Dată fiind interconectarea dintre noi, dincolo de spaţiu şi timp, n-ar însemna atunci că gândurile şi sentimentele noastre pot influenţa şi evenimentele din trecut, la fel ca pe cele din viitor ?

În iulie 2000, medicul israelian Leonard Leibovici a efectuat un studiu clinic controlat, randomizat, dublu-orb, în care au participat 3393 de pacienţi spitalizaţi, repartizaţi într-un grup de control şi un grup de "intermediere". Medicul şi-a propus să studieze dacă rugăciunea le poate influenţa starea de sănătate pacienţilor. Experimentele care implică rugăciunea sunt, de departe, cele mai bune exemple de demonstrare a influenţei spiritului asupra materiei. Aveţi răbdare însă, pentru că nu totul este ceea ce pare.

Leibovici a selectat pacienţi care au suferit de septicemie în cursul spitalizării. În cazul a jumătate din totalul pacienţilor, desemnaȚi aleatoriu, s-au spus rugăciuni. Pentru cealaltă jumătate, însă, nu. Medicul a comparat rezultatele obţinute în cele trei grupuri: durata febrei, durata spitalizării şi mortalitatea cauzată de infecţie.

La pacienţii pentru care se spuseseră rugăciuni, febra a scăzut mai rapid, iar durata spitalizării a fost mai scurtă; diferenţa în ceea ce priveşte numărul de cazuri letale printre cei pentru care se spuseseră rugăciuni şi cei pentru care nu se spuseseră nu a fost semnificativă statistic, deşi a existat un oarecare avantaj la prima categorie.

Aceasta este o demonstraţie solidă a beneficiilor rugăciunii şi a modului în care se poate transmite o intenţie în câmpul cuantic, prin intermediul gândurilor şi sentimentelor. Cu toate acestea, mai există un element al acestei istorisiri, pe care ar trebui să-l cunoaşteţi.

Nu vi s-a părut puţin curios ca, în iulie 2000, să existe într-un spital mai mult de 3000 de cazuri de infecţie simultan ? Era vorba de condiţii foarte precare de sterilitate sau se dezlănţuise vreun fel de contagiune ?

De fapt, cei care se rugau nu o făceau pentru pacienţii bolnavi din 2000, ci, fară să ştie, pentru liste întregi de oameni spitalizaţi între 1990 şi 1996, cu patru sau şase ani înainte de efectuarea studiului. Pacienţii pentru care se spuseseră rugăciuni s-au simţit mai bine în anii '90 din cauza experimentului efectuat ani mai târziu. Sau, cu alte cuvinte, la toţi pacienţii pentru care se spuseseră rugăciuni în anul 2000 s-au constatat modificări măsurabile ale stării de sănătate, modificările respective petrecându-se însă cu ani înainte.

O analiză statistică a acestui experiment a dovedit că astfel de efecte depăşeau cu mult posibilitatea unei coincidenţe şi au demonstrat că intenţiile, gândurile, sentimentele şi rugăciunile noastre ne influenţează nu numai prezentul, ci şi trecutul.

Acum, însă, se naşte întrebarea: dacă ar fi să te rogi (sau să-ţi concentrezi atenţia) pentru o viaţă mai bună pentru sine, este posibil să fie influenţat trecutul, prezentul şi viitorul ?

Legea cuantică afirmă că toate potenţialităţile există concomitent. Gândirea şi sentimentele ne influenţează toate aspectele vieţii şi transcend spaţiul şi timpul.

Starea de a fi sau starea de spirit: când mintea şi trupul sunt inseparabile

Reţineţi: pe tot parcursul acestei cărţi mă voi referi alternativ la existenţa şi crearea unei stări de a fi sau a unei stări de spirit. De exemplu, am putea spune că modul de a gândi sau simţi creează o stare de a fi. Vreau să înţelegeţi că, atunci când folosesc termenii stare de a fi şi stare de spirit, corpul fizic este şi el inclus în această stare. De fapt, aşa cum veţi vedea mai târziu, mulţi oameni există într-o stare în care corpul "a devenit" spiritul, când aceştia sunt conduşi, aproape exclusiv, de trup şi simţire. Aşa că, atunci când mă refer la influenţa exercitată de observator, nu e vorba numai despre influenţa creierului asupra materiei, ci şi despre cea a trupului. Tocmai această stare a fiinţei (când spiritul este una cu trupul), ca observator, influenţează universul exterior.

Gândurile şi sentimentele produc rezultate în eprubetă

Comunicarea noastră cu câmpul cuantic se realizează în primul rând prin gândurile şi sentimentele noastre. Dat fiind faptul că gândurile sunt ele însele energie (după cum ştiţi, impulsurile electrice generate de creier se pot uşor măsura prin aparate precum electrocardiograful), acestea constituie principalul mijloc prin care transmitem semnale în acest câmp.

Înainte de a mă lansa în şi mai multe detalii referitoare la cum se realizează acest lucru, aş vrea să vă prezint un studiu remarcabil care demonstrează influenţa gândurilor şi sentimentelor asupra materiei.

Specialistul în biologie celulară Glen Rien, doctor în ştiinţe, a conceput o serie de experimente pentru testarea abilităţii vindecătorilor de a influenţa sistemele biologice. Deoarece ADN-ul este mai stabil decât alte elemente precum celulele sau culturile celulare, acesta a decis să ceară vindecătorilor să ţină în mână eprubete cu ADN.

Notă: McCraty, Rollin, Atkinson, Mike şi Tomasino, Dana, "Modulation of DNA conformation by heart-focused intention", Centrul de Cercetări HeartMath, Institutul HeartMath, Boulder Creek, CA, 2003.

Studiul despre care vă vorbesc s-a desfăşurat la Centrul de cercetări HeartMath din California. Cei de acolo au realizat cercetări extraordinare în domeniul fiziologiei emoţiilor, al interacţiunilor dintre inimă şi creier şi multe altele. În esenţă, în colaborare cu alţii, au demonstrat cu documente existenţa unei legături specifice între stările noastre emoţionale şi bătăile inimii. Când avem emoţii negative (furie şi frică, de exemplu), bătăile inimii ne devin neregulate şi dezorganizate. Prin contrast, emoţiile pozitive (iubirea şi bucuria, de pildă) produc modele foarte ordonate, coerente, pe care cercetătorii de la HeartMath le numesc coerenţă cardiacă.

În cercetarea efectuată, dr. Rein a studiat mai întâi un grup de zece persoane cu multă experienţă în utilizarea tehnicilor predate la HeartMath pentru crearea coerenţei cardiace. Aceştia aplicau tehnicile pentru producerea de sentimente puternice, înălţătoare, precum iubirea şi aprecierea, pentru ca apoi, timp de două minute, să ţină în mână eprubete cu probe de ADN aflate în suspensie în apă deionizată. La analiză, probele nu au arătat apariţia vreunor modificări semnificative statistic.

Un al doilea grup de participanţi instruiţi au făcut acelaşi lucru, dar, în loc să creeze doar emoţii pozitive (un sentiment) de dragoste şi apreciere, formulau în acelaşi timp o intenţie (un gând) de răsucire sau dezrăsucire a lanţurilor ADN. Acest grup a produs modificări semnificative statistic ale conformaţiei (formei) probelor de ADN. În unele cazuri, ADN-ul a fost răsucit sau dezrăsucit cu până la 25%.

Un al treilea grup de subiecţi instruiţi formulau o intenţie clară de modificare a ADN-ului, recomandându-li-se însă să nu intre într-o stare emoţională. Cu alte cuvinte, pentru a influenţa materia, aceştia foloseau numai gândul (intenţia). Rezultatul ? Nicio modificare a probelor de ADN.

Starea emoţională pozitivă în care intra primul grup nu reuşea să influenţeze cu nimic ADN-ul de una singură; gândul concentrat clar şi cu intenţie, dar neînsoţit de emoţie al altui grup n-a avut nici acesta impact. Efectul dorit nu s-a putut obţine decât în momentul în care subiecţii au creat, în consens, atât emoţii superioare, cât şi obiective clare.

Un gând cu intenţie necesită un stimul energetic, un catalizator, iar energia respectivă o constituie o emoţie superioară. Mintea şi inima conlucrează. Sentimente şi gânduri unite într-o stare de a fi. Dacă o stare de a fi are puterea de a răsuci şi dezrăsuci ADN-ul în două minute, ce vă spune acest fapt despre capacitatea omului de a crea realitatea ?

Ceea ce demonstrează cercetarea efectuată la HeartMath este faptul că răspunsul câmpului cuantic nu se manifestă doar la dorinţele noastre (la cererile noastre emoţionale) şi nici doar la obiectivele noastre (gândurile). Acesta reacţionează numai când cele două sunt în consens şi coerente, cu alte cuvinte, atunci când emit acelaşi semnal. În momentul în care combinăm o emoţie superioară cu o inimă deschisă şi o intenţie conştientă cu un gând clar, atunci semnalizăm câmpului să răspundă în mod uluitor.

Câmpul cuantic răspunde nu la ceea ce vrem, ci la ceea ce suntem în acel moment.

Gânduri şi sentimente: emiterea semnalului electromagnetic personal către câmpul cuantic

Deoarece fiecare potenţial din univers este o undă de probabilitate cu câmp electromagnetic şi de natură energetică, este logic ca gândurile şi sentimentele noastre să nu facă nici ele excepţie.

Mi se pare un model util să ne imaginăm gândurile ca pe încărcătura electrică din câmpul cuantic, iar sentimentele ca pe încărcătura magnetică din câmp (Christ Returns - Speaks His Truth, AuthorHouse, Bloomington, 2007). Gândurile noastre transmit în câmp un semnal electric, iar sentimentele pe care le generăm atrag magnetic evenimentele spre noi. Împreună, felul în care gândim şi cel în care simţim produc o stare de a fi care generează o semnătură electromagnetică şi care influenţează fiecare atom al universului nostru. Acest fapt ar trebui să ne facă să ne întrebăm: Ce anume emit eu (conştient sau inconştient) zi de zi ?

Toate experienţele potenţiale există ca semnături electromagnetice în câmpul cuantic. Există un număr infinit de semnături electromagnetice posibile - pentru inteligenţă, pentru bogăţie, pentru libertate, pentru sănătate - care există deja ca model de frecvenţă a energiei. Dacă aţi putea crea un nou câmp electromagnetic prin modificarea stării de a fi, corespunzătoare potenţialului respectiv din câmpul cuantic informaţional, e oare posibil ca trupul să vă fie atras către evenimentul în cauză sau ca evenimentul să vă găsească ?

PotenȚiale electromagnetice din câmpul cuantic

Toate experienţele potenţiale există în câmpul cuantic sub forma unui ocean de infinite posibilităţi. În momentul în care vă schimbaţi semnătura electromagnetică astfel încât să corespundă uneia deja existente în câmp, corpul vă va fi atras către acel eveniment, veţi trece într-o nouă linie temporală sau evenimentul vă va găsi în noua dumneavoastră realitate.

Ca să realizaţi transformarea, observaţi un rezultat nou cu o minte deschisă

Destul de simplu, gândurile şi sentimentele noastre de rutină, cunoscute, perpetuează aceeaşi stare de a fi, care creează aceleaşi comportamente şi aceeaşi realitate. Aşa că, dacă vrem să modificăm vreun aspect al realităţii noastre, trebuie să gândim, să simţim şi să acţionăm în alt fel, să "fim" diferiţi din punctul de vedere al reacţiilor la experienţe. Trebuie să "devenim" altcineva. Trebuie să ne creăm o nouă stare de spirit. Trebuie să observăm un rezultat nou cu o minte proaspătă.

Din punct de vedere cuantic, trebuie să creăm o stare diferită de a fi ca observator şi să generăm o altă semnătură electromagnetică. Astfel, vom introduce o realitate potenţială în câmp, care există numai ca potenţial electromagnetic. La realizarea unei astfel de corespondenţe între cine suntem/ce emitem în momentul respectiv şi potenţialul electromagnetic din câmp, vom fi atraşi spre acea realitate potenţială sau aceasta ne va găsi ea pe noi. Ştiu că este frustrant când viaţa pare a produce un şir nesfârşit de variaţiuni minore ale aceloraşi rezultate negative. Dar, atât timp cât rămâneţi aceeaşi persoană, atât timp cât vă păstraţi aceeaşi semnătură electromagnetică, nu vă puteţi aştepta la un rezultat nou. Transformarea vieţii înseamnă transformarea propriei energii - realizarea unei transformări la nivel elementar în minte şi emoţii.

Dacă doriţi un rezultat nou, va trebui să vă dezbăraţi de obiceiul de a fi dumneavoastră înşivă şi să reinventaţi un sine nou.

Transformarea necesită coerenţă: armonizaţi-vă gândurile cu sentimentele

Ce au în comun starea de a fi şi un laser ? Voi face această legătură ca să ilustrez încă un lucru pe care trebuie să-l ştiţi dacă vreţi să vă schimbaţi viaţa.

Laserul este un exemplu de semnal foarte coerent. Pentru fizicieni, un semnal coerent este unul alcătuit din unde aflate "pe aceeaşi fază" - pragurile (valorile minime) ale acestora şi vârfurile (valorile maxime) sunt paralele. Când undele sunt coerente, acestea sunt mult mai puternice.

Modele de unde

Când undele sunt pe aceeaşi fază şi în acelaşi ritm, acestea sunt mai puternice decât atunci când sunt defazate. Undele unui semnal sunt fie aliniate, fie nealiniate, coerente sau incoerente. Acelaşi lucru este valabil şi pentru gânduri şi sentimente. De câte ori n-aţi încercat să realizaţi ceva spunându-vă că rezultatul final era posibil, dar simţind în sufletul dumneavoastră că, de fapt, nu era ? Care a fost rezultatul acestui semnal incoerent/defazat pe care îl transmiteaţi ? De ce oare nu s-a materializat nimic ? Aşa cum tocmai aţi văzut în studiul desfăşurat la HeartMath, creaţia în câmp cuantic nu funcţionează decât dacă şi atunci când gândurile sunt în armonie cu sentimentele.

Aşa cum undele unui semnal sunt mult mai puternice dacă sunt coerente, tot aşa se întâmplă şi când gândurile sunt armonizate cu sentimentele. Când formulaţi gânduri clare, concentrate, referitoare la scopul propus, însoţite de un angajament emoţional total, transmiteţi un semnal electromagnetic care vă atrage către realitatea potenţială corespunzătoare celor dorite.

Deseori le vorbesc participanţilor la ateliere despre bunica mea, pe care am adorat-o. Era o italiancă de modă veche, la fel de pătrunsă de vina catolică pe cât era şi de tradiţia pregătitului de bulion de pus pe paste. Se ruga fară contenire pentru tot felul de lucruri şi se gândea din răsputeri la o nouă viaţă, dar sentimentul de vinovăţie care îi fusese inoculat permanent prin educaţie distorsiona semnalul pe care îl transmitea şi-l făcea confuz. Nu reuşea decât să manifeste şi mai multe motive ca să se simtă vinovată.

Dacă intenţiile şi dorinţele nu au produs rezultate consecvente, probabil că aţi transmis un mesaj incoerent, neclar, către câmp. Puteţi dori bogăţie, puteţi gândi gânduri "bogate", dar dacă vă simţiţi sărac, nu veţi atrage abundenţa financiară. De ce ? Pentru că gândurile sunt limbajul creierului, iar sentimentele limbajul trupului. Gândiţi într-un fel şi simţiţi într-altul. Iar când mintea este în contradicţie cu corpul (sau invers), câmpul nu răspunde de fel coerent.

Dimpotrivă, atunci când mintea şi trupul conlucrează, când gândurile şi sentimentele ne sunt în armonie, când am realizat o nouă stare de a fi, atunci transmitem un semnal coerent pe undele invizibilului.

Rezultatele cuantice trebuiesc resimţite ca o surpriză

Să mai rezolvăm o parte a enigmei. Ca să ne modificăm realitatea, rezultatele pe care le atragem trebuie să ne surprindă, să ne uimească chiar, prin felul în care au devenit realitate. Modul de manifestare a noilor noastre creaţii niciodată nu trebuie să fie previzibil; acestea trebuie să ne ia pe nepregătite, să ne trezească din visul realităţii rutiniere cu care am ajuns să ne obişnuim. Aceste manifestări trebuie să nu lase nici urmă de îndoială în ceea ce priveşte realitatea contactului dintre conştientul nostru şi câmpul cuantic al inteligenţei, astfel încât să fim inspiraţi să repetăm experienţa. În aceasta constă bucuria procesului de creaţie.