este la pământ, salariile au fost reduse. Ce putem face? Trebuie să reducem serviciile făcute populaţiei, iar în aceste condiţii este clar că nu avem cum vă suporta pe dumneavoastră şi pe colegi. Nu avem cum să vă oferim birouri şi echipamente.

― Aţi prezentat această situaţie Împăratului?

― Profesore, vă faceţi iluzii. Psihoistoria nu vă spune că Imperiul se degradează? Am auzit că vi se spune Corbul Seldon şi asta cred că are legătură cu o pasăre legendară prevestitoare de nenorociri.

― Este adevărat că vom avea de înfruntat vremuri grele.

― Şi credeţi că Biblioteca poate rămâne imună la aceste vremuri grele? Profesore, Biblioteca este viaţa mea şi doresc ca ea să-şi continue existenţa, dar asta nu se poate decât dacă reuşim să găsim o modalitate de creştere a finanţării... Şi veniţi aici pretinzând o Bibliotecă deschisă în beneficiul dumneavoastră. Nu ţine, Profesore. Pur şi simplu nu ţine.

Seldon spuse cu desperare:

― Şi dacă găsesc eu credite pentru Bibliotecă?

― Serios? Cum?

― Dacă vorbesc cu Împăratul? Am fost Prim Ministru, pe vremuri. Mă va primi şi mă va asculta.

Mummery râse:

― Şi credeţi că veţi obţine credite de la el?

― Dacă reuşesc, dacă finanţarea dumneavoastră va creşte, îmi pot aduce colegii?

― Aduceţi mai întâi creditele, spuse Mummery, şi vom vedea după aceea. Dar nu cred că veţi reuşi.

Părea foarte sigur pe sine, şi Seldon se întrebă cât de des şi cât de inutil apelase Biblioteca Galactică la Împărat până atunci? Ce şanse avea ca apelul său să dea vreun rezultat?

11

Împăratul Agis XIV nu avea vreun drept legitim pentru a purta acest nume. Îl adoptase după ce se urcase pe tron, în mod deliberat, pentru a se conecta cu Agis-ii care domniseră cu două mii de ani în urmă, majoritatea cu multă pricepere ― în special Agis VI, care domnise patruzeci şi doi de ani, şi care menţinuse ordinea într-un Imperiu prosper, cu o mână fermă dar binevoitoare.