4.2.17 ANTITEZĂ

4.2.18 I. LA TEZĂ

4.2.19 [A 431, B 459] II. LA ANTITEZĂ

4.2.20 [A 434, B 462] ANTINOMIA [A 435, B 463] RAŢIUNII PURE

4.2.21 TEZĂ

4.2.22 ANTITEZĂ

4.2.23 [A 439, B 467] II. LA ANTITEZĂ

4.2.24 [A 444, B 472] ANTINOMIA [A 445, B 473] RAŢIUNII PURE

4.2.25 TEZĂ

4.2.26 ANTITEZĂ

4.2.27 I. LA TEZĂ

4.2.28 [A 449, B 477] II. LA ANTITEZĂ

4.2.29 TEZĂ

4.2.30 ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

4.2.31 [A 485, B 513] ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

4.2.32 ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

4.2.33 ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

4.2.34 [A 508, B 536] ANTINOMIA RAŢIUNII PURE

4.2.35 ANTINOMIA RAŢIUNlI PURE

4.2.36 [A 542, B 570] Lămuriea Ideii cosmologice a unei libertăţi în unire cu necesitatea

4.2.37 Notă finală la întreaga antinomie a raţiunii pure

4.2.38 DIALECTICA TRANSCENDENTALĂ

4.2.39 Despre folosirea regulativă a Ideilor raţiunii pure

4.2.40 [A 669, B 697] Despre scopul final aI dialecticii naturale a raţiunii omeneşti

4.2.41 METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ

4.2.42 DISCIPLINA RAŢIUNII PURE

4.2.43 [A 795, B 823] ME’TODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ

4.2.44 CANONUL RAŢIUNII PURE

4.2.45 CANONUL RAŢIUNII PURE

4.2.46 CANONUL RAŢIUNII PURE

4.2.47 [A 820, B 848] CANONUL RAŢIUNII PURE

4.2.48 [A 832, B 860] METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ

4.2.49 ARHITECTONICA RAŢIUNII PURE

5 Note de subsol

IMMANUEL KANT

CRITICA RAŢIUNII PURE

Traducere de

NICOLAE BAGDASAR şi ELENA MOISUC

Ediţia a III-a

îngrijită de ILIE PÂRVU

EDITURA IRI

Bucureşti, 1998

NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI

Prin ediţia de faţă ne propunem să redăm circuitului public traducerea Criticii raţiunii pure, realizată de Nicolae Bagdasar, în colaborare cu Elena Moisuc, după ediţia germană îngrijită de Raymund Schmidt, ediţia a II-a, Leipzig, 1930. Traducerea, apăruta în anul 1969 la Editura Ştiinţifică, era însoţită de un amplu aparat critic semnat de Nicolae Bagdasar (Studiu introductiv, Glosar kantian, Indice de nume proprii), pe care nu-1 reluăm în ediţia de faţă.

Mulţumim pe această cale doamnei Elena Bagdasar, care a avut generozitatea să ne cedeze dreptul de a relua toate traducerile din opera lui Kant publicate de profesorul Nicolae Bagdasar, cunoscut exeget al scrierilor filosofului german.

Cu prilejul reeditării acestei lucrări, în 1998, redacţia a corectat unele erori de tipar şi unele inconsecvenţe terminologice. Totodată, au fost indicate diferenţele dintre ediţia I şi ediţia a II-a a Criticii raţiunii pure, acolo unde lipseau în varianta iniţială, din 1969. Toate acestea au fost semnalate prin bunăvoinţa prof. dr. Ilie Pârvu, căruia editura îi aduce mulţumiri.

CUVÂNTUL TRADUCĂTORILOR

Interesul mereu crescând pentru opera de faţă, fundamentală în gândirea filosofică în general, precum şi împrejurările în care a fost redactată şi tipărită iniţial au determinat numeroase reeditari în limba origina1ă şi, de asemenea, traduceri în foarte multe limbi străine.

În traducerea de faţă ne-am bazat pe textul ediţiei germane a Criticii raţiunii pure îngrijită de Raymund Schmidt – ediţia a II-a, Leipzig, 1930 – care este cea mai bună dintre ediţiile publicate după moartea marelui gânditor, fiindcă înregistrează toate corecturile efectuate de editorii anteriori şi propunerile lor de îndreptare. Nu am neglijat, fireşte, să verificăm ediţia lui Raymund Schmidt cu ediţiile princeps apărute în timpul vieţii lui Kant, precum şi cu alte ediţii. Spre deosebire de Raymund Schmidt însă, am dat întîietate ediţiei a II-a din 1787, în care Kant, luând atitudine faţă de interpretările făcute asupra ediţiei I (1781), accentueaza caracterul realist al concepţiei sale.

Notele însemnate cu * aparţin lui Kant şi au fost dispuse in pagină sub fiecare dintre cele două ediţii, iar cele însemnate cu ^a precum şi parantezele [ ] aparţin traducătorilor.