Iată cum funcţionează practic această orchestrare a evenimentelor. Dacă am trecut prin suferinţe pe care le-am păstrat în minte şi în trup şi pe care le exprimăm prin gânduri şi sentimente, transmitem în câmp acea semnătură energetică. Inteligenţa universală răspunde, transmiţându-ne în viaţă un alt eveniment, care va reproduce acelaşi răspuns intelectual şi emoţional.
Gândurile noastre transmit semnalul (sufăr), iar emoţiile (sufăr) ne atrag în viaţă un eveniment care să corespundă frecvenţei emoţionale - adică un motiv serios de suferinţă. În sens foarte concret, cerem la orice moment dovada existenţei inteligenţei universale, iar aceasta transmite la orice moment semnale în mediul extern. Iată, aşadar, cât de puternici suntem.
Întrebarea asupra căreia se concentrează această carte este următoarea: De ce nu trimitem un semnal care să producă un rezultat pozitiv pentru noi ? Cum ne putem schimba astfel încât semnalul pe care îl transmitem să corespundă faptului pe care dorim să-l realizăm în viaţa noastră ? Transformarea se va produce în momentul în care adoptăm complet convingerea că opţiunea noastră pentru un anumit gând/semnal emis determină un efect observabil şi neaşteptat.
În contextul acestei inteligenţe obiective, nu suntem pedepsiţi pentru păcate (adică gânduri, sentimente şi acţiuni), ci de către acestea. Când semnalul pe care îl transmitem în câmp se bazează pe gânduri şi sentimente (cum ar fi suferinţa, de exemplu) generate de una sau mai multe experienţe nedorite din trecut, e de mirare că răspunsul câmpului cuantic este identic ?
De câte ori aţi rostit cuvinte ca acestea (sau foarte asemănătoare): Nu-mi vine să cred... de ce mi se întâmplă mereu aşa ?
Pe baza noii concepţii dobândite asupra naturii realităţii, vă daţi seama acum că afirmaţiile respective reflectă acceptarea modelului newtonian/cartezian, în care sunteţi victime ale tandemului cauză/efect ? Că sunteţi pe deplin capabil să fiţi dumneavoastră înşivă cauza unui efect ? Că, în loc să reacţionaţi ca mai sus, aţi putea să vă puneţi întrebarea: Ce altfel de gânduri, sentimente şi comportamente pot adopta ca să generez efectul/rezultatul pe care îl doresc ?
Misiunea noastră este deci aceea de a trece intenţionat în starea de conştienȚă care ne permite să intrăm în legătură cu inteligenţa universală, în contact direct cu câmpul de potenţialităţi, pentru a transmite un semnal clar că aşteptăm cu adevărat o schimbare şi de a vedea rezultatele pe care le dorim, sub formă de feedback, în propria viaţă.
Cereţi feedback cuantic
Atunci când creaţi cu adevărat cu intenţie, cereţi un semn din partea conştientului cuantic că aţi intrat în contact cu acesta. Îndrăzniţi să cereţi sincronicităţi legate de rezultatele specifice dorite. Când faceţi asta, sunteţi suficient de îndrăzneţ ca să doriţi să aflaţi că acest conştient este real şi că vă conştientizează eforturile. Dacă acceptaţi acest lucru, puteţi crea într-o stare de bucurie şi inspiraţie.
Acest principiu ne obligă să renunţăm la ceea ce credem că ştim, să ne abandonăm necunoscutului şi apoi să observăm efectele apărute sub formă de feedback în propria viaţă. Şi aceasta este cea mai bună modalitate prin care învăţăm. Când căpătăm indicii pozitive (condiţiile noastre externe o iau într-o direcţie favorabilă), atunci ştim că orice am întreprins în interiorul nostru a fost corect. În mod natural, ne vom aminti cele întreprinse şi le vom repeta.
Aşa că, atunci când în viaţa dumneavoastră începe să apară feedback, puteţi opta să fiţi ca un om de ştiinţă în cursul unei cercetări. De ce să nu monitorizaţi schimbările, de orice natură, ca să vedeţi că universul este în favoarea eforturilor făcute şi să vă dovediţi dumneavoastră înşivă că deţineţi o asemenea putere ?
Deci, cum ne putem conecta cu această stare de conştiinţă ?
Fizica cuantică este un "non-simţ"
Fizica newtoniană postula existenţa în permanenţă a unei serii liniare de interacţiuni previzibile şi repetabile - vă amintiţi şi dumneavoastră: dacă A + B = C, atunci C + D + E = F. Dar în universul şui al modelului cuantic al realităţii, totul se află în intercomunicare în cadrul unui câmp dimensional superior de informaţie, aflat în entanglare (încâlcire) dincolo de spaţiu şi timp aşa cum le ştiam noi. Dumnezeule...
Unul dintre motivele pentru care fizica cuantică este atât de greu de înţeles este acela că, de ani de zile, ne-am obişnuit să gândim pe baza simţurilor. Dacă măsurăm şi reafirmăm realitatea cu simţurile, suntem prizonierii paradigmei newtoniene.
Dimpotrivă, modelul cuantic ne impune să nu înţelegem realitatea pe baza simţurilor (fizica cuantică este un non-simţ). În procesul creării viitorului pe calea modelului cuantic, simţurile ar trebui să fie ultimele care să se confrunte cu creaţia minţii. Ultimul lucru pe care îl trăim este chiar feedbackul senzorial. De ce ?
Câmpul cuantic este o realitate multidimensională care există dincolo de simţuri, într-un univers în care nu se găsesc nici trup, nici obiecte, nici timp. Astfel încât, ca să treceţi în acest univers şi să creaţi pornind de la paradigma respectivă, va trebui să vă lăsaţi un răstimp corpul deoparte. Va trebui, totodată, să vă deplasaţi atenţia de la mediul extern - toate cele cu care vă identificaţi în viaţă; soţul sau soţia, copiii, avutul şi problemele, toate contribuie la alcătuirea propriei personalităţi. Şi, în cele din urmă, va trebui să pierdeţi noţiunea timpului liniar, cu alte cuvinte, atunci când observaţi cu intenţie o viitoare potenţială experienţă personală, va trebui să fiţi atât de prezent, încât mintea să nu vă mai oscileze între amintirile din trecut şi aşteptările unor perspective de tipul "ca de obicei".
Este un paradox faptul că, pentru a vă influenţa realitatea (mediu), pentru a vă însănătoşi trupul sau pentru a produce o schimbare a vreunui eveniment care va avea loc în viitor (timp), trebuie să renunţaţi complet la controlul asupra lumii exterioare (fără lucruri), la conştiinţa propriului trup (fără trup). Trebuie să pierdeţi noţiunea timpului (fără timp), devenind, de fapt, conştiinţă pură.
Procedaţi astfel şi veţi căpăta control asupra mediului, asupra propriului trup şi asupra timpului (ceea ce eu, cu drag, numesc Marea Tripletă). Şi, pentru că lumea subatomică a câmpului cuantic este alcătuită din conştient pur, în ea nu se poate pătrunde decât pur, pe calea conştientului. Pe poarta câmpului cuantic nu se poate intra sub formă de "cineva", ci doar în calitate de "nimeni"
Creierul omenesc este, din naştere, capabil să ţină în frâu această capacitate (staţi pe fază pentru alte detalii). În momentul în care înţelegeţi că sunteţi complet echipat ca să faceţi aşa ceva, părăsiţi această lume şi pătrundeţi într-o nouă realitate, dincolo de spaţiu şi timp, unde veţi fi în mod natural inspirat să aplicaţi aşa ceva şi în propria viaţă.
Depăşirea timpului şi a spaţiului
Ce înseamnă depăşirea timpului şi a spaţiului ? Acestea sunt concepte create de oameni pentru a explica fenomene fizice care implică localizarea şi simţul omenesc al timpului. Când ne referim la un pahar care stă pe masă, referirea se face atât la amplasarea acestuia (unde se află în spaţiu), cât şi la durata şederii în locul respectiv. Oameni fiind, suntem obsedaţi de aceste două concepte: unde ne aflăm, de cât timp suntem acolo, cât vom rămâne în locul acela, unde vom fi după aceea. Deşi, în realitate, timpul nu e ceva ce poate fi perceput cu simţurile, trecerea acestuia poate fi simţită într-un mod asemănător cu modul în care ne percepem locul în spaţiu: "simţim" cum trec secundele, minutele, orele, tot aşa cum simţim şi presiunea trupului pe scaun şi apăsarea tălpilor pe podea.
În câmpul cuantic, infinitele posibilităţi de materializare a realităţii există dincolo de timp şi de spaţiu, deoarece nu există încă niciun potenţial. Dacă nu există, atunci nu ocupă o poziţie nici în spaţiu, nici în timp. Orice nu are existenţă materială - ale cărui unde de probabilitate nu au fost reduse încă la realitate - există dincolo de spaţiu şi de timp.
Deoarece câmpul cuantic nu este altceva decât probabilitate imaterială, se află în afara spaţiului şi a timpului. Imediat ce sesizăm una dintre aceste probabilităţi şi-i conferim o realitate palpabilă, aceasta dobândeşte cele două proprietăţi.
Ca să pătrundeţi în câmp, intraţi în aceeaşi stare
Minunat ! Ne stă în putere să dăm concreteţe unei realităţi pe care ne-o alegem singuri prin selectarea acesteia din câmpul cuantic. Dar, pentru asta, trebuie să pătrundem cumva în acest câmp. Suntem permanent conectaţi la el, dar cum îl facem să ne răspundă ? Dacă emitem constant energie, transmiţând deci informaţie în câmp şi primind informaţie de la acesta, cum comunicăm mai eficace cu el ?
În capitolele care urmează o să mă ocup pe larg despre modalitatea de pătrundere în câmp. Pentru moment, ceea ce trebuie să ştiţi este că, pentru a intra în câmp, care există dincolo de spaţiu şi timp, trebuie să intraţi în aceeaşi stare.
Simţiţi vreodată că timpul şi spaţiul par să dispară ? Gândiţi-vă la momentele în care vă aflaţi la volan, iar mintea vi se concentrează asupra vreunei probleme. Când lucrurile se petrec în acest fel, uitaţi de trup (nu mai vă conştientizaţi senzaţiile în spaţiu), ignoraţi mediul (lumea din jur dispare) şi nu mai ţineţi cont de timp (n-aveţi idee cât timp aţi fost în "transă").
În astfel de momente, aţi fost în pragul porţii de acces în câmpul cuantic, care vă permite conlucrarea cu inteligenţa universală. În esenţă, aţi dat deja gândului caracter de realitate, mai pregnantă decât orice altceva.
Mai târziu, vă voi arăta cum să treceţi în mod constant în această stare de luciditate, cum să dobândiţi acces la câmp şi să comunicaţi direct cu inteligenţa universală care animă toate lucrurile.
Transformaţi-vă mintea, transformaţi-vă viaţa
Pe parcursul acestui capitol v-am condus de la noţiunea că mintea şi materia sunt complet separabile către modelul cuantic conform căruia aceste stări sunt inseparabile. Spiritul este materie, iar materia este spirit.
Aşadar, este posibil ca de fiecare dată când aţi încercat să vă schimbaţi să fi rămas prins într-un mod de gândire fundamental limitat. Cel mai probabil aţi crezut că circumstanţele exterioare erau întotdeauna cele pe care trebuie să le schimbaţi: Dacă nu aş avea atâtea obligaţii aş putea să mai dau jos din kilogramele în plus şi atunci aş putea fi fericit. Am făcut cu toţii afirmaţii care variau pe aceeaşi temă. Dacă nu una, atunci cealaltă. Cauză şi efect.
Ce-ar fi dacă v-aţi putea transforma mintea, gândurile, felul de a simţi şi felul de a fi astfel încât spaţiul şi timpul să nu mai conteze ? Ce-ar fi dacă v-aţi putea schimba dinainte şi dacă aţi putea vedea efectele acelor transformări "interne" în lumea "exterioară" ? Sunteţi capabil să o faceţi.
Ce anume mi-a schimbat mie şi multor altora profund şi pozitiv viaţa este înţelegerea faptului că transformarea minţii şi, în consecinţă, trăirea de noi experienţe şi câştigarea de noi sensuri, e pur şi simplu o chestiune de a te dezvăţa de a fi tu însuţi. Când vă depăşiţi simţurile, când înţelegeţi că nu sunteţi legat cu lanţuri de trecut, când trăiţi o viaţă superioară propriului trup, propriului mediu şi timp, totul este posibil. Inteligenţa universală care animă existenţa tuturor lucrurilor vă va surprinde şi încânta în acelaşi timp. N-are altă dorinţă decât să vă ofere tot ce vă doriţi. Pe scurt, când vă transformaţi mintea, vă transformaţi viaţa.
Şi un copil se va afla în fruntea lor...
Înainte de a merge mai departe, aş vrea să vă împărtăşesc o istorisire care ilustrează exact cât poate fi de puternică şi eficace păstrarea contactului cu inteligenţa superioară în transformarea schimbării într-o componentă integrală a propriei vieţi.
Copiii mei, tineri adulţi acum, folosesc de mici un gen de meditaţie similar procesului pe care vi-l voi descrie în detaliu în partea a III-a a cărţii. Practicarea acestor tehnici a avut drept rezultat nişte aventuri remarcabile. De când erau mici copii, căzuserăm de acord să se ocupe de crearea unor obiecte materiale sau evenimente pe care vor să le trăiască. Regula prevedea totuşi ca eu să nu mă amestec sau să-i ajut la obţinerea rezultatului. Era necesar să-şi creeze pe cont propriu realităţi dorite, folosindu-şi mintea şi intrând în interacţiune cu câmpul cuantic.
Fiica mea de douăzeci şi ceva de ani studiază artele la facultate, într-o primăvară, am întrebat-o ce experienţă şi-ar dori pentru vacanţa de vară care urma. Avea o listă ca de spălătorie. În locul slujbei tipice pentru un student aflat acasă în vacanţa de vară, voia să lucreze în Italia, să înveţe şi să trăiască lucruri noi, să viziteze cel puţin şase oraşe italiene şi să petreacă o săptămână la Florenţa, unde avea prieteni. Voia să lucreze primele şase săptămâni de vară pentru un salariu decent şi să petreacă restul vacanţei acasă.
Mi-am lăudat fiica pentru viziunea clară pe care o avea despre ceea ce-şi dorea şi i-am adus aminte că inteligenţa universală va orchestra ea însăşi modul în care se va manifesta vara ei de vis. Ea s-ar fi îngrijit de conţinut, iar conştiinţa superioară de "cum" s-ar fi realizat lucrurile.
