↑ * Filosofia abundă în definiţii eronate, în special în astfel de definiţii care conţin în adevăr elemente pentru o definiţie, dar nu încă în mod complet. Dacă n-am putea întreprinde nimic cu un concept înainte de a-l fi definit, lucrurile ar sta prost cu întreaga filosofare. Dar cum, atât cât ajung, elementele (analizei) pot fi folosite bine şi sigur, pot fi folosite foarte util şi definiţiile deficiente, adică judecăţile care propriu-zis încă nu sunt definiţii, dar care de altfel sunt adevărate şi prin urmare se apropie de definiţii. În matematică, definiţia se referă ad esse, în filosofie, ad melius esse. E frumos, dar adesea foarte dificil să ajungem la definiţie. Juriştii sunt încă în căutarea unei definiţii pentru conceptul lor de drept.
↑ * Toate conceptele practice se raportează la obiecte plăcute sau neplăcute, adică la obiecte ale plăcerii sau neplăcerii, prin urmare, cel puţin indirect, la obiecte ale sentimentului nostru. Dar cum aceasta nu este o facultate de reprezentare a lucrurilor, ci se află în afara întregii facultăţi de cunoaştere, elementele judecăţilor noastre, întrucât se raportează la plăcere sau neplăcere, aparţin prin urmare filosofiei practice şi nu ansamblului filosofiei transcendentale, care nu are de-a face decât cu cunoştinţe pure a priori.
↑ * Simţirea omenească are (aşa cum cred că se întâmplă în mod necesar la orice fiinţă raţională) [A 830, B 858] un interes natural fală de moralitate, deşi acesta nu este nescindat şi nici predominant din punct de vedere practic. Întăriţi şi extindeţi acest interes şi veţi găsi raţiunea foarte dornică de a învăţa şi chiar mai luminată, pentru a uni cu interesul practic şi pe cel speculativ. Dar dacă nu vă îngrijiţi ca mai înainte, cel puţin la jumătatea drumului, să faceţi nişte oameni buni, nu veţi face niciodată din ei nici nişte oameni sincer credincioşi.
↑ * Se numeşte aici concept cosmic acel concept care priveşte ceea ce interesează necesar pe fiecare; prin urmare, determin scopul unei ştiinţe după concepte scolastice, când ea nu este considerată decât ca una din abilităţile pentru anumite scopuri arbitrare.
↑ * Să nu se creadă cumva că prin aceasta eu înţeleg ceea ce se numeşte obişnuit physica generalis şi care este mai mult matematică decât filosofie a naturii. Căci metafizica naturii se distinge complet de matematică; ea nu are nici pe departe de oferit atât de multe vederi capabile de extindere ca matematica, dar este totuşi foarte importantă în ce priveşte critica cunoaşterii pur intelectuale în genere, în aplicarea ei la natură; în lipsa acestei metafizici, matematicienii înşisi, îmbrăţişând anumite concepte comune, în realitate totuşi metafizice, au împovărat, fără să observe, fizica cu ipoteze, care dispar în faţa unei critici a acestor principii, fără să aducă totuşi prin aceasta daune folosirii matematicii în acest câmp (folosire care este cu totul indispensabilă).
↑ A se vedea la sfârşit întregul text al Satirei a III-a (Trândăvia), de unde provine acest citat. (Marcel Chelba)
↑ * Articolul a apărut în revista Forum, nr.6/ 1986.
↑ În voumul Persius. Iuvenal. Marţial. Satire şi epigrame (trad. Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş), Editura pentru literatură, 1967, pp 20-28.
↑ Cel mai cunoscut dintre vinurile Italiei antice, produs în ager Falernus, din Campania (la sud-est de Roma).
↑ Cadranul solar consta dintr-o bară verticală care-şi arunca umbra pe un cerc orizontal, marcat cu linii orare. Ziua, de 24 de ore, era împărţită în 12 ore de zi şi 12 ore de noapte, numărătoarea făcîndu-se aşadar de la răsăritul şi de la apusul soarelui; ora a 5-a a zilei corespundea, aproximativ, cu ora 11.
↑ Regiune din centrul Peloponesului, ai cărei locuitori erau în mare parte păstori şi crescători de vite.
↑ Originea etruscă era adesea un semn de nobleţe, deoarece indica vechimea familiei (se ştie că etruscii au stăpînit Roma în vremea regalităţii).
↑ Trabea − îmbrăcăminte asemănătoare cu toga, împodobită cu margini de purpură; era ţinuta obligatorie pentru membrii ordinului cavalerilor cînd se prezentau cenzorului.
↑ Pasajul nu e suficient de clar: magistratura cenzurii n-a fost exercitată, pe vremea lui Persius, decît o singură dată, de către împăratul Claudius (coleg cu L. Vitellius).
↑ Poate că pasajul se referă la Pinarius Natta, nobil corupt din vremea lui Tiberius.
↑ Phalaris, tiranul Agrigentului (secolul VI î.e.n.), îşi executa victimele introducîndu-le într-un taur de bronz încins. Dionis, tiranul Siracuzei, auzind pe curteanul Damocles că lăuda fericirea regalităţii, i-a acordat toate beneficiile materiale ale situaţiei sale, la poftit la masă, l-a înveşmîntat în purpură şi i-a atîrnat deasupra capului o sabie prinsă numai într-un fir de păr de cal.
↑ Untdelemnul servea la tratarea unor boli de ochi. Picurîndu-şi untdelemn în ochi, tînărul voia să-l facă pe profesor să-l creadă bolnav.
↑ Unul din exerciţiile retorice cele mai obişnuite era imaginarea unui discurs pe care un personaj l-ar fi putut ţine într-un moment important al vieţii sale; aici e vorba de Cato cel Tînăr, care s-a sinucis la Utica, în Africa, dîndu-şi seama de inevitabilitatea victoriei lui Caesar în războiul civil (46 î.e.n.); elevul trebuia să compună un discurs în care Cato dezvoltă motivele care l-au îndemnat la sinucidere.
↑ Zenon, întemeietorul stoicismului, îşi ţinea lecţiile într-un portic (colonadă acoperită) pictat cu diferite scene, printre care şi victoria de la Marathon din 490 î.e.n., a grecilor împotriva perşilor (denumiţi şi mezi, după o populaţie importantă din nordul imperiului, independentă pînă la Cirus, în secolul VI î.e.n.).
↑ Lui Pitagora din Samos i se atribuie simbolizarea vieţii prin litera Y (cu braţul stîng curbat, iar cel drept în linie dreaptă): adolescentul se află la răscrucea celor două drumuri: cel strîmb (dar elegant curbat), al viţiului, şi cel drept, al virtuţii.
↑ Medic celebru din secolul I î.e.n., amintit de Cicero şi de Horaţiu.
↑ Ţăranul din Umbria (regiune la nord de Roma) putea să-şi plătească în natură avocatul. La fel face şi clientul din ţara marsilor (regiune din centrul Italiei, la est de Roma), socotită ca păstrătoare a vechilor tradiţii de viaţă simplă.
↑ Centurionul, comandant al unei mici unităţi militare, reprezintă aici pe omul incult, incapabil să înţeleagă îndemnurile poetului către studiul filosofiei. Epitetul „ţap” (în original „cineva din neamul de ţap − hircosa gens − al centurionilor”) simbolizează pe omul rudimentar, necivilizat.
↑ Centurionul alege două nume celebre: Arcesilas (secolul III î.e.n.), întemeietorul „Academiei noi” (şcoală filosofică idealistă, descendentă din platonism, cu nuanţe sceptice) şi Solon (secolul VI î.e.n.), om politic şi poet, care a dat Atenei legi destinate să întărească democraţia sclavagistă.
↑ Centurionului i se pare absurd ca cineva să se frămînte o viaţă întreagă pentru a ajunge la o concluzie banală (acceptată de cele mai multe şcoli: „nimic nu se poate naşte din neant, nimic nu se întoarce în neant”), exprimată prin repetarea ridicolă a cuvîntului „nimic”.
↑ Persius compară pe cei refractari la sfaturile filosofului cu un bolnav a cărui stare se agravează cînd nu urmează recomandările medicului.
↑ Vinul de Surrentum (azi Sorrento, la nord de Neapole), se recomanda convalescenţilor. Bolnavul îşi închipuia că, mulţumindu-se cu un vin tonic, a făcut destule concesii medicinei.
↑ În momentul liberării, sclavii căpătau o bonetă specială, numită pileus. Adesea stăpînii îşi liberau sclavii prin testament.
↑ Dacă trupul îţi e sănătos, nu cumva sufletul îţi este dominat de pasiuni, tot atît de primejdioase ca şi bolile?
↑ Oreste, fiul lui Agamemnon, a fost înnebunit de Furii ca pedeapsă pentru că îşi ucisese mama, pe Clitemnestra.
↑ În voumul Persius. Iuvenal. Marţial. Satire şi epigrame (trad. Tudor Măinescu şi Alexandru Hodoş), Editura pentru literatură, 1967, pp 29-32.
↑ Primele 22 de versuri parafrazează un discurs al lui Socrate către Alcibiade (om politic atenian din a doua jumătate a secolului V î.e.n.), inspirat din dialogul pseudo-platonic Alcibiade (I).
↑ Pericle a fost tutorele lui Alcibiade, al cărui tată murise în anul 447 î.e.n.
↑ Litera grecească th (iniţiala cuvîntului thánatos „moarte”) era semnul condamnării la moarte.
↑ Sensul expresiei e nesigur; ar putea fi interpretat şi „te umfli în pene”, „îţi dai aere”.
↑ Existau trei oraşe cu numele Anticyra, toate trei în vecinătatea unor regiuni în care creştea planta medicinală amintită.
↑ Prin mama sa, Alcibiade aparţine celei mai înalte aristocraţii ateniene.
↑ Baucis simbolizează o femeie bătrînă şi săracă, opusă deci lui Alcibiade atît prin origine, cît şi prin aspectul fizic. Lipsa de înţelepciune e însă aceeaşi la ambii.
↑ Oraş în Sabinia, la nord-est de Roma.
↑ Sărbătoarea numită Compitalia, dedicată zeilor lari ai răscrucilor (lares compitales), simboliza, la origine, încheierea muncilor agricole.
