Fiindcă fiica mea e obişnuită cu arta de a gândi şi simţi anticipat o experienţă efectivă, n-am făcut decât să-i amintesc nu numai să-şi stabilească o intenţie în fiecare zi cu privire la cum dorea să-i fie vara aceea - ce oameni ar întâlni, ce evenimente ar avea loc, ce locuri ar vizita - ci şi să simtă cum va fi să trăiască aceste lucruri. I-am cerut să-şi construiască în minte viziunea până devenea atât de clară şi reală, încât gândul la care se gândea devenea experienţa însăşi, iar sinapsele din creierul ei începeau să introducă informaţia respectivă într-un circuit ca şi cum ar fi fost realitate.
Dacă rămânea tânăra din camera de cămin care doar visa să meargă în Italia, atunci era aceeaşi persoană care trăia o realitate neschimbată. Aşa că, încă din luna martie, trebuia să înceapă să "fie" tânăra care mersese în Italia jumătate de vară.
"Nicio problemă", mi-a spus. Mai avusese experienţe de acest gen, când îşi dorise să apară într-un videoclip şi să vadă cum e să treci prin experienţa de a face cumpărături frenetice. Ambele dorinţe se împliniseră cu o eleganţă desăvârşită.
Apoi i-am amintit fiicei mele: "Când ai terminat de construit mental această experienţă, nu mai poţi fi aceeaşi persoană ca la început. Când te scoli de pe scaun, trebuie să te simţi ca şi cum ai fi petrecut cea mai uimitoare vacanţă din viaţă."
"Am înţeles", mi-a spus. Din ce-i reamintisem eu, a înţeles că în fiecare zi trebuie să treacă în altă stare de a fi. Şi, după fiecare astfel de creaţie mentală, era necesar să-şi trăiască ziua în starea de recunoştinţă superioară generată de trăirea experienţei respective. Câteva săptămâni după aceea, am primit un telefon de la fiica mea: "Tată, universitatea oferă un curs de vară de istoria artei în Italia. Pot obţine o reducere pentru curs şi toate cheltuielile vor scădea de la 7 000 la 4 000 de dolari. Poţi să mă ajuţi cu plata ?"
Ei bine, nu că aş fi un părinte care nu-şi sprijină copilul, dar nu mi s-a părut că era ce-şi propusese ea iniţial. Încerca să controleze rezultatul acestui destin posibil în loc să permită câmpului cuantic să orchestreze singur evenimentele. Am sfatuit-o să "se mute" cu adevărat în excursia respectivă în Italia şi să gândească, să simtă şi să viseze în italiană până se pierdea cu totul în experienţa respectivă.
După câteva săptămâni a telefonat din nou, iar entuziasmul răzbătea prin receptor. Fusese la bibliotecă şi, stând la taclale cu profesoara ei de istoria artei, s-au trezit amândouă povestind în italiană, pe care o vorbeau fluent. În momentul acela, profesoara i-a spus: "Bine că mi-am adus aminte. Unul dintre colegii mei are nevoie de cineva care să predea limba italiană, nivelul de începători, unor studenţi americani care vor studia în Italia vara aceasta."
Sigur că fiica mea a fost angajată. În plus, nu numai că urma să fie remunerată pentru orele predate (cu toate cheltuielile plătite), dar beneficia şi de ocazia de a merge în şase locuri diferite în Italia, timp de şase săptămâni, urmând să petreacă ultima săptămână la Florenţa şi cea de-a doua jumătate a verii acasă. Astfel, i s-a materializat slujba de vis şi fiecare aspect al viziunii ei iniţiale.
Acesta nu era cazul unei tinere care urmăreşte cu încăpăţânarea tipică să găsească un program căutând pe internet, urmărindu-şi cu insistenţă profesorii şi aşa mai departe. În loc să urmeze modelul cauză-efect, fiica mea şi-a modificat starea de a fi în asemenea măsură încât a fost ea însăşi cauza unui efect. A trăit după regulile câmpului cuantic.
În timp ce se conecta electromagnetic la un destin pe care şi-l dorea şi care exista în câmpul cuantic, trupul ei a fost apoi atras către evenimentul viitor. Experienţa a găsit-o pe ea. Soluţia a fost imprevizibilă şi a venit într-un mod pe care ea nu îl anticipase în niciun fel; a fost sincronă şi a reprezentat, fară nicio îndoială, rezultatul propriilor eforturi interne.
Să reflectăm o clipă la acest lucru. Ce oportunităţi există şi aşteaptă să ne găsească ? Cine anume sunteţi la acest moment... şi în fiecare alt moment ? Oare felul dumneavoastră de a fi va atrage tot ceea ce vă doriţi ?
Vă puteţi schimba starea de a fi ? Şi, odată ce reuşiţi să vă mutaţi într-o minte nouă, veţi fi capabil să sesizaţi şi schimbarea destinului ? Răspunsurile constituie conţinutul restului cărţii de faţă.
CAPITOLUL 2
Depăşirea propriului mediu
Până la acest moment sper că aţi început să acceptaţi ideea că mintea subiectivă influenţează universul obiectiv. S-ar putea chiar să fiţi dornic să recunoaşteţi că observatorul poate influenţa universul subatomic şi un anume eveniment doar prin reducerea la particulă a unui singur electron dintr-o undă de energie. Ajuns în acest punct, s-ar putea să daţi crezare experimentelor ştiinţifice din mecanica cuantică pe care le-am discutat şi care dovedesc controlul direct al conştiinţei asupra universului minuscul al atomului, deoarece elementele respective sunt, în mod fundamental, alcătuite din conştiinţă şi energie. E vorba de fizică cuantică în deplină desfăşurare de forţe, nu ?
Dar poate că vă îndoiţi încă de conceptul conform căruia mintea vă poate influenţa în mod real, măsurabil, viaţa. S-ar putea să vă întrebaţi: Cum poate mintea mea să influenţeze evenimente de mai mare amploare astfel încât să-mi pot schimba viaţa. Cum să fac să transform electroni şi să determin manifestarea unui anume eveniment, numit experienţă nouă, pe care vreau să-l trăiesc la un moment dat ? Nu m-ar surprinde dacă v-aţi pune întrebări despre capacitatea dumneavoastră de a crea experienţe efective, în mărime naturală, în universul extins al realităţii.
Scopul meu este să vă fac să înţelegeţi că există fundamente ştiinţifice pentru acceptarea posibilităţii ca gândurile să vă creeze realitatea şi să vă arăt, pe viu, cum anume se întâmplă acest fenomen. Pe cel ce se îndoieşte, totuşi, l-aş ruga să nu respingă posibilitatea ca modul de a gândi să-i influenţeze în mod direct viata.
Reveniţi permanent la gândurile şi sentimentele cu care v-aţi obişnuit şi veţi crea mereu aceeaşi realitate
Dacă puteţi accepta posibilitatea acestei paradigme, atunci, pe cale logică pur şi simplu, va trebui să acceptaţi şi posibilitatea următorului lucru: ca să creaţi ceva diferit în universul personal faţă de cele care v-au intrat deja în obişnuinţă, trebuie să vă schimbaţi modul în care gândiţi şi simţiţi.
Altfel, gândind şi simţind în mod repetat la fel ca ieri şi alaltăieri, veţi continua să creaţi aceleaşi condiţii de viaţă care vă vor face să trăiţi aceleaşi emoţii şi vă vor influenţa să gândiţi "corespunzător" emoţiilor respective.
Ca să divagăm puţin aici, permiteţi-mi să compar această situaţie cu proverbialul hamster din roată. Pe măsură ce vă gândiţi neîncetat la problemele dumneavoastră (conştient sau inconştient), nu veţi face decât să vă creaţi un număr sporit de dificultăţi de acelaşi tip. Şi poate că vă gândiţi atât de mult la probleme pentru că, în definitiv, însăşi gândirea dumneavoastră le-a creat. Poate că vă simţiţi atât de intens problemele pentru că reveniţi constant asupra acestor sentimente familiare care au dus iniţial la apariţia problemei. Dacă insistaţi să gândiţi şi să simţiţi "corespunzător" circumstanţelor din propria viaţă, nu veţi face decât să reafirmaţi realitatea în cauză.
Aşa că, în următoarele câteva capitole, vreau să mă concentrez asupra lucrurilor pe care trebuie să le înţelegeţi ca să vă schimbaţi.
Ca să vă schimbaţi, ridicaţi-vă deasupra mediului, trupului şi timpului
Majoritatea oamenilor se concentrează pe trei lucruri în viaţă: mediul în care trăiesc, propriul trup şi timpul. Nu numai că se gândesc la ele, dar şi gândesc corespunzător cu acestea. Pentru a vă dezbăra însă de obişnuinţa de a fi dumneavoastră înşivă trebuie să gândiţi superior circumstanţelor propriei vieţi, să fiţi superior sentimentelor pe care trupul dumneavoastră le-a memorat şi să trăiţi pe o nouă linie temporală.
Dacă vreţi să vă schimbaţi, trebuie să purtaţi în gând un sine idealizat, un model pe care să-l puteţi imita, diferit de "sinele" existent astăzi în mediul, trupul şi timpul său specific şi superior acestuia. Fiecare mare personalitate din istorie ştia cum se face şi puteţi şi dumneavoastră atinge înalte culmi de măreţie în propria viaţă, odată ce stăpâniţi conceptele şi tehnicile care vi se vor prezenta.
În capitolul de faţă ne vom concentra asupra modului în care vă puteţi depăşi mediul şi pregăti terenul pentru cele două capitole care urmează, în care vom discuta cum să depăşiţi trupul şi timpul.
Amintirile sunt mediul nostru intern
Înainte de a începe să vorbim despre cum vă puteţi dezvăţa de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă, vreau să fac apel câteva clipe la o logică simplă. Cum a început această obişnuinţă de a gândi şi a simţi mereu la fel ?
Răspunsul nu pot să mi-l încep decât vorbindu-vă despre creier, punctul de plecare a tot ceea ce gândim şi simţim. Conform teoriei neuroştiinţifice actuale, creierul este organizat în vederea reflectării tuturor celor ştiute din mediu. Toate informaţiile la care am fost expuşi pe tot parcursul vieţii, sub formă de cunoştinţe şi experienţe, se depozitează în conexiunile sinaptice ale creierului.
Relaţiile cu oamenii pe care i-am cunoscut, gama variată de obiecte pe care le deţinem şi cu care suntem familiarizaţi, locurile pe care le-am vizitat şi în care am locuit în diferite perioade ale vieţii şi miriadele de experienţe trăite sunt toate configurate în structurile cerebrale. Chiar şi nenumăratele acţiuni şi comportamente pe care le-am memorat şi repetat de atâtea ori în viaţă sunt imprimate în pliurile complicate ale materiei noastre cenuşii.
Rezultă deci că toate experienţele noastre personale cu oameni şi lucruri la numite momente şi în anumite locuri sunt literalmente reflectate în cadrul reţelelor de neuroni (celule nervoase) care ne alcătuiesc creierul.
Ce termen folosim pentru a desemna totalitatea acestor "amintiri" de oameni şi lucruri trăite în diferite locuri şi variate momente din viaţă ? Acesta este mediul nostru extern. În cea mai mare parte, creierul corespunde mediului nostru, constituind o înregistrare a trecutului nostru personal, o reflecţie a vieţii trăite.
În orele noastre de veghe, în cursul interacţiunilor noastre obişnuite cu diverşii stimuli din lumea din jur, mediul extern activează diverse circuite cerebrale. Ca o consecinţă a acestui răspuns aproape automat, începem să gândim (şi să reacţionăm) corespunzător mediului. Pe măsură ce mediul ne face să gândim, se activează reţele familiare de celule nervoase, care reflectă experienţe anterioare deja configurate în creier. În esenţă, gândim automat şi corespunzător obişnuinţelor formate de propriile amintiri.
Dacă gândurile vă creează realitatea şi continuaţi să gândiţi aceleaşi gânduri (care constituie un produs şi o reflectare a mediului), atunci veţi continua să produceţi necontenit aceeaşi realitate. Astfel, gândurile şi simţămintele interne vor corespunde exact vieţii de până acum, pentru că realitatea dumneavoastră externă - cu toate problemele, condiţiile şi circumstanţele acesteia - este cea care vă influenţează modul de a gândi şi simţi în realitatea internă.
Amintirile familiare ne setează să reproducem aceleaşi experienţe
În fiecare zi, pe măsură ce vedeţi aceiaşi oameni (şeful sau nevasta şi copiii, de exemplu), faceţi aceleaşi lucruri (mergeţi la serviciu, vă îndepliniţi sarcinile zilnice şi faceţi aceleaşi exerciţii fizice), mergeţi în aceleaşi locuri (cafeneaua preferată, băcănia frecventată de obicei şi locul de muncă) şi priviţi aceleaşi obiecte (maşina, casa, periuţa de dinţi şi chiar propriul trup), amintirile devenite familiare şi asociate cu lumea pe care o cunoaşteţi vă "setează" să reproduceţi aceleaşi experienţe.
Am putea spune că mediul ne controlează, de fapt, mintea. Dat fiind faptul că neuroştiinţele definesc mintea drept "creier în acţiune", reproduceţi în mod repetat acelaşi nivel mental resetându-vă percepţia despre sine în relaţie cu exteriorul. Identitatea vi se defineşte prin tot ce este în afara dumneavoastră, pentru că vă identificaţi cu toate elementele care vă alcătuiesc universul exterior. Astfel, vă observaţi realitatea cu o minte corespunzătoare acesteia, ceea ce vă face să reduceţi undele infinite de probabilitate ale câmpului cuantic la evenimente care reflectă mintea folosită pentru a vă trăi viaţa. Creaţi mai multe exemplare din aceeaşi serie.
