Modele de unde
Când undele sunt pe aceeaşi fază şi în acelaşi ritm, acestea sunt mai puternice decât atunci când sunt defazate. Undele unui semnal sunt fie aliniate, fie nealiniate, coerente sau incoerente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru gânduri şi sentimente. De câte ori n-aţi încercat să realizaţi ceva spunându-vă că rezultatul final era posibil, dar simţind în sufletul dumneavoastră că, de fapt, nu era ? Care a fost rezultatul acestui semnal incoerent/defazat pe care îl transmiteaţi ? De ce oare nu s-a materializat nimic ? Aşa cum tocmai aţi văzut în studiul desfăşurat la HeartMath, creaţia în câmp cuantic nu funcţionează decât dacă şi atunci când gândurile sunt în armonie cu sentimentele.
Aşa cum undele unui semnal sunt mult mai puternice dacă sunt coerente, tot aşa se întâmplă şi când gândurile sunt armonizate cu sentimentele. Când formulaţi gânduri clare, concentrate, referitoare la scopul propus, însoţite de un angajament emoţional total, transmiteţi un semnal electromagnetic care vă atrage către realitatea potenţială corespunzătoare celor dorite.
Deseori le vorbesc participanţilor la ateliere despre bunica mea, pe care am adorat-o. Era o italiancă de modă veche, la fel de pătrunsă de vina catolică pe cât era şi de tradiţia pregătitului de bulion de pus pe paste. Se ruga fară contenire pentru tot felul de lucruri şi se gândea din răsputeri la o nouă viaţă, dar sentimentul de vinovăţie care îi fusese inoculat permanent prin educaţie distorsiona semnalul pe care îl transmitea şi-l făcea confuz. Nu reuşea decât să manifeste şi mai multe motive ca să se simtă vinovată.
Dacă intenţiile şi dorinţele nu au produs rezultate consecvente, probabil că aţi transmis un mesaj incoerent, neclar, către câmp. Puteţi dori bogăţie, puteţi gândi gânduri "bogate", dar dacă vă simţiţi sărac, nu veţi atrage abundenţa financiară. De ce ? Pentru că gândurile sunt limbajul creierului, iar sentimentele limbajul trupului. Gândiţi într-un fel şi simţiţi într-altul. Iar când mintea este în contradicţie cu corpul (sau invers), câmpul nu răspunde de fel coerent.
Dimpotrivă, atunci când mintea şi trupul conlucrează, când gândurile şi sentimentele ne sunt în armonie, când am realizat o nouă stare de a fi, atunci transmitem un semnal coerent pe undele invizibilului.
Rezultatele cuantice trebuiesc resimţite ca o surpriză
Să mai rezolvăm o parte a enigmei. Ca să ne modificăm realitatea, rezultatele pe care le atragem trebuie să ne surprindă, să ne uimească chiar, prin felul în care au devenit realitate. Modul de manifestare a noilor noastre creaţii niciodată nu trebuie să fie previzibil; acestea trebuie să ne ia pe nepregătite, să ne trezească din visul realităţii rutiniere cu care am ajuns să ne obişnuim. Aceste manifestări trebuie să nu lase nici urmă de îndoială în ceea ce priveşte realitatea contactului dintre conştientul nostru şi câmpul cuantic al inteligenţei, astfel încât să fim inspiraţi să repetăm experienţa. În aceasta constă bucuria procesului de creaţie.
De ce avem nevoie de o surpriză cuantică ? Dacă puteţi prevedea un eveniment, atunci nu mai e nicio noutate, e ceva de rutină, automat, pe care l-aţi mai trăit de multe ori înainte. Dacă-l puteţi anticipa, e ca şi cum aţi produce acelaşi rezultat cu care sunteţi obişnuit. De fapt, dacă încercaţi să controlaţi modul de realizare a unui rezultat, tocmai v-aţi transformat în "newtonian", atât timp cât fizica newtoniană (fizică) reprezenta însăşi încercarea de a anticipa şi prevedea evenimente: totul se reducea la cauză şi efect.
Ce înseamnă "a te transforma în newtonian" atunci când este vorba de capacitatea de creaţie ? Răspunsul este că are de-a face cu controlul mediului extern asupra celui intern (gândire/simţire). Aceasta înseamnă cauză şi efect.
Dimpotrivă, schimbaţi-vă mediul intern, modul în care gândiţi şi simţiţi, şi pe urmă constataţi cum eforturile pe care le faceţi vă transformă mediul extern. Străduiţi-vă să creaţi o experienţă de viaţă nouă, necunoscută. Şi atunci când apare un eveniment neprevăzut care vă avantajează, veţi fi surprins plăcut - tocmai aţi devenit un creator de câmp cuantic şi aţi trecut din planul "cauză şi efect" la "cauzarea unui efect".
Formulaţi-vă în minte o idee clară, persistentă, ţintită, despre ce doriţi, dar lăsaţi detaliile legate de "modalitate" pe seama câmpului cuantic imprevizibil. Permiteţi-i să orchestreze apariţia unui eveniment de viaţă într-un mod care să vi se potrivească. Dacă tot e să vă aşteptaţi la ceva, atunci aşteptaţi-vă la neaşteptat. Lăsaţi frâiele din mână, aveţi încredere şi nu încercaţi să controlaţi felul în care se va desfăşura un eveniment.
Pentru mulţi, acesta este cel mai greu lucru de făcut, pentru că noi, oamenii, căutăm mereu să controlăm o realitate prospectivă, încercând să re-creăm modul de desfăşurare a unui eveniment trecut.
Creaţia cuantică: recunoştinţă înainte de aflarea rezultatului
Tocmai v-am vorbit despre armonizarea gândurilor cu sentimentele în vederea producerii rezultatului dorit... renunţând totuşi, în cursul acestui proces, la controlul asupra detaliilor legate de producerea concretă a evenimentului, ceea ce reprezintă un act de credinţă, necesar dacă ne propunem să schimbăm o viaţă de rezultate monotone, previzibile, cu una plină de experienţe fericite, noi, şi de surprize cuantice.
Dar ca să ne transformăm dorinţele în realitate o să mai fie nevoie de încă un act de credinţă. Ce lucruri anume vă fac să simţiţi recunoştinţă ? Printre răspunsurile posibile putem regăsi familia, căminul, prietenii şi locul de muncă, toate cu un numitor comun: sunt deja prezente în viaţa dumneavoastră.
În general, suntem recunoscători pentru ceva ce s-a întâmplat sau care există deja. Am fost cu toţii condiţionaţi să credem că pentru bucurie şi gratitudine este nevoie de un motiv şi că iubirea este o stare care necesită o cauză, ceea ce înseamnă să te sprijini pe realitatea externă pentru a te simţi altfel în interior - modelul newtonian.
Noul model de realitate este o provocare pentru noi, în calitate de creatori în câmpul cuantic, care ne invită să modificăm ceva în plan interior - în spirit şi în trup, în gânduri şi sentimente - înainte de a putea percepe dovada fizică prin simţuri.
Se poate să fim recunoscători şi să trăim emoţiile superioare asociate unui eveniment dorit înainte de manifestarea acestuia ? Aveţi puterea să vă imaginaţi realitatea respectivă atât de plenar, încât să începeţi să trăiţi acea viaţă viitoare chiar acum ?
Gândind din perspectiva creaţiei cuantice, puteţi fi efectiv recunoscător pentru ceva care există doar ca potenţialitate în câmpul cuantic, dar care nu s-a petrecut încă în realitate ?
Dacă da, atunci înseamnă că treceţi de la cauză şi efect (aşteptarea apariţiei unei transformări în interior determinate de ceva din exterior) la cauzarea unui efect (producerea unei transformări în plan interior pentru producerea unui efect în exterior).
În starea de recunoştinţă, transmiteţi un semnal în câmpul cuantic conform căruia evenimentul s-a produs deja. Recunoştinţa este mai mult decât un proces de gândire - trebuie să simţiţi ca şi cum lucrul dorit, oricare ar fi acesta, ar exista deja în prezent. Astfel, corpul (care nu înţelege decât ceea ce simte) trebuie convins că beneficiază acum de componenta emoţională a experienţei viitoare respective.
Inteligenţa universală şi câmpul cuantic
În momentul de faţă, nutresc speranţa că sunteţi de acord cu privire la nişte concepte fundamentale pe care se sprijină modelul cuantic şi anume că întreaga realitate concretă constă în primul rând din energie, existând într-o vastă reţea cu interconexiuni în spaţiu şi timp. Această reţea, câmpul cuantic, este posesoarea tuturor posibilităţilor, pe care le putem reduce la realitate prin gânduri (conştient), observaţie, sentimente şi stare de a fi.
Dar oare realitatea nu înseamnă nimic altceva decât nişte forţe electromagnetice indiferente care reacţionează la şi din cauza altora ? Oare spiritul din noi, care ne animă, nu e decât o simplă funcţie biologică şi aleatorie ? Am discutat cu oameni care susţin acest punct de vedere, iar discuţia se rezuma în esenţă la ceva de genul:
- De unde vine inteligenţa care ne menţine bătăile inimii ? Face parte din sistemul nervos autonom.- Unde se găseşte localizat acest sistem ? În creier. Sistemul limbic al creierului face parte din sistemul nervos autonom.- Şi, în creier, există anumite ţesuturi răspunzătoare de menţinereabătăilor inimii ? Da.- Din ce sunt alcătuite ţesuturile respective ? Din celule.- Şi celulele din ce sunt făcute ? Din atomi.- Iar atomii ? Din particule subatomice.- Iar particulele subatomice despre care vorbeşti din ce sunt alcătuite, în primul rând ? Din energie. Când ajungem la concluzia că vehiculul nostru fiziologic este alcătuit din acelaşi lucru ca şi restul universului, iar celălalt participant la dialog ajunge la ideea că acel lucru care dă viaţă trupului este o formă de energie — acelaşi 99,99999% "nimic" care constituie universul fizic — atunci fie strânge din umeri şi merge mai departe, fie ajunge să-şi dea seama că trebuie să fie ceva cu noţiunea aceasta referitoare la existenţa unui principiu unificator care străbate întreaga realitate fizică.
Şi-atunci, nu e ironic faptul că ne concentrăm întreaga atenţie asupra procentului de 0,00001 de realitate care este de natură fizică ?
Oare nu ne scapă ceva ?
Dacă nimicul acesta constă din unde energetice purtătoare de informaţii, iar forţa respectivă ne organizează structurile fizice şi funcţionarea acestora, atunci cu siguranţă e logic să ne referim la câmpul cuantic ca la o inteligenţă invizibilă. Şi, fiindcă energia se află la baza întregii realităţi fizice, inteligenţa aceasta despre care tocmai v-am vorbit s-a organizat pe sine şi s-a transformat în materie.
Să considerăm conversaţia anterioară un fel de model al felului în care această inteligenţă a construit realitatea. Câmpul cuantic este energie potenţială invizibilă, capabilă să se auto-organizeze şi să se transforme din energie în particule subatomice în atomi şi apoi în molecule şi tot aşa pe fir în sus, până la tot. Dintr-o perspectivă fiziologică, aceasta organizează moleculele în celule şi apoi în ţesuturi, organe, sisteme şi, în final, organismul ca întreg. Cu alte cuvinte, această energie potenţială coboară pe scara frecvenţei modelelor de undă până pare solidă.
Tocmai această inteligenţă universală este cea care conferă viaţă câmpului respectiv şi tuturor componentelor acestuia, inclusiv dumneavoastră şi mie. Forţa aceasta este aceeaşi minte universală care animă fiecare aspect al universului material. Această formă de inteligenţă ne face inima să bată şi stomacul să digere hrana, supraveghind un număr incalculabil de reacţii chimice pe secundă, care se petrec la nivelul fiecărei celule. În plus, aceeaşi inteligenţă face copacii să dea rod şi determină galaxii îndepărtate să se formeze şi să se distrugă.
Pentru că există peste tot în spaţiu şi în timp şi-şi exercită puterea în noi şi în jurul nostru, această inteligenţă este atât personală, cât şi universală.
Fiind prelungiri ale acestei inteligenţe, o putem imita
Trebuie să înţelegeţi că această inteligenţă universală este înzestrată cu aceeaşi capacitate de conştientizare care ne individualizează - conştiinţă şi atenţie. În ciuda caracterului universal şi obiectiv al acestei forţe, aceasta posedă conştienȚă - capacitatea de conştientizare a sinelui şi a propriei capacităţi de a se mişca şi acţiona în cadrul universului material.
Este, simultan, complet conştientă şi atentă la toate nivelurile - nu numai de şi la sine însăşi, cât şi de şi la mine sau la dumneavoastră. Şi, pentru că nimic nu scapă observaţiei acestei conştiinţe, ne va observa şi pe noi şi-şi va îndrepta atenţia şi asupra noastră. Ne conştientizează gândurile, comportamentele şi dorinţele. "Observă" totul şi-i conferă formă fizică.
Cum s-ar putea altfel decât ca această conştienȚă, creatoare a întregii vieţi, care cheltuieşte energie şi voinţă pentru reglarea constantă a fiecărei funcţii a organismului nostru ca să ne menţină în viaţă şi care a exprimat un interes atât de profund şi durabil pentru noi să fie altceva decât pură iubire ?
Am discutat despre două aspecte ale conştientului: conştientul obiectiv/inteligenţa obiectivă a câmpului şi conştientul subiectiv care este un individ înzestrat cu liber arbitru şi conştiinţă de sine. Când imităm proprietăţile acestui conştient, devenim creatori. Când simţim că rezonăm cu această inteligenţă plină de iubire, devenim şi noi asemenea ei. Această inteligenţă va orchestra un eveniment, o reacţie energetică care să corespundă oricărui tip de semnal emis de inteligenţa subiectivă în câmpul cuantic. Când voinţa noastră corespunde voinţei acestuia, când dragostea noastră de viaţă corespunde iubirii acestuia de viaţă, concretizăm acest conştient universal. Devenim noi înşine acea forţă superioară care transcende trecutul, vindecă prezentul şi deschide poarta către viitor.
Primim ceea ce transmitem
