Cine atunci, cu o astfel de înclinaţie spre neconvenţional, ar fi dispus să înfrunte asemenea adversităţi în numele vreunui concept pe care nu-l poate îmbrăţişa cu simţurile, dar care îi e viu în minte ? De câte ori în istorie indivizi consideraţi eretici şi nebuni, supuşi abuzului din partea mediocrităţii, s-au dovedit genii, sfinţi sau maeştri ? Îndrăzniţi să fiţi original ?
Schimbarea ca opţiune şi nu ca reacţie
Se pare că natura umană este construită astfel încât să ne împotrivim schimbării până ce lucrurile se înrăutăţesc cu totul şi ne deranjează atât de tare, încât nu mai putem continua cum ne-am obişnuit, lucru adevărat deopotrivă pentru indivizi, cât şi pentru societate în general. Ca să îmbrăţişăm adevărata schimbare, aşteptăm să se producă criza, trauma, pierderea, boala şi tragedia, înainte de a ne apleca să analizăm cine suntem, ce facem, cum trăim, ce simţim şi ce credem sau cunoaştem. Nu rareori ni se întâmplă să avem nevoie ca lucrurile să stea cum nu se poate mai rău ca să începem să facem schimbări în sprijinul sănătăţii, al propriilor relaţii şi familii, precum şi al propriului viitor. Mesajul meu este: De ce să aşteptăm ?
Putem învăţa şi apoi ne putem îndrepta spre durere şi suferinţă sau ne putem dezvolta într-o stare de bucurie și inspiraţie. Cei mai mulţi dintre noi aleg prima opţiune. Ca s-o adoptăm pe cea de-a doua, n-avem decât să decidem că schimbarea ne va produce probabil un oarecare disconfort sau neplăcere, va implica o rupere de rutina previzibilă şi o perioadă de necunoaştere.
Cei mai mulţi s-au obişnuit deja cu disconfortul temporar generat de necunoaştere. Ne-am canonit în copilărie să învăţăm cititul, până ce ne-a devenit o a doua natură. Prima dată când am încercat să cântăm la vioară sau să batem toba, părinţii şi-au dorit să ne trimită într-o cameră antifonată. Vai de sărmanul pacient căruia trebuie să i se ia sânge şi încape pe mâinile unui student la medicină care are cunoştinţele necesare, dar căruia îi lipseşte încă îndemânarea pe care n-o va dobândi decât prin practică.
Acumularea de cunoştinţe (a şti) şi apoi dobândirea experienţei practice prin aplicarea celor învăţate, până în momentul în care o anumită abilitate îţi devine o a doua natură (a şti cum), constituie probabil modul în care ne-am căpătat majoritatea abilităţilor care acum ni se par parte a propriei fiinţe (cunoaştere). În mod foarte asemănător, a învăţa cum să ne schimbăm viaţa presupune cunoştinţe şi aplicarea acestora. Iată motivul pentru care volumul de faţă este împărţit în trei părţi cuprinzătoare.
Primele două părţi ale acestei cărţi constituie o succesiune de idei ce alcătuiesc un model mai amplu şi mai dezvoltat de înţelegere pe care să vi-l personalizaţi. Am repetat unele dintre idei pentru că vreau să vă reamintesc ceva ce nu vreau să uitaţi. Exerciţiul repetitiv întăreşte circuitele din creier şi formează mai multe conexiuni neurale astfel încât, chiar în momentele de slăbiciune, să nu vă deziceţi de măreţie. Când vă veţi strecura în partea a III-a a cărţii, cu o bază solidă de cunoştinţe, veţi putea experimenta singur "adevărul" celor aflate înainte.
Partea I: Ştiinţa sinelui
Explorarea noastră va începe cu o trecere în revistă a paradigmelor filosofice şi ştiinţifice aflate în legătură cu cele mai recente cercetări asupra naturii realităţii: cine suntem, de ce multora schimbarea li se pare atât de dificilă şi ce ne stă în putinţă ca fiinţe umane. Această primă parte va fi o lectură uşoară, promit.
Capitolul 1. Sinele cuantic vă oferă o introducere într-un pic de fizică cuantică, dar nu vă alarmaţi. Pornesc de acolo pentru este important să începeţi să vă însuşiţi conceptul conform căruia mintea (subiectivă) are influenţă asupra lumii (obiective). Conform efectului observatorului despre care vorbeşte fizica cuantică, punctul asupra căruia vă concentraţi atenţia este cel spre care vă îndreptaţi energia. Drept urmare, dumneavoastră sunteţi cel care îşi influenţează lumea materială (care, că tot veni vorba, constă în cea mai mare parte din energie). Dacă acceptaţi chiar şi numai o clipă această idee, s-ar putea să începeţi să vă concentraţi asupra celor dorite, mai curând decât asupra celor nedorite. Şi s-ar putea chiar să vă treziţi cu gândul că, dacă un atom este 99,99999% energie şi 0,00001% substanţă fizică, atunci şi eu sunt de fapt mai mult nimic decât ceva. Şi-atunci de ce mă concentrez asupra acelui procent infim de lume materială când eu reprezint mult mai mult de atât ? Nu cumva definirea realităţii mele prezente prin ceea ce îmi percep simţurile este cea mai mare autolimitare ?
Notă: Niels Bohr - "On the constitution of atoms and molecules". Dacă sunteţi cu adevărat interesat de amănunte referitoare la universul subatomic, atunci vă pot spune că volumul unui atom (aproximativ 1 angstrom sau 10-10 metri în diametru) este cu aproape 15 ordine de mărime mai mare decît volumul nucleului (de aproximativ 1 femtometru sau 10-15 în diametru), ceea ce înseamnă că atomul este cam 99,9999999999999% vid. Deşi norul electronic din jurul nucleului ocupă cea mai mare parte din spaţiul în care se află atomul, acest nor este, în cea mai mare parte, spaţiu liber, iar electronii din interiorul său sunt minusculi. Nucleul de mare densitate conţine cea mai mare parte a masei atomului. Mărimea relativă a unui electron prin raportare la nucleu este comparabilă cu raportul de mărime dintre volumul unui bob de mazăre faţă de cel al unui SUV, iar perimetrul norului de electroni în raport cu SUV-ul ar egala, aproximativ, mărimea statului Washington.
În capitolele 2-4 vom analiza ce înseamnă schimbarea - cum să ne depăşim mediul, trupul şi timpul.
Eraţi probabil convins că gândurile vă creează viaţa. Dar, în Capitolul 2. Depăşirea propriului mediu, vă voi explica de ce, dacă îngăduiţi lumii exterioare să vă controleze gândurile şi simţirea, mediul extern vă va modela circuitele creierului pentru a vă face să gândiţi "corespunzător" cu tot ce vă este familiar. Rezultatul va fi crearea aceluiaşi lucru, dar în cantităţi mai mari - creierul dumneavoastră se va modela astfel încât să reflecte problema, condiţiile şi contextele personale din viaţă. Aşadar, ca să vă schimbaţi trebuie să depăşiţi cadrul tuturor aspectelor fizice din propria viaţă.
Capitolul 3.Depăşirea propriului trup analizează în continuare modul în care trăim, inconştient, conform unui set de comportamente, gânduri şi reacţii emoţionale memorate care funcţionează, toate, ca nişte programe de calculator în culisele conştientului. Iată de ce nu este suficient să "gândim pozitiv" pentru că partea cea mai mare din sinele nostru adevărat s-ar putea să existe subconştient în, propriul corp, sub formă de negativitate. La finalul lecturii acestei cărţi veţi şti cum să pătrundeţi în sistemul de operare al subconştientului şi să realizaţi transformări permanente în chiar sălaşul unor astfel de programe.
Capitolul 4. Depăşirea timpului cercetează modul în care trăim, fie într-o stare de anticipare a evenimentelor viitoare, fie reîntorcându-ne mereu la amintiri (sau amândouă), până ce corpul începe să creadă că trăieşte în alt timp decât prezentul. Ultimele cercetări sprijină ideea că dispunem de o abilitate înnăscută de a ne transforma creierul şi trupul numai prin gând, astfel încât să arate din punct de vedere biologic ca şi cum un anumit eveniment aşteptat ar fi avut deja loc. Pentru că puteţi face gândul mai real decât orice altceva, cu condiţia unei înţelegeri adecvate, vă puteţi transforma identitatea de la celula nervoasă şi până la gene. Când învăţaţi cum să vă folosiţi atenţia ca să accesaţi prezentul, veţi pătrunde prin portalul câmpului cuantic, sălaşul tuturor posibilităţilor.
Capitolul 5. Supravieţuire şi creaţie ilustrează diferenţa dintre viaţa întru supravieţuire şi cea întru creaţie. A trăi pentru supravieţuire înseamnă o viaţă în condiţii de stres şi funcţionare în regim de materialism, cu convingerea că lumea exterioară este mai reală decât cea interioară. Când sunteţi sub ameninţarea sistemului nervos de tip luptă sau fugi, controlat de cocteilul lui de substanţe îmbătătoare, sunteţi programat să nu vă preocupe decât propriul corp, obiectele ori persoanele din jur şi sunteţi obsedat de timp. Creierul şi trupul sunt în dezechilibru. Trăiţi o viaţă previzibilă. Şi totuşi, când vă aflaţi în nobila stare de creaţie, nu sunteţi nici trup, nici obiect, nici timp - pur şi simplu uitaţi de dumneavoastră. Deveniţi conştiinţă pură, eliberat de cătuşele propriei identităţi care are nevoie de realitatea exterioară ca să-şi aducă aminte cine crede că este.
Partea a II-a: Creierul şi meditaţia
În Capitolul 6. Trei creieri: de la a gândi la a face şi apoi la a fi vă veţi familiariza cu conceptul de "creieri" care vă permit să treceţi de la a gândi la a face şi apoi la a fi. Chiar şi mai bine, când vă concentraţi atenţia pe excluderea mediului, a corpului şi timpului, puteţi uşor trece de la a gândi la a fi fară obligaţia de a face ceva. În această stare mentală, creierul nu mai distinge între ce se întâmplă în lumea reală şi ce se întâmplă în lumea interioară, a minţii. Astfel, dacă sunteţi capabil să repetaţi mental o experienţă dorită numai prin intermediul gândului, veţi trăi emoţiile evenimentului respectiv înainte ca acesta să aibă fizic loc. Acum parcurgeţi o nouă stare de a fi, deoarece mintea şi corpul funcţionează în consens. Când începeţi să simţiţi ca şi cum un posibil eveniment viitor are loc în momentul în care vă concentraţi asupra lui, vă rescrieţi obişnuinţele, atitudinile automate şi alte programe subconştiente nedorite.
Capitolul 7. Golul cercetează cum ne putem elibera de emoţiile memorate - care ne-au devenit personalitate - şi cum putem arunca o punte între ceea ce suntem în realitate în universul nostru interior, intim, şi cum apărem în ochii lumii exterioare, sociale. Cu toţii ajungem într-un punct în care încetăm să mai învăţăm şi ne dăm seama că nimic din exterior nu poate îndepărta sentimentele trecutului. Dacă puteţi prevedea cum veţi simţi fiecare experienţă din viaţă, nu va mai fi loc de nimic nou, pentru că o să vă vedeţi viaţa din perspectiva trecutului şi nu a viitorului. Acesta este punctul de joncţiune în care sufletul fie se eliberează, fie cade în uitare.
În acest capitol veţi afla cum să eliberaţi energie sub formă de emoţii, micşorând astfel golul dintre identitatea aparentă şi cea reală, creând, în final, transparenţă. Când sinele văzut din afară şi cel real sunt unul şi acelaşi lucru, atunci sunteţi cu adevărat liber.
Partea a II-a se finalizează cu Capitolul 8. Meditaţie, demistificarea misticului şi unde ale propriului viitor, în care îmi propun să demistific meditaţia astfel încât să ştiţi ce faceţi şi de ce. Discuţia despre undele cerebrale, prezentată simplu, vă va arăta cum vi se încarcă electromagnetic creierul când vă concentraţi, în comparaţie cu stările de excitaţie induse de factorii de stres. VeȚi afla că adevărata menire a meditaţiei este aceea de a depăşi mintea analitică şi de a pătrunde în subconştient pentru a realiza transformări reale şi permanente. Dacă, după meditaţie, sunteţi aceeaşi persoană, atunci înseamnă că nu s-a întâmplat nimic, la niciun nivel. Când meditaţi şi vă puneţi în legătură cu ceva superior, atunci puteţi crea şi apoi memora o asemenea coerenţă între propriile gânduri şi sentimente, încât nimic din universul dumneavoastră exterior - obiecte, persoane ori stări de oricând sau de oriunde - nu vă va putea mişca de pe treapta respectivă de energie. Veţi ajunge să vă stăpâniţi mediul, trupul şi timpul.
Partea a III-a: Pas cu pas spre un nou destin
Toate informaţiile din partea I şi partea a II-a sunt menite să vă echipeze cu cunoştinţele necesare astfel încât, când le veţi pune în practică (aplica) în partea a III-a - care vă arată cum să procedaţi - veţi trece prin experienţa directă a celor învăţate. Partea a III-a în totalitatea sa se referă la modul de implicare a sinelui într-o disciplină efectivă, un exerciţiu mental de folosit în cotidian. Este un proces etapizat de meditaţie menit să vă dea posibilitatea să puneţi în practică teoriile care vi s-au prezentat.
Şi fiindcă veni vorba, aţi simţit că ameţiţi când am pomenit de procesul acesta în mai mulţi paşi ? Dacă da, nu e ceea ce credeţi. Desigur, veţi învăţa o serie de paşi, dar nu peste mult timp îi veţi simţi ca pe unul sau maxim doi paşi extrem de simpli. La urma urmei, şi când vă pregătiţi să urcaţi la volan întreprindeţi probabil de fiecare dată mai multe acţiuni (vă potriviţi scaunul, aprindeţi farurile, priviţi în jur, semnalizaţi, puneţi frână, porniţi înainte sau în marşarier, apăsaţi pe accelerator şi aşa mai departe). Din vremea când învăţaţi să conduceţi, toată această procedură a devenit automată şi uşor de executat. Vă asigur că tot aşa se va întâmpla şi după ce veţi învăţa fiecare pas prezentat în partea a III-a.
S-ar putea să vă întrebaţi: Ce nevoie am să citesc partea I şi partea a II-a ? Ia să trec direct la partea a III-a ! Ştiu, şi eu aş gândi probabil la fel. Hotărârea de a vă oferi informaţia relevantă în primele două părţi vine din dorinţa ca atunci când ajungeţi la cea de-a treia să nu mai rămână loc de presupuneri, atitudini dogmatice sau speculaţii. Când veţi începe să puneţi în practică paşii de meditaţie, veţi şti exact ce faceţi şi de ce faceţi. Cu cât înţelegeţi mai bine ce şi de ce, cu atât veţi cunoaşte mai mult şi veţi şti mai bine cum să procedaţi la momentul potrivit. Astfel, experienţa practică de transformare mentală reală va fi investită cu mai multă forţă şi determinare.
Folosirea paşilor prezentaţi în partea a III-a vă va ajuta să acceptaţi capacitatea înnăscută de transformare a unor aşa-zise situaţii imposibile de viaţă. V-ar putea chiar îngădui să întrezăriţi realităţi posibile la care nici nu vă gândiserăţi înainte de a lua contact cu aceste noi concepte - aţi putea chiar începe să îndrăzniţi neobişnuitul. Iată ce-mi propun să vă determin să faceţi la finalul lecturii acestei cărţi.
Aşa că, dacă puteţi rezista tentaţiei de a sări direct la partea a III-a, vă promit că, odată ajuns acolo, o să vă simţiţi suficient de capacitat de cele aflate. În întreaga serie de workshop-uri pe care le-am susţinut în toată lumea am observat că o astfel de metodă funcţionează. Când au cunoştinţele corespunzătoare şi le înţeleg pe deplin, şi mai beneficiază pe urmă şi de ocazia unei instruiri eficace pentru aplicarea celor învăţate, ca prin minune, oamenii ajung să culeagă roadele propriilor eforturi, sub formă de transformări care servesc drept răspuns în propria viaţă.
Partea a III-a vă va înzestra cu abilităţile de meditaţie care să producă transformări în minte, în trup şi chiar în exterior. În momentul în care veţi observa ce anume aţi înfăptuit în interior, cu efect în afara dumneavoastră, veţi repeta experienţa. Când în viaţa dumneavoastră se va manifesta o nouă experienţă, energia resimţită o veţi primi sub formă de emoţie superioară, ca forţă, fior sau recunoştinţă fară margini, energie care vă va impulsiona să repetaţi experienţa, iar şi iar. Acum sunteţi pe calea adevăratei evoluţii.
Fiecare pas de meditaţie descris în partea III-a este asociat unei informaţii semnificative prezentate anterior. Şi fiindcă la acel moment veţi fi cultivat deja sensul acţiunii, nu vor exista ambiguităţi care să ducă la risipirea viziunii.
Aşa cum se întâmplă cu multe deprinderi dobândite, s-ar putea ca la început să fiţi nevoit să vă folosiţi întreaga capacitate de efort conştient ca să vă păstraţi concentrarea în timp ce învăţaţi cum să meditaţi ca să vă antrenaţi creierul. În cursul acestui proces va trebui să vă abţineţi de la comportamentele tipice şi să vă menţineţi gândurile asupra celor întreprinse, fară abateri spre stimuli externi, astfel încât acţiunile să vă rămână în armonie cu intenţiile.
Exact aşa cum vi s-a întâmplat prima dată când aţi învăţat să gătiţi după reţete Thai, să jucaţi golf, să dansaţi salsa sau să mânuiţi un schimbător de viteze, noutatea acţiunii vă va obliga şi de data aceasta ca mai întâi să exersaţi permanent abilitatea respectivă, antrenându-vă şi mintea şi corpul să memoreze fiecare pas.
Nu uitaţi, mai toate formele de instruire sunt organizate în fragmente uşor de prelucrat, astfel încât corpul şi mintea să poată începe să conlucreze. În momentul în care "v-aţi prins", toţi paşii separaţi pe care i-aţi tot repetat se vor contopi într-un singur proces unic şi fluid. Abordarea metodică, lineară, se transformă lin într-o demonstraţie holistică, lipsită de efort, coerentă. Acesta este momentul posesiunii personale. Se întâmplă câteodată ca efortul implicat să devină obositor, dar, dacă insistaţi cu un anume aport de voinţă şi energie, veţi ajunge, cu timpul, să vă bucuraţi de rezultate.
Când ştiţi că ştiţi "cum" să procedaţi, sunteţi pe cale să deţineţi controlul asupra aspectului respectiv. Îmi face deosebită plăcere să afirm că sunt multe persoane în întreaga lume care folosesc cunoştinţele din cartea aceasta ca să-şi transforme în mod efectiv viaţa. Doresc din tot sufletul ca şi dumneavoastră să vă distrugeţi obiceiurile nocive şi să vă creaţi viaţa nouă pe care v-o doriţi.
Aşadar, să începem.
PARTEA I
ŞTIINŢA SINELUI
