Depăşirea timpului şi a spaţiului

Ce înseamnă depăşirea timpului şi a spaţiului ? Acestea sunt concepte create de oameni pentru a explica fenomene fizice care implică localizarea şi simţul omenesc al timpului. Când ne referim la un pahar care stă pe masă, referirea se face atât la amplasarea acestuia (unde se află în spaţiu), cât şi la durata şederii în locul respectiv. Oameni fiind, suntem obsedaţi de aceste două concepte: unde ne aflăm, de cât timp suntem acolo, cât vom rămâne în locul acela, unde vom fi după aceea. Deşi, în realitate, timpul nu e ceva ce poate fi perceput cu simţurile, trecerea acestuia poate fi simţită într-un mod asemănător cu modul în care ne percepem locul în spaţiu: "simţim" cum trec secundele, minutele, orele, tot aşa cum simţim şi presiunea trupului pe scaun şi apăsarea tălpilor pe podea.

În câmpul cuantic, infinitele posibilităţi de materializare a realităţii există dincolo de timp şi de spaţiu, deoarece nu există încă niciun potenţial. Dacă nu există, atunci nu ocupă o poziţie nici în spaţiu, nici în timp. Orice nu are existenţă materială - ale cărui unde de probabilitate nu au fost reduse încă la realitate - există dincolo de spaţiu şi de timp.

Deoarece câmpul cuantic nu este altceva decât probabilitate imaterială, se află în afara spaţiului şi a timpului. Imediat ce sesizăm una dintre aceste probabilităţi şi-i conferim o realitate palpabilă, aceasta dobândeşte cele două proprietăţi.

Ca să pătrundeţi în câmp, intraţi în aceeaşi stare

Minunat ! Ne stă în putere să dăm concreteţe unei realităţi pe care ne-o alegem singuri prin selectarea acesteia din câmpul cuantic. Dar, pentru asta, trebuie să pătrundem cumva în acest câmp. Suntem permanent conectaţi la el, dar cum îl facem să ne răspundă ? Dacă emitem constant energie, transmiţând deci informaţie în câmp şi primind informaţie de la acesta, cum comunicăm mai eficace cu el ?

În capitolele care urmează o să mă ocup pe larg despre modalitatea de pătrundere în câmp. Pentru moment, ceea ce trebuie să ştiţi este că, pentru a intra în câmp, care există dincolo de spaţiu şi timp, trebuie să intraţi în aceeaşi stare.

Simţiţi vreodată că timpul şi spaţiul par să dispară ? Gândiţi-vă la momentele în care vă aflaţi la volan, iar mintea vi se concentrează asupra vreunei probleme. Când lucrurile se petrec în acest fel, uitaţi de trup (nu mai vă conştientizaţi senzaţiile în spaţiu), ignoraţi mediul (lumea din jur dispare) şi nu mai ţineţi cont de timp (n-aveţi idee cât timp aţi fost în "transă").

În astfel de momente, aţi fost în pragul porţii de acces în câmpul cuantic, care vă permite conlucrarea cu inteligenţa universală. În esenţă, aţi dat deja gândului caracter de realitate, mai pregnantă decât orice altceva.

Mai târziu, vă voi arăta cum să treceţi în mod constant în această stare de luciditate, cum să dobândiţi acces la câmp şi să comunicaţi direct cu inteligenţa universală care animă toate lucrurile.

Transformaţi-vă mintea, transformaţi-vă viaţa

Pe parcursul acestui capitol v-am condus de la noţiunea că mintea şi materia sunt complet separabile către modelul cuantic conform căruia aceste stări sunt inseparabile. Spiritul este materie, iar materia este spirit.

Aşadar, este posibil ca de fiecare dată când aţi încercat să vă schimbaţi să fi rămas prins într-un mod de gândire fundamental limitat. Cel mai probabil aţi crezut că circumstanţele exterioare erau întotdeauna cele pe care trebuie să le schimbaţi: Dacă nu aş avea atâtea obligaţii aş putea să mai dau jos din kilogramele în plus şi atunci aş putea fi fericit. Am făcut cu toţii afirmaţii care variau pe aceeaşi temă. Dacă nu una, atunci cealaltă. Cauză şi efect.

Ce-ar fi dacă v-aţi putea transforma mintea, gândurile, felul de a simţi şi felul de a fi astfel încât spaţiul şi timpul să nu mai conteze ? Ce-ar fi dacă v-aţi putea schimba dinainte şi dacă aţi putea vedea efectele acelor transformări "interne" în lumea "exterioară" ? Sunteţi capabil să o faceţi.

Ce anume mi-a schimbat mie şi multor altora profund şi pozitiv viaţa este înţelegerea faptului că transformarea minţii şi, în consecinţă, trăirea de noi experienţe şi câştigarea de noi sensuri, e pur şi simplu o chestiune de a te dezvăţa de a fi tu însuţi. Când vă depăşiţi simţurile, când înţelegeţi că nu sunteţi legat cu lanţuri de trecut, când trăiţi o viaţă superioară propriului trup, propriului mediu şi timp, totul este posibil. Inteligenţa universală care animă existenţa tuturor lucrurilor vă va surprinde şi încânta în acelaşi timp. N-are altă dorinţă decât să vă ofere tot ce vă doriţi. Pe scurt, când vă transformaţi mintea, vă transformaţi viaţa.

Şi un copil se va afla în fruntea lor...

Înainte de a merge mai departe, aş vrea să vă împărtăşesc o istorisire care ilustrează exact cât poate fi de puternică şi eficace păstrarea contactului cu inteligenţa superioară în transformarea schimbării într-o componentă integrală a propriei vieţi.

Copiii mei, tineri adulţi acum, folosesc de mici un gen de meditaţie similar procesului pe care vi-l voi descrie în detaliu în partea a III-a a cărţii. Practicarea acestor tehnici a avut drept rezultat nişte aventuri remarcabile. De când erau mici copii, căzuserăm de acord să se ocupe de crearea unor obiecte materiale sau evenimente pe care vor să le trăiască. Regula prevedea totuşi ca eu să nu mă amestec sau să-i ajut la obţinerea rezultatului. Era necesar să-şi creeze pe cont propriu realităţi dorite, folosindu-şi mintea şi intrând în interacţiune cu câmpul cuantic.

Fiica mea de douăzeci şi ceva de ani studiază artele la facultate, într-o primăvară, am întrebat-o ce experienţă şi-ar dori pentru vacanţa de vară care urma. Avea o listă ca de spălătorie. În locul slujbei tipice pentru un student aflat acasă în vacanţa de vară, voia să lucreze în Italia, să înveţe şi să trăiască lucruri noi, să viziteze cel puţin şase oraşe italiene şi să petreacă o săptămână la Florenţa, unde avea prieteni. Voia să lucreze primele şase săptămâni de vară pentru un salariu decent şi să petreacă restul vacanţei acasă.

Mi-am lăudat fiica pentru viziunea clară pe care o avea despre ceea ce-şi dorea şi i-am adus aminte că inteligenţa universală va orchestra ea însăşi modul în care se va manifesta vara ei de vis. Ea s-ar fi îngrijit de conţinut, iar conştiinţa superioară de "cum" s-ar fi realizat lucrurile.

Fiindcă fiica mea e obişnuită cu arta de a gândi şi simţi anticipat o experienţă efectivă, n-am făcut decât să-i amintesc nu numai să-şi stabilească o intenţie în fiecare zi cu privire la cum dorea să-i fie vara aceea - ce oameni ar întâlni, ce evenimente ar avea loc, ce locuri ar vizita - ci şi să simtă cum va fi să trăiască aceste lucruri. I-am cerut să-şi construiască în minte viziunea până devenea atât de clară şi reală, încât gândul la care se gândea devenea experienţa însăşi, iar sinapsele din creierul ei începeau să introducă informaţia respectivă într-un circuit ca şi cum ar fi fost realitate.

Dacă rămânea tânăra din camera de cămin care doar visa să meargă în Italia, atunci era aceeaşi persoană care trăia o realitate neschimbată. Aşa că, încă din luna martie, trebuia să înceapă să "fie" tânăra care mersese în Italia jumătate de vară.

"Nicio problemă", mi-a spus. Mai avusese experienţe de acest gen, când îşi dorise să apară într-un videoclip şi să vadă cum e să treci prin experienţa de a face cumpărături frenetice. Ambele dorinţe se împliniseră cu o eleganţă desăvârşită.

Apoi i-am amintit fiicei mele: "Când ai terminat de construit mental această experienţă, nu mai poţi fi aceeaşi persoană ca la început. Când te scoli de pe scaun, trebuie să te simţi ca şi cum ai fi petrecut cea mai uimitoare vacanţă din viaţă."

"Am înţeles", mi-a spus. Din ce-i reamintisem eu, a înţeles că în fiecare zi trebuie să treacă în altă stare de a fi. Şi, după fiecare astfel de creaţie mentală, era necesar să-şi trăiască ziua în starea de recunoştinţă superioară generată de trăirea experienţei respective. Câteva săptămâni după aceea, am primit un telefon de la fiica mea: "Tată, universitatea oferă un curs de vară de istoria artei în Italia. Pot obţine o reducere pentru curs şi toate cheltuielile vor scădea de la 7 000 la 4 000 de dolari. Poţi să mă ajuţi cu plata ?"

Ei bine, nu că aş fi un părinte care nu-şi sprijină copilul, dar nu mi s-a părut că era ce-şi propusese ea iniţial. Încerca să controleze rezultatul acestui destin posibil în loc să permită câmpului cuantic să orchestreze singur evenimentele. Am sfatuit-o să "se mute" cu adevărat în excursia respectivă în Italia şi să gândească, să simtă şi să viseze în italiană până se pierdea cu totul în experienţa respectivă.

După câteva săptămâni a telefonat din nou, iar entuziasmul răzbătea prin receptor. Fusese la bibliotecă şi, stând la taclale cu profesoara ei de istoria artei, s-au trezit amândouă povestind în italiană, pe care o vorbeau fluent. În momentul acela, profesoara i-a spus: "Bine că mi-am adus aminte. Unul dintre colegii mei are nevoie de cineva care să predea limba italiană, nivelul de începători, unor studenţi americani care vor studia în Italia vara aceasta."

Sigur că fiica mea a fost angajată. În plus, nu numai că urma să fie remunerată pentru orele predate (cu toate cheltuielile plătite), dar beneficia şi de ocazia de a merge în şase locuri diferite în Italia, timp de şase săptămâni, urmând să petreacă ultima săptămână la Florenţa şi cea de-a doua jumătate a verii acasă. Astfel, i s-a materializat slujba de vis şi fiecare aspect al viziunii ei iniţiale.

Acesta nu era cazul unei tinere care urmăreşte cu încăpăţânarea tipică să găsească un program căutând pe internet, urmărindu-şi cu insistenţă profesorii şi aşa mai departe. În loc să urmeze modelul cauză-efect, fiica mea şi-a modificat starea de a fi în asemenea măsură încât a fost ea însăşi cauza unui efect. A trăit după regulile câmpului cuantic.

În timp ce se conecta electromagnetic la un destin pe care şi-l dorea şi care exista în câmpul cuantic, trupul ei a fost apoi atras către evenimentul viitor. Experienţa a găsit-o pe ea. Soluţia a fost imprevizibilă şi a venit într-un mod pe care ea nu îl anticipase în niciun fel; a fost sincronă şi a reprezentat, fară nicio îndoială, rezultatul propriilor eforturi interne.

Să reflectăm o clipă la acest lucru. Ce oportunităţi există şi aşteaptă să ne găsească ? Cine anume sunteţi la acest moment... şi în fiecare alt moment ? Oare felul dumneavoastră de a fi va atrage tot ceea ce vă doriţi ?

Vă puteţi schimba starea de a fi ? Şi, odată ce reuşiţi să vă mutaţi într-o minte nouă, veţi fi capabil să sesizaţi şi schimbarea destinului ? Răspunsurile constituie conţinutul restului cărţii de faţă.

      CAPITOLUL 2

Depăşirea propriului mediu

Până la acest moment sper că aţi început să acceptaţi ideea că mintea subiectivă influenţează universul obiectiv. S-ar putea chiar să fiţi dornic să recunoaşteţi că observatorul poate influenţa universul subatomic şi un anume eveniment doar prin reducerea la particulă a unui singur electron dintr-o undă de energie. Ajuns în acest punct, s-ar putea să daţi crezare experimentelor ştiinţifice din mecanica cuantică pe care le-am discutat şi care dovedesc controlul direct al conştiinţei asupra universului minuscul al atomului, deoarece elementele respective sunt, în mod fundamental, alcătuite din conştiinţă şi energie. E vorba de fizică cuantică în deplină desfăşurare de forţe, nu ?

Dar poate că vă îndoiţi încă de conceptul conform căruia mintea vă poate influenţa în mod real, măsurabil, viaţa. S-ar putea să vă întrebaţi: Cum poate mintea mea să influenţeze evenimente de mai mare amploare astfel încât să-mi pot schimba viaţa. Cum să fac să transform electroni şi să determin manifestarea unui anume eveniment, numit experienţă nouă, pe care vreau să-l trăiesc la un moment dat ? Nu m-ar surprinde dacă v-aţi pune întrebări despre capacitatea dumneavoastră de a crea experienţe efective, în mărime naturală, în universul extins al realităţii.

Scopul meu este să vă fac să înţelegeţi că există fundamente ştiinţifice pentru acceptarea posibilităţii ca gândurile să vă creeze realitatea şi să vă arăt, pe viu, cum anume se întâmplă acest fenomen. Pe cel ce se îndoieşte, totuşi, l-aş ruga să nu respingă posibilitatea ca modul de a gândi să-i influenţeze în mod direct viata.

Reveniţi permanent la gândurile şi sentimentele cu care v-aţi obişnuit şi veţi crea mereu aceeaşi realitate

Dacă puteţi accepta posibilitatea acestei paradigme, atunci, pe cale logică pur şi simplu, va trebui să acceptaţi şi posibilitatea următorului lucru: ca să creaţi ceva diferit în universul personal faţă de cele care v-au intrat deja în obişnuinţă, trebuie să vă schimbaţi modul în care gândiţi şi simţiţi.

Altfel, gândind şi simţind în mod repetat la fel ca ieri şi alaltăieri, veţi continua să creaţi aceleaşi condiţii de viaţă care vă vor face să trăiţi aceleaşi emoţii şi vă vor influenţa să gândiţi "corespunzător" emoţiilor respective.

Ca să divagăm puţin aici, permiteţi-mi să compar această situaţie cu proverbialul hamster din roată. Pe măsură ce vă gândiţi neîncetat la problemele dumneavoastră (conştient sau inconştient), nu veţi face decât să vă creaţi un număr sporit de dificultăţi de acelaşi tip. Şi poate că vă gândiţi atât de mult la probleme pentru că, în definitiv, însăşi gândirea dumneavoastră le-a creat. Poate că vă simţiţi atât de intens problemele pentru că reveniţi constant asupra acestor sentimente familiare care au dus iniţial la apariţia problemei. Dacă insistaţi să gândiţi şi să simţiţi "corespunzător" circumstanţelor din propria viaţă, nu veţi face decât să reafirmaţi realitatea în cauză.

Aşa că, în următoarele câteva capitole, vreau să mă concentrez asupra lucrurilor pe care trebuie să le înţelegeţi ca să vă schimbaţi.

Ca să vă schimbaţi, ridicaţi-vă deasupra mediului, trupului şi timpului

Majoritatea oamenilor se concentrează pe trei lucruri în viaţă: mediul în care trăiesc, propriul trup şi timpul. Nu numai că se gândesc la ele, dar şi gândesc corespunzător cu acestea. Pentru a vă dezbăra însă de obişnuinţa de a fi dumneavoastră înşivă trebuie să gândiţi superior circumstanţelor propriei vieţi, să fiţi superior sentimentelor pe care trupul dumneavoastră le-a memorat şi să trăiţi pe o nouă linie temporală.

Dacă vreţi să vă schimbaţi, trebuie să purtaţi în gând un sine idealizat, un model pe care să-l puteţi imita, diferit de "sinele" existent astăzi în mediul, trupul şi timpul său specific şi superior acestuia. Fiecare mare personalitate din istorie ştia cum se face şi puteţi şi dumneavoastră atinge înalte culmi de măreţie în propria viaţă, odată ce stăpâniţi conceptele şi tehnicile care vi se vor prezenta.

În capitolul de faţă ne vom concentra asupra modului în care vă puteţi depăşi mediul şi pregăti terenul pentru cele două capitole care urmează, în care vom discuta cum să depăşiţi trupul şi timpul.

Amintirile sunt mediul nostru intern