Întrebarea care se pune atunci când cineva vrea sa se hotărască daca sa se căsătorească sau nu, se reduce în multe cazuri la a şti daca care nevoie mai mare de mâncare decât de iubire.
Exista supoziţia ca poeţii sau filosofii căsătoriţi sunt inclinaţi să-şi îmbunătăţească starea materiala mai degrabă decât să-şi aducă prinosul pe tărâmul ştiinţei sau al artei.
Poligamia ar avea inca un avantaj: evitarea oricăror legături şi obligaţii fata de familia sotiei.
Legile care reglementează căsătoria în Europa presupun egalitatea femeii cu bărbatul, ceea ce inca din start creează o situaţie falsa.
Cu cât legile vor consfinţi femeilor drepturi şi onoruri care le depăşesc meritele, cu atât aceste legi restrâng numărul acelora care ar putea beneficia de ele, restrângându-le, în acelaşi timp, drepturile lor naturale.
*
* *
Cu fetele deci, natura a avut deci ceea ce se numeşte în teatru „efect scenic”. Ea le-a înzestrat cu farmec sau frumuseţe pentru a putea la tinereţe sa stăpânească fantezia unui bărbat. Din acest moment grija întregii sale existente a fost preluata de soţ. Gratia este arma care asigura viitoarei femei existenta viitoare.
După unirea cu bărbatul, femeia-furnica îşi pierde aripile nefolositoare în timpul incubaţiei. De asemenea, după doua, trei naşteri, femeia îşi pierde gratia şi frumuseţea; nici nu mai are nevoie de ele.
De aceea, fetele nu se ocupa cu placere de menaj. Adevărata lor vocaţie este cucerirea inimilor, ademenirea bărbatului în mrejele iubirii.
*
* *
Onoarea femeii tine de modul în care-şi respecta trupul.
Femeia aşteaptă şi pretinde de la bărbat tot ceea ce ii este necesar şi tot ce-şi doreşte; bărbatul nu pretinde de la femeie decât un singur lucru. Femeia trebuie să-l ofere bărbatului ceea ce-şi doreşte într-un schimb cât mai avantajos pentru ea, iar bărbatul trebuie sa se angajeze în schimb sa asigure traiul femeii şi al copiilor pe care-l vor avea. Întreaga lor fericire viitoare sta în felul în care este realizat acest angajament.
Prima cerinţă de care femeia trebuie sa tina seama este refuzul placerilor şi legăturilor nelegitime, pentru ca astfel bărbatul sa fie constrâns sa capituleze semnând actul de căsătorie.
În acest scop toate femeile, în rânduri strânse, veghează asupra fiecăreia în parte.
O fata care „a greşit”, s-a făcut vinovata de trădare fata de întreg sexul ei; daca aceasta acţiune s-ar generaliza, interesul comun ar fi compromis. Aşadar, comunitatea astfel o acoperă de ruşine, considerând ca şi-a pierdut onoarea.
O asemenea soarta o aşteaptă şi pe femeia adultera, pentru ca ea a încălcat una din condiţiile acceptate liber de bărbat la contractarea căsătoriei. Exemplul ei ar putea să-l duca pe bărbat sa nu mai semneze asemenea acte de care tine fericirea întregului sex feminin.
Ceea ce dovedeşte ca onoarea femeilor nu este conforma cu natura. De unde şi cazurile tragice de pruncucidere, sinuciderea mamei etc.
Daca o fata care-şi ia un amant comite o trădare fata de sexul ei, sa nu uitam ca pactul feminin a fost primit de ea fara a-l şti şi fara consimţământul ei formal.
Cum adesea ea este prima victima, nebunia şi disperarea ei întrec cu mult păcatul formal de care s-a făcut vinovata.
*
* *
Fetele sărace sunt adesea mai pretenţioase şi mai cheltuitoare după ce se căsătoresc decât acelea care au avut zestre.
Fetele bogate depun mai mult zel şi instinct pentru a putea pastra averea, comparativ cu fetele sărace.
*
* *
Bărbatul poate zămisli uşor mai mult de o suta de copii într-un an daca va avea la dispoziţie atâtea femei; femeia oricâţi bărbaţi ar avea, nu poate duce pe an decât o sarcina.
Deci bărbatul căută mereu alte femei, în timp ce femeia rămâne cu credinţa legata de un singur bărbat; natura o împinge din instinct sa păstreze lângă ea pe acela care trebuie sa hrănească şi sa protejeze mica ei familie.
Credinţa în căsătorie este artificiala pentru bărbat şi fireasca pentru femeie şi, prin urmare adulterul femeii, din cauza consecinţelor şi pentru ca este împotriva firii, este cu mult mai de neiertat decât acela comis de bărbat.
*
* *
Dragostea bărbatului scade vizibil din momentul în care el este satisfăcut sexual. El aspira la o schimbare şi oricare alta femeie prezintă mai mult interes decât aceea pe care o poseda. Dragostea femeii, dimpotrivă, creste din momentul satisfacţiei sexuale.
O antipatie reciproca şi îndărătnica intre o femeie şi un bărbat este semnul ca nu vor zămisli decât o fiinţă rau constituita, lipsita de armonie şi nefericita.
MOARTEA.
MENIREA DE A TRAI.
Vanitatea religiei – Despre filosofie, despre ştiinţa – Despre arta.
Cine iubeşte adevărul urăşte pe Dumnezeu.
Când apare credinţa filosofia nu mai exista, dispare.
Poţi crede ca o identitate individuala a creat lumea, dar nu poţi conceptualiza aceasta.
