Butoaiele, cu onorarii în vin de Umbria plătite[146],
Iar şuncile pe care marsul ţi le-a trimis, cum să le ţii
Alături de atîtea putini, nenîncepute, cu scrumbii?
Un ţap-centurion[147] va spune: − Atît cît ştiu, mi-e prea destul.
Eu nu-s Arcesilas, nici Solon[148]… Şi de de-al d-ăştia, sînt sătul!
Tăcuţi şi-ntunecaţi la faţă, ei merg cu ochii în pămînt,
Şoptesc cu buza ţuguiată, din cînd în cînd cîte-un cuvînt,
Toate trăsnăile, pe care smintita minte-a lor le toarce.
„Că din nimic, nimic nu iese, şi în nimic nu se întoarce.”[149]
Cu-asemenea filosofie, prea bine poţi să mori flămând…
Cei mulţi fac haz şi tineretul îşi strîmbă gurile rîzînd.
− Nu ştiu ce am de la o vreme[150], că inima îmi bate tare,
Şi-aşa din bun senin, m-apucă sughiţuri rău mirositoare.
De ce boală crezi că sufăr, şi-anume ce mă sfătuieşti?
Îl cercetează acel medic, şi-i zice: „Să te odihneşti”…
Dar peste alte două zile, în loc să meargă să se culce,
El vine însetat la baie şi cere un Surrentum[151] dulce
Să-l bea dintr-o carafă fină. − Nu-mi placi! îi spune un amic.
Ce ai? − Nimic… − Să bagi de seamă, e cam suspect acest nimic.
Începi, iubite, să te umfli, şi ca lămîia eşti la faţă.
− Îmi mai dăduse unul sfaturi, dar astăzi nu mai e în viaţă.
Tu care-arăţi mai rău ca mine, să nu-mi dai lecţii! − Am tăcut…
Bolnavul nostru, gras şi puhav, plesnind ca un burduf umplut,
Îşi strînge burţile livide şi se afundă-n scăldătoare,
Icnind pe gît, ca dintr-o cloacă, o revărsare de duhoare.
Începe-a bea… cînd dintr-o dată… îşi strîmbă gura tremurînd,
Şi cupa-n ţăndări se fărîmă, din braţul lui inert căzînd…
Acum răsună trista goarnă şi ard făclii de-nmormîntare,
Iar bietul fericit, pe patul împodobirii funerare,
Îmbălsămat în dulci miresme şi în esenţe de parfum,
Cu tălpile-nainte pleacă, purtat pe cel din urmă drum
De sclavii cu scufii pe creştet, lăsaţi acum în libertate.[152]
Ai pus sub ţîţa stîngă palma, să-ţi pipăi inima cum bate;
N-ai friguri, nu-i aşa? Piciorul, la glezne, nu ţi-a amorţit.
Dar cînd vezi aur, sau iubita unui prieten ţi-a zîmbit,
Nu simţi cum îţi tresare pieptul?[153] Un lung fior prin trup nu-ţi trece?
Mănînci o pîine cu tărîţe şi-o strachină de zeamă rece,
Nu ţi-e îngăduit să mesteci vîrtoasa sfeclă plebeiană,
Că ai o bubă rea sub limbăşi toată gura ţi-e o rană.
Adeseori, de frică, tremuri şi păru-n cap ţi se zburleşte;
