De ce avem nevoie de o surpriză cuantică ? Dacă puteţi prevedea un eveniment, atunci nu mai e nicio noutate, e ceva de rutină, automat, pe care l-aţi mai trăit de multe ori înainte. Dacă-l puteţi anticipa, e ca şi cum aţi produce acelaşi rezultat cu care sunteţi obişnuit. De fapt, dacă încercaţi să controlaţi modul de realizare a unui rezultat, tocmai v-aţi transformat în "newtonian", atât timp cât fizica newtoniană (fizică) reprezenta însăşi încercarea de a anticipa şi prevedea evenimente: totul se reducea la cauză şi efect.

Ce înseamnă "a te transforma în newtonian" atunci când este vorba de capacitatea de creaţie ? Răspunsul este că are de-a face cu controlul mediului extern asupra celui intern (gândire/simţire). Aceasta înseamnă cauză şi efect.

Dimpotrivă, schimbaţi-vă mediul intern, modul în care gândiţi şi simţiţi, şi pe urmă constataţi cum eforturile pe care le faceţi vă transformă mediul extern. Străduiţi-vă să creaţi o experienţă de viaţă nouă, necunoscută. Şi atunci când apare un eveniment neprevăzut care vă avantajează, veţi fi surprins plăcut - tocmai aţi devenit un creator de câmp cuantic şi aţi trecut din planul "cauză şi efect" la "cauzarea unui efect".

Formulaţi-vă în minte o idee clară, persistentă, ţintită, despre ce doriţi, dar lăsaţi detaliile legate de "modalitate" pe seama câmpului cuantic imprevizibil. Permiteţi-i să orchestreze apariţia unui eveniment de viaţă într-un mod care să vi se potrivească. Dacă tot e să vă aşteptaţi la ceva, atunci aşteptaţi-vă la neaşteptat. Lăsaţi frâiele din mână, aveţi încredere şi nu încercaţi să controlaţi felul în care se va desfăşura un eveniment.

Pentru mulţi, acesta este cel mai greu lucru de făcut, pentru că noi, oamenii, căutăm mereu să controlăm o realitate prospectivă, încercând să re-creăm modul de desfăşurare a unui eveniment trecut.

Creaţia cuantică: recunoştinţă înainte de aflarea rezultatului

Tocmai v-am vorbit despre armonizarea gândurilor cu sentimentele în vederea producerii rezultatului dorit... renunţând totuşi, în cursul acestui proces, la controlul asupra detaliilor legate de producerea concretă a evenimentului, ceea ce reprezintă un act de credinţă, necesar dacă ne propunem să schimbăm o viaţă de rezultate monotone, previzibile, cu una plină de experienţe fericite, noi, şi de surprize cuantice.

Dar ca să ne transformăm dorinţele în realitate o să mai fie nevoie de încă un act de credinţă. Ce lucruri anume vă fac să simţiţi recunoştinţă ? Printre răspunsurile posibile putem regăsi familia, căminul, prietenii şi locul de muncă, toate cu un numitor comun: sunt deja prezente în viaţa dumneavoastră.

În general, suntem recunoscători pentru ceva ce s-a întâmplat sau care există deja. Am fost cu toţii condiţionaţi să credem că pentru bucurie şi gratitudine este nevoie de un motiv şi că iubirea este o stare care necesită o cauză, ceea ce înseamnă să te sprijini pe realitatea externă pentru a te simţi altfel în interior - modelul newtonian.

Noul model de realitate este o provocare pentru noi, în calitate de creatori în câmpul cuantic, care ne invită să modificăm ceva în plan interior - în spirit şi în trup, în gânduri şi sentimente - înainte de a putea percepe dovada fizică prin simţuri.

Se poate să fim recunoscători şi să trăim emoţiile superioare asociate unui eveniment dorit înainte de manifestarea acestuia ? Aveţi puterea să vă imaginaţi realitatea respectivă atât de plenar, încât să începeţi să trăiţi acea viaţă viitoare chiar acum ?

Gândind din perspectiva creaţiei cuantice, puteţi fi efectiv recunoscător pentru ceva care există doar ca potenţialitate în câmpul cuantic, dar care nu s-a petrecut încă în realitate ?

Dacă da, atunci înseamnă că treceţi de la cauză şi efect (aşteptarea apariţiei unei transformări în interior determinate de ceva din exterior) la cauzarea unui efect (producerea unei transformări în plan interior pentru producerea unui efect în exterior).

În starea de recunoştinţă, transmiteţi un semnal în câmpul cuantic conform căruia evenimentul s-a produs deja. Recunoştinţa este mai mult decât un proces de gândire - trebuie să simţiţi ca şi cum lucrul dorit, oricare ar fi acesta, ar exista deja în prezent. Astfel, corpul (care nu înţelege decât ceea ce simte) trebuie convins că beneficiază acum de componenta emoţională a experienţei viitoare respective.

Inteligenţa universală şi câmpul cuantic

În momentul de faţă, nutresc speranţa că sunteţi de acord cu privire la nişte concepte fundamentale pe care se sprijină modelul cuantic şi anume că întreaga realitate concretă constă în primul rând din energie, existând într-o vastă reţea cu interconexiuni în spaţiu şi timp. Această reţea, câmpul cuantic, este posesoarea tuturor posibilităţilor, pe care le putem reduce la realitate prin gânduri (conştient), observaţie, sentimente şi stare de a fi.

Dar oare realitatea nu înseamnă nimic altceva decât nişte forţe electromagnetice indiferente care reacţionează la şi din cauza altora ? Oare spiritul din noi, care ne animă, nu e decât o simplă funcţie biologică şi aleatorie ? Am discutat cu oameni care susţin acest punct de vedere, iar discuţia se rezuma în esenţă la ceva de genul:

-          De unde vine inteligenţa care ne menţine bătăile inimii ? Face parte din sistemul nervos autonom.-          Unde se găseşte localizat acest sistem ? În creier. Sistemul limbic al creierului face parte din sistemul nervos autonom.-          Şi, în creier, există anumite ţesuturi răspunzătoare de menţinereabătăilor inimii ? Da.-          Din ce sunt alcătuite ţesuturile respective ? Din celule.-          Şi celulele din ce sunt făcute ? Din atomi.-          Iar atomii ? Din particule subatomice.-          Iar particulele subatomice despre care vorbeşti din ce sunt alcătuite, în primul rând ? Din energie.      Când ajungem la concluzia că vehiculul nostru fiziologic este alcătuit din acelaşi lucru ca şi restul universului, iar celălalt participant la dialog ajunge la ideea că acel lucru care dă viaţă trupului este o formă de energie — acelaşi 99,99999% "nimic" care constituie universul fizic — atunci fie strânge din umeri şi merge mai departe, fie ajunge să-şi dea seama că trebuie să fie ceva cu noţiunea aceasta referitoare la existenţa unui principiu unificator care străbate întreaga realitate fizică.

Şi-atunci, nu e ironic faptul că ne concentrăm întreaga atenţie asupra procentului de 0,00001 de realitate care este de natură fizică ?

Oare nu ne scapă ceva ?

Dacă nimicul acesta constă din unde energetice purtătoare de informaţii, iar forţa respectivă ne organizează structurile fizice şi funcţionarea acestora, atunci cu siguranţă e logic să ne referim la câmpul cuantic ca la o inteligenţă invizibilă. Şi, fiindcă energia se află la baza întregii realităţi fizice, inteligenţa aceasta despre care tocmai v-am vorbit s-a organizat pe sine şi s-a transformat în materie.

Să considerăm conversaţia anterioară un fel de model al felului în care această inteligenţă a construit realitatea. Câmpul cuantic este energie potenţială invizibilă, capabilă să se auto-organizeze şi să se transforme din energie în particule subatomice în atomi şi apoi în molecule şi tot aşa pe fir în sus, până la tot. Dintr-o perspectivă fiziologică, aceasta organizează moleculele în celule şi apoi în ţesuturi, organe, sisteme şi, în final, organismul ca întreg. Cu alte cuvinte, această energie potenţială coboară pe scara frecvenţei modelelor de undă până pare solidă.

Tocmai această inteligenţă universală este cea care conferă viaţă câmpului respectiv şi tuturor componentelor acestuia, inclusiv dumneavoastră şi mie. Forţa aceasta este aceeaşi minte universală care animă fiecare aspect al universului material. Această formă de inteligenţă ne face inima să bată şi stomacul să digere hrana, supraveghind un număr incalculabil de reacţii chimice pe secundă, care se petrec la nivelul fiecărei celule. În plus, aceeaşi inteligenţă face copacii să dea rod şi determină galaxii îndepărtate să se formeze şi să se distrugă.

Pentru că există peste tot în spaţiu şi în timp şi-şi exercită puterea în noi şi în jurul nostru, această inteligenţă este atât personală, cât şi universală.

Fiind prelungiri ale acestei inteligenţe, o putem imita

Trebuie să înţelegeţi că această inteligenţă universală este înzestrată cu aceeaşi capacitate de conştientizare care ne individualizează - conştiinţă şi atenţie. În ciuda caracterului universal şi obiectiv al acestei forţe, aceasta posedă conştienȚă - capacitatea de conştientizare a sinelui şi a propriei capacităţi de a se mişca şi acţiona în cadrul universului material.

Este, simultan, complet conştientă şi atentă la toate nivelurile - nu numai de şi la sine însăşi, cât şi de şi la mine sau la dumneavoastră. Şi, pentru că nimic nu scapă observaţiei acestei conştiinţe, ne va observa şi pe noi şi-şi va îndrepta atenţia şi asupra noastră. Ne conştientizează gândurile, comportamentele şi dorinţele. "Observă" totul şi-i conferă formă fizică.

Cum s-ar putea altfel decât ca această conştienȚă, creatoare a întregii vieţi, care cheltuieşte energie şi voinţă pentru reglarea constantă a fiecărei funcţii a organismului nostru ca să ne menţină în viaţă şi care a exprimat un interes atât de profund şi durabil pentru noi să fie altceva decât pură iubire ?

Am discutat despre două aspecte ale conştientului: conştientul obiectiv/inteligenţa obiectivă a câmpului şi conştientul subiectiv care este un individ înzestrat cu liber arbitru şi conştiinţă de sine. Când imităm proprietăţile acestui conştient, devenim creatori. Când simţim că rezonăm cu această inteligenţă plină de iubire, devenim şi noi asemenea ei. Această inteligenţă va orchestra un eveniment, o reacţie energetică care să corespundă oricărui tip de semnal emis de inteligenţa subiectivă în câmpul cuantic. Când voinţa noastră corespunde voinţei acestuia, când dragostea noastră de viaţă corespunde iubirii acestuia de viaţă, concretizăm acest conştient universal. Devenim noi înşine acea forţă superioară care transcende trecutul, vindecă prezentul şi deschide poarta către viitor.

Primim ceea ce transmitem

Iată cum funcţionează practic această orchestrare a evenimentelor. Dacă am trecut prin suferinţe pe care le-am păstrat în minte şi în trup şi pe care le exprimăm prin gânduri şi sentimente, transmitem în câmp acea semnătură energetică. Inteligenţa universală răspunde, transmiţându-ne în viaţă un alt eveniment, care va reproduce acelaşi răspuns intelectual şi emoţional.

Gândurile noastre transmit semnalul (sufăr), iar emoţiile (sufăr) ne atrag în viaţă un eveniment care să corespundă frecvenţei emoţionale - adică un motiv serios de suferinţă. În sens foarte concret, cerem la orice moment dovada existenţei inteligenţei universale, iar aceasta transmite la orice moment semnale în mediul extern. Iată, aşadar, cât de puternici suntem.

Întrebarea asupra căreia se concentrează această carte este următoarea: De ce nu trimitem un semnal care să producă un rezultat pozitiv pentru noi ? Cum ne putem schimba astfel încât semnalul pe care îl transmitem să corespundă faptului pe care dorim să-l realizăm în viaţa noastră ? Transformarea se va produce în momentul în care adoptăm complet convingerea că opţiunea noastră pentru un anumit gând/semnal emis determină un efect observabil şi neaşteptat.

În contextul acestei inteligenţe obiective, nu suntem pedepsiţi pentru păcate (adică gânduri, sentimente şi acţiuni), ci de către acestea. Când semnalul pe care îl transmitem în câmp se bazează pe gânduri şi sentimente (cum ar fi suferinţa, de exemplu) generate de una sau mai multe experienţe nedorite din trecut, e de mirare că răspunsul câmpului cuantic este identic ?

De câte ori aţi rostit cuvinte ca acestea (sau foarte asemănătoare): Nu-mi vine să cred... de ce mi se întâmplă mereu aşa ?

Pe baza noii concepţii dobândite asupra naturii realităţii, vă daţi seama acum că afirmaţiile respective reflectă acceptarea modelului newtonian/cartezian, în care sunteţi victime ale tandemului cauză/efect ? Că sunteţi pe deplin capabil să fiţi dumneavoastră înşivă cauza unui efect ? Că, în loc să reacţionaţi ca mai sus, aţi putea să vă puneţi întrebarea: Ce altfel de gânduri, sentimente şi comportamente pot adopta ca să generez efectul/rezultatul pe care îl doresc ?

Misiunea noastră este deci aceea de a trece intenţionat în starea de conştienȚă care ne permite să intrăm în legătură cu inteligenţa universală, în contact direct cu câmpul de potenţialităţi, pentru a transmite un semnal clar că aşteptăm cu adevărat o schimbare şi de a vedea rezultatele pe care le dorim, sub formă de feedback, în propria viaţă.

Cereţi feedback cuantic

Atunci când creaţi cu adevărat cu intenţie, cereţi un semn din partea conştientului cuantic că aţi intrat în contact cu acesta. Îndrăzniţi să cereţi sincronicităţi legate de rezultatele specifice dorite. Când faceţi asta, sunteţi suficient de îndrăzneţ ca să doriţi să aflaţi că acest conştient este real şi că vă conştientizează eforturile. Dacă acceptaţi acest lucru, puteţi crea într-o stare de bucurie şi inspiraţie.

Acest principiu ne obligă să renunţăm la ceea ce credem că ştim, să ne abandonăm necunoscutului şi apoi să observăm efectele apărute sub formă de feedback în propria viaţă. Şi aceasta este cea mai bună modalitate prin care învăţăm. Când căpătăm indicii pozitive (condiţiile noastre externe o iau într-o direcţie favorabilă), atunci ştim că orice am întreprins în interiorul nostru a fost corect. În mod natural, ne vom aminti cele întreprinse şi le vom repeta.

Aşa că, atunci când în viaţa dumneavoastră începe să apară feedback, puteţi opta să fiţi ca un om de ştiinţă în cursul unei cercetări. De ce să nu monitorizaţi schimbările, de orice natură, ca să vedeţi că universul este în favoarea eforturilor făcute şi să vă dovediţi dumneavoastră înşivă că deţineţi o asemenea putere ?

Deci, cum ne putem conecta cu această stare de conştiinţă ?

Fizica cuantică este un "non-simţ"

Fizica newtoniană postula existenţa în permanenţă a unei serii liniare de interacţiuni previzibile şi repetabile - vă amintiţi şi dumneavoastră: dacă A + B = C, atunci C + D + E = F. Dar în universul şui al modelului cuantic al realităţii, totul se află în intercomunicare în cadrul unui câmp dimensional superior de informaţie, aflat în entanglare (încâlcire) dincolo de spaţiu şi timp aşa cum le ştiam noi. Dumnezeule...

Unul dintre motivele pentru care fizica cuantică este atât de greu de înţeles este acela că, de ani de zile, ne-am obişnuit să gândim pe baza simţurilor. Dacă măsurăm şi reafirmăm realitatea cu simţurile, suntem prizonierii paradigmei newtoniene.

Dimpotrivă, modelul cuantic ne impune să nu înţelegem realitatea pe baza simţurilor (fizica cuantică este un non-simţ). În procesul creării viitorului pe calea modelului cuantic, simţurile ar trebui să fie ultimele care să se confrunte cu creaţia minţii. Ultimul lucru pe care îl trăim este chiar feedbackul senzorial. De ce ?

Câmpul cuantic este o realitate multidimensională care există dincolo de simţuri, într-un univers în care nu se găsesc nici trup, nici obiecte, nici timp. Astfel încât, ca să treceţi în acest univers şi să creaţi pornind de la paradigma respectivă, va trebui să vă lăsaţi un răstimp corpul deoparte. Va trebui, totodată, să vă deplasaţi atenţia de la mediul extern - toate cele cu care vă identificaţi în viaţă; soţul sau soţia, copiii, avutul şi problemele, toate contribuie la alcătuirea propriei personalităţi. Şi, în cele din urmă, va trebui să pierdeţi noţiunea timpului liniar, cu alte cuvinte, atunci când observaţi cu intenţie o viitoare potenţială experienţă personală, va trebui să fiţi atât de prezent, încât mintea să nu vă mai oscileze între amintirile din trecut şi aşteptările unor perspective de tipul "ca de obicei".

Este un paradox faptul că, pentru a vă influenţa realitatea (mediu), pentru a vă însănătoşi trupul sau pentru a produce o schimbare a vreunui eveniment care va avea loc în viitor (timp), trebuie să renunţaţi complet la controlul asupra lumii exterioare (fără lucruri), la conştiinţa propriului trup (fără trup). Trebuie să pierdeţi noţiunea timpului (fără timp), devenind, de fapt, conştiinţă pură.

Procedaţi astfel şi veţi căpăta control asupra mediului, asupra propriului trup şi asupra timpului (ceea ce eu, cu drag, numesc Marea Tripletă). Şi, pentru că lumea subatomică a câmpului cuantic este alcătuită din conştient pur, în ea nu se poate pătrunde decât pur, pe calea conştientului. Pe poarta câmpului cuantic nu se poate intra sub formă de "cineva", ci doar în calitate de "nimeni"

Creierul omenesc este, din naştere, capabil să ţină în frâu această capacitate (staţi pe fază pentru alte detalii). În momentul în care înţelegeţi că sunteţi complet echipat ca să faceţi aşa ceva, părăsiţi această lume şi pătrundeţi într-o nouă realitate, dincolo de spaţiu şi timp, unde veţi fi în mod natural inspirat să aplicaţi aşa ceva şi în propria viaţă.