Partea a II-a se finalizează cu Capitolul 8. Meditaţie, demistificarea misticului şi unde ale propriului viitor, în care îmi propun să demistific meditaţia astfel încât să ştiţi ce faceţi şi de ce. Discuţia despre undele cerebrale, prezentată simplu, vă va arăta cum vi se încarcă electromagnetic creierul când vă concentraţi, în comparaţie cu stările de excitaţie induse de factorii de stres. VeȚi afla că adevărata menire a meditaţiei este aceea de a depăşi mintea analitică şi de a pătrunde în subconştient pentru a realiza transformări reale şi permanente. Dacă, după meditaţie, sunteţi aceeaşi persoană, atunci înseamnă că nu s-a întâmplat nimic, la niciun nivel. Când meditaţi şi vă puneţi în legătură cu ceva superior, atunci puteţi crea şi apoi memora o asemenea coerenţă între propriile gânduri şi sentimente, încât nimic din universul dumneavoastră exterior - obiecte, persoane ori stări de oricând sau de oriunde - nu vă va putea mişca de pe treapta respectivă de energie. Veţi ajunge să vă stăpâniţi mediul, trupul şi timpul.

Partea a III-a: Pas cu pas spre un nou destin

Toate informaţiile din partea I şi partea a II-a sunt menite să vă echipeze cu cunoştinţele necesare astfel încât, când le veţi pune în practică (aplica) în partea a III-a - care vă arată cum să procedaţi - veţi trece prin experienţa directă a celor învăţate. Partea a III-a în totalitatea sa se referă la modul de implicare a sinelui într-o disciplină efectivă, un exerciţiu mental de folosit în cotidian. Este un proces etapizat de meditaţie menit să vă dea posibilitatea să puneţi în practică teoriile care vi s-au prezentat.

Şi fiindcă veni vorba, aţi simţit că ameţiţi când am pomenit de procesul acesta în mai mulţi paşi ? Dacă da, nu e ceea ce credeţi. Desigur, veţi învăţa o serie de paşi, dar nu peste mult timp îi veţi simţi ca pe unul sau maxim doi paşi extrem de simpli. La urma urmei, şi când vă pregătiţi să urcaţi la volan întreprindeţi probabil de fiecare dată mai multe acţiuni (vă potriviţi scaunul, aprindeţi farurile, priviţi în jur, semnalizaţi, puneţi frână, porniţi înainte sau în marşarier, apăsaţi pe accelerator şi aşa mai departe). Din vremea când învăţaţi să conduceţi, toată această procedură a devenit automată şi uşor de executat. Vă asigur că tot aşa se va întâmpla şi după ce veţi învăţa fiecare pas prezentat în partea a III-a.

S-ar putea să vă întrebaţi: Ce nevoie am să citesc partea I şi partea a II-a ? Ia să trec direct la partea a III-a ! Ştiu, şi eu aş gândi probabil la fel. Hotărârea de a vă oferi informaţia relevantă în primele două părţi vine din dorinţa ca atunci când ajungeţi la cea de-a treia să nu mai rămână loc de presupuneri, atitudini dogmatice sau speculaţii. Când veţi începe să puneţi în practică paşii de meditaţie, veţi şti exact ce faceţi şi de ce faceţi. Cu cât înţelegeţi mai bine ce şi de ce, cu atât veţi cunoaşte mai mult şi veţi şti mai bine cum să procedaţi la momentul potrivit. Astfel, experienţa practică de transformare mentală reală va fi investită cu mai multă forţă şi determinare.

Folosirea paşilor prezentaţi în partea a III-a vă va ajuta să acceptaţi capacitatea înnăscută de transformare a unor aşa-zise situaţii imposibile de viaţă. V-ar putea chiar îngădui să întrezăriţi realităţi posibile la care nici nu vă gândiserăţi înainte de a lua contact cu aceste noi concepte - aţi putea chiar începe să îndrăzniţi neobişnuitul. Iată ce-mi propun să vă determin să faceţi la finalul lecturii acestei cărţi.

Aşa că, dacă puteţi rezista tentaţiei de a sări direct la partea a III-a, vă promit că, odată ajuns acolo, o să vă simţiţi suficient de capacitat de cele aflate. În întreaga serie de workshop-uri pe care le-am susţinut în toată lumea am observat că o astfel de metodă funcţionează. Când au cunoştinţele corespunzătoare şi le înţeleg pe deplin, şi mai beneficiază pe urmă şi de ocazia unei instruiri eficace pentru aplicarea celor învăţate, ca prin minune, oamenii ajung să culeagă roadele propriilor eforturi, sub formă de transformări care servesc drept răspuns în propria viaţă.

Partea a III-a vă va înzestra cu abilităţile de meditaţie care să producă transformări în minte, în trup şi chiar în exterior. În momentul în care veţi observa ce anume aţi înfăptuit în interior, cu efect în afara dumneavoastră, veţi repeta experienţa. Când în viaţa dumneavoastră se va manifesta o nouă experienţă, energia resimţită o veţi primi sub formă de emoţie superioară, ca forţă, fior sau recunoştinţă fară margini, energie care vă va impulsiona să repetaţi experienţa, iar şi iar. Acum sunteţi pe calea adevăratei evoluţii.

Fiecare pas de meditaţie descris în partea III-a este asociat unei informaţii semnificative prezentate anterior. Şi fiindcă la acel moment veţi fi cultivat deja sensul acţiunii, nu vor exista ambiguităţi care să ducă la risipirea viziunii.

Aşa cum se întâmplă cu multe deprinderi dobândite, s-ar putea ca la început să fiţi nevoit să vă folosiţi întreaga capacitate de efort conştient ca să vă păstraţi concentrarea în timp ce învăţaţi cum să meditaţi ca să vă antrenaţi creierul. În cursul acestui proces va trebui să vă abţineţi de la comportamentele tipice şi să vă menţineţi gândurile asupra celor întreprinse, fară abateri spre stimuli externi, astfel încât acţiunile să vă rămână în armonie cu intenţiile.

Exact aşa cum vi s-a întâmplat prima dată când aţi învăţat să gătiţi după reţete Thai, să jucaţi golf, să dansaţi salsa sau să mânuiţi un schimbător de viteze, noutatea acţiunii vă va obliga şi de data aceasta ca mai întâi să exersaţi permanent abilitatea respectivă, antrenându-vă şi mintea şi corpul să memoreze fiecare pas.

Nu uitaţi, mai toate formele de instruire sunt organizate în fragmente uşor de prelucrat, astfel încât corpul şi mintea să poată începe să conlucreze. În momentul în care "v-aţi prins", toţi paşii separaţi pe care i-aţi tot repetat se vor contopi într-un singur proces unic şi fluid. Abordarea metodică, lineară, se transformă lin într-o demonstraţie holistică, lipsită de efort, coerentă. Acesta este momentul posesiunii personale. Se întâmplă câteodată ca efortul implicat să devină obositor, dar, dacă insistaţi cu un anume aport de voinţă şi energie, veţi ajunge, cu timpul, să vă bucuraţi de rezultate.

Când ştiţi că ştiţi "cum" să procedaţi, sunteţi pe cale să deţineţi controlul asupra aspectului respectiv. Îmi face deosebită plăcere să afirm că sunt multe persoane în întreaga lume care folosesc cunoştinţele din cartea aceasta ca să-şi transforme în mod efectiv viaţa. Doresc din tot sufletul ca şi dumneavoastră să vă distrugeţi obiceiurile nocive şi să vă creaţi viaţa nouă pe care v-o doriţi.

Aşadar, să începem.

      PARTEA I

ŞTIINŢA SINELUI

CAPITOLUL 1

Sinele cuantic

      În trecutul îndepărtat, fizicienii considerau că lumea este alcătuită din materie şi spirit şi, mai apoi, din materie şi energie. Fiecare dintre ele era considerată a fi complet separată una de celelaltă... însă lucrurile nu stau deloc aşa. Cu toate acestea, dualitatea minte/materie ne-a modelat primele concepţii asupra lumii şi anume că realitatea este în mod fundamental predeterminată, iar oamenii nu pot face mare lucru ca să schimbe acest determinism, nici prin acţiune proprie, nici prin gânduri.

Să dăm timpul înainte spre concepţia contemporană, aceea că facem parte dintr-un câmp vast şi invizibil de energie care conţine toate realităţile posibile şi răspunde gândurilor şi sentimentelor noastre. După cum oamenii de ştiinţă din zilele noastre cercetează legătura dintre gând şi materie, şi noi suntem nerăbdători să facem la fel în viaţă. Aşa că ne punem întrebarea: Pot să-mi creez propria realitate prin intermediul minţii ? Dacă da, există cumva vreo abilitate pe care s-o putem deprinde şi folosi pentru a ajunge ceea ce vrem să fim şi pentru a ne crea viaţa pe care vrem s-o trăim ?

Să fim cinstiţi, nimeni nu e perfect. Fie că vrem să facem vreo schimbare în sinele nostru fizic, emoţional ori spiritual, cu toţii ne dorim acelaşi lucru: o viaţă ca versiune idealizată a ceea ce credem şi suntem convinşi că putem fi. Când ne privim în oglindă şi ne vedem "aripioarele", vedem reflectată mai mult decât imaginea aceea uşor durdulie. Şi, în funcţie de starea noastră de spirit din ziua respectivă, mai vedem şi o versiune mai zveltă, mai în formă a propriei persoane, sau una mai greoaie, mai îndesată. Care dintre imagini e cea reală ?

Întinşi în pat seara, trecând în revistă cele petrecute peste zi şi strădaniile de a deveni mai toleranţi, mai puţin impulsivi, nu vedem doar părintele răstindu-se la copil pentru că nu a executat rapid şi fară comentarii o cerinţă simplă. Ne apare fie un sine angelic a cărui răbdare a fost canonită ca o victimă nevinovată pe eşafod, fie un căpcăun oribil care nimiceşte respectul de sine al copilului. Care dintre aceste imagini e reală ?

Răspunsul este: toate sunt adevărate, şi nu numai extremele amintite, ci o întreagă serie de imagini, de la pozitiv la negativ. Cum se poate aşa ceva ? Ca să înţelegeţi mai bine de ce niciuna dintre aceste versiuni ale sinelui nu este mai puţin reală decât celelalte, voi fi obligat să vă zgudui din temelii concepţia învechită asupra naturii fundamentale a realităţii şi s-o înlocuiesc cu alta nouă.

Un demers major la prima vedere, şi chiar aşa şi este, într-un anume fel, dar eu mai ştiu şi că motivul cel mai probabil pentru care v-aţi simţit atras de cartea aceasta este acela că toate eforturile dumneavoastră de realizare a unor transformări durabile în propria viaţă (fizică, emoţională sau spirituală) n-au reuşit să întruchipeze sinele ideal pe care vi l-aţi imaginat. Iar cauza eşecului acestor eforturi are mai mult decât orice de-a face cu motivul pentru care credeţi că viaţa vă este aşa cum este, inclusiv cu o lipsă resimţită de voinţă, timp, curaj sau imaginaţie.

Întotdeauna, ca să ne schimbăm, trebuie să ajungem la o nouă înţelegere a sinelui şi a lumii, astfel încât să ne formăm noi cunoştinţe şi să trăim noi experienţe.

Iată ce va însemna lectura acestei cărţi.

Rădăcina tuturor nereuşitelor din trecut poate fi atribuită unei neglijenţe majore: nu v-aţi dedicat cu tot sufletul traiului în acord cu adevărul conform căruia gândurile au consecinţe atât de importante încât vă creează realitatea.

Realitatea este că suntem cu toţii binecuvântaţi cu capacitatea de a beneficia de avantajele propriilor strădanii constructive. Nu suntem obligaţi să ne mulţumim cu realitatea prezentă; ne putem construi una nouă ori de câte ori vrem. Avem toţi această capacitate, pentru că, de bine, de rău, gândurile ne influenţează cu adevărat viata.

Cu siguranţă aţi mai auzit acest lucru, dar mă întreb dacă majoritatea dintre noi este cu adevărat încredinţată de acest lucru până în adâncul sufletului. Dacă suntem convinşi că gândurile ne influenţează în mod tangibil viaţa, nu ne-am strădui oare să nu ne scape niciun gând pe care n-am dorit să-l trăim? Şi nu ne-am concentra atenţia pe ce dorim, în loc să ne lăsăm obsedaţi continuu de problemă în sine ?

Ia gândiţi-vă: dacă aţi avea certitudinea adevărului acestui principiu, aţi lăsa să treacă fie şi o singură zi ca să începeţi să vă construiţi voit destinul pe care vi-l doriţi ?

Ca să vă schimbaţi viaţa, schimbaţi-vă concepţia despre natura realităţii

Sper ca această carte să vă schimbe perspectiva asupra modului în care funcţionează lumea noastră, să vă convingă că deţineţi mai multe puteri decât credeaţi şi să vă inspire să înţelegeţi că gândurile şi convingerile influenţează profund lumea în care trăiţi.

Până nu vă eliberaţi de perspectiva actuală asupra realităţii curente, orice schimbare din viaţă va fi întotdeauna întâmplătoare şi trecătoare. Ca rezultatele dorite să fie durabile, trebuie să vă schimbaţi profund convingerile referitoare la motivul pentru care credeţi că au loc evenimentele. Ca să reuşiţi, veţi avea nevoie să fiţi deschis faţă de o nouă interpretare a ceea ce este real şi adevărat.

Ca să vă ajut să adoptaţi acest mod de gândire şi să vă construiţi viaţa pe care v-o alegeţi, trebuie să încep cu un pic de cosmologie (studiul structurii şi dinamicii universului). Nu vă alarmaţi însă, n-o să facem decât să răsfoim un pic broşura "ABC-ul naturii realităţii" şi să vedem cum ne-au evoluat părerile despre aceasta înainte de a ajunge la concepţia actuală. Toate acestea sunt necesare ca să vă explic (de nevoie, într-o manieră sintetică şi simplă) cum este posibil ca gândurile să vă modeleze soarta.

S-ar putea ca acest capitol să vă pună la încercare disponibilitatea de a abandona idei care, într-un sens, v-au fost programate la nivel atât conştient, cât şi subconştient. În momentul în care vă formaţi o nouă concepţie asupra forţelor şi elementelor fundamentale care alcătuiesc realitatea, aceasta nu-şi va mai găsi locul în vechea concepţie conform căreia linearitatea şi ordinea sunt stăpâne. Fiţi gata să trăiţi experienţa unor transformări fundamentale de percepţie.

De fapt, pe măsură ce deveniţi adepţii acestei noi perspective, însăşi alcătuirea dumneavoastră ca fiinţă umană se va schimba. Dorinţa mea sinceră este să fiţi altă persoană decât cea care a început lectura acestei cărţi.

Sunt în mod evident pe cale să vă lansez o provocare, dar vreau să fiţi convins de empatia mea totală, pentru că şi eu la rândul meu a trebuit să renunţ la ceea ce credeam că este adevărat şi să fac un salt în necunoscut. Ca să ne strecurăm în acest mod nou de gândire asupra naturii lumii în care trăim, să vedem cum anume concepţia timpurie conform căreia mintea şi materia sunt lucruri diferite ne-a modelat perspectiva asupra universului.

Mereu materie, niciodată spirit ?

Mereu spirit, niciodată materie ?

Înţelegerea relaţiei dintre lumea exterioară, fizică, a observabilului, şi universul interior, mental, al gândului, a constituit dintotdeauna o provocare serioasă pentru oamenii de ştiinţă şi pentru filosofi. Chiar şi în zilele noastre, pentru mulţi dintre noi, mintea pare să aibă o influenţă măsurabilă minoră asupra materialului sau chiar deloc. Deşi am fi probabil de acord că materia are consecinţe asupra spiritului, cum ar fi posibil ca mintea să determine vreun fel de modificări fizice la nivelul obiectelor solide ? Spiritul şi materia par separate... cu condiţia să nu ne schimbăm perspectiva asupra existenţei obiectelor solide în sine.

Ei bine, o astfel de schimbare s-a produs şi n-avem de mers foarte departe ca să-i descoperim rădăcinile. O mare perioadă din ceea ce istoricii consideră a fi epoca modernă, omenirea a crezut că natura universului era ordonată şi, deci, previzibilă şi explicabilă. Să ne referim, de exemplu, la matematicianul şi filosoful Rene Descartes, care a trăit în secolul al XVII-lea, cel care a elaborat multe concepte de mare relevanţă încă pentru matematică şi alte domenii (Cuget, deci exist vă spune ceva ?). Privind retrospectiv, totuşi, una dintre teoriile acestuia a făcut mai mult rău decât bine. Descartes era unul dintre susţinătorii modelului mecanicist al universului, concepţie conform căreia universul era controlat de legi previzibile.

Cu privire la gândirea umană, Descartes s-a confruntat cu o adevărată provocare - spiritul uman avea prea multe variabile ca să se potrivească exact vreunei legi. Şi pentru că nu-şi putea uniformiza concepţia privitoare la universul fizic cu cea referitoare la spirit, obligat fiind însă să explice prezenţa amândurora, Descartes a recurs la un joc destul de inteligent al minţii (jocul de cuvinte e intenţionat). A afirmat că spiritul nu se supunea legilor lumii fizice, obiective, astfel încât se situa cu totul în afara graniţelor cercetării ştiinţifice. Studiul materiei constituia jurisdicţia ştiinţei (mereu materie, niciodată spirit), în timp ce spiritul era instrumentul lui Dumnezeu, astfel încât studiul acestuia îi revenea religiei (mereu spirit, niciodată materie).

În esenţă, Descartes a pus bazele unui sistem de concepţii care impunea o dualitate între conceptele de spirit şi materie. Secole de-a rândul, această separare a constituit concepţia acceptată asupra naturii realităţii.

În sprijinul perpetuării convingerilor lui Descartes au venit cercetările şi teoriile lui Isaac Newton, matematicianul şi omul de ştiinţă englez care nu numai că a consolidat conceptul de univers ca maşinărie, dar a şi elaborat un set de legi conform cărora fiinţele umane puteau stabili, calcula şi prezice cu precizie modalităţile ordonate de operare ale lumii fizice.