* *
Inferioritatea spiritului este un titlu bun de recomandare. Caci sentimentul superiorităţii este pentru suflet ceea ce este căldură pentru corp. Fiecare dintre noi se apropie de omul care-l procura aceasta satisfacţie prin acelaşi instinct care ne împinge sa ne apropiem de soba sau sa ne aşezăm la soare.
Nu trebuie să-l spui prietenului tau ceea ce vrei sa rămână secret pentru duşmanul tau.
*
* *
Nici un ban nu este păstrat mai bine decât acela care ne-a fost furat; caci ne-a servit sa ne cumpărăm prudenta.
*
* *
A-ţi manifesta prin vorbe ura sau necazul este periculos, ridicol şi imprudent. Nu te poţi răzbuna decât prin fapte; numai animalele cu sânge rece sunt veninoase.
*
* *
Dispreţul vine de la cap, ura de la inima, una exclude pe cealaltă.
*
* *
Nici sa iubeşti, nici sa urăşti; iată jumătatea oricărei înţelepciuni.! Sa nu spui nimic şi sa nu crezi nimic, iată cealaltă jumătate.
Daca lumea a fost făcută de un Dumnezeu, n-aş vrea sa fiu în locul lui: modestia operei mele mi-ar sfâşia inima.
*
* *
Când societatea va fi atât de cinstita incit nu va mai fi necesara predarea învăţământului religios mai devreme de vârsta de 15 ani, atunci vom putea avea oarecare încredere în acesta societate.
*
* *
Numesc pseudofilozofie filosofia care sub pretextul de a căuta adevărul, lucrează premeditat la perpetuarea vechilor noastre greşeli.
*
* *
Creştinismul zice: „Iubeşte-ţi aproapele ce pe tine însuţi”. Şi eu zic: „Recunoaşte-te în aproapele tau caci toţi oamenii în realitate nu sunt decât una şi aceeaşi substanţă”.
*
* *
Toate actele noastre sunt sub supravegherea opiniei publice care, implacabila şi severa, nu iartă niciodată, nici chiar o prima greşeală, pe care o priveşte ca pe o pata de neşters.
*
* *
Pentru foarte multi probitatea şi lealitatea nu sunt decât o simpla eticheta, un drapel la adăpostul căruia îşi exercita urâtele lor meşteşuguri, iar succesul este cu atât mai mare cu cât sunt mai ipocriţi.
*
* *
Frazele scurte şi limpezi ale muzicii de dans, uşor ritmate, par a vorbi de o fericire comuna, uşor de apucat. Dimpotrivă, alegro maestuozo, cu frazarea sa ampla, exprima efortul nobil şi puternic spre un scop depărtat atins într-un final. Adagio vorbeşte de suferinţă, de efortul dispreţuind bucuriile vulgare.
Dar ceea ce surprinde este efectul bemolului şi al diezului. Nu este de mirare ca schimbarea unei jumătăţi de ton, introducerea unei terţe minore în locul unei majore, sa creeze senzaţia de melancolie şi grija pe care diezul le determina numaidecât.
Adagiul în bemol se ridica la expresia celei mai mari dureri, devine plângere sfâşietoare.
Muzica de dans în bemoli exprima decepţia unei fericiri mediocre; ascultând-o, constaţi ca după multe eforturi şi truda rezultatul este cel putin minor.
Armoniile pline de nobleţe sunt o baie a spiritului; curata orice pata, orice este rau şi înjositor. Prin aceasta omul se ridica deasupra condiţiei sale, atingând cele mai nobile cugetări la care este susceptibil, simţind lămurit cât preţuieşte, mai precis cât ar putea preţui.
*
* *