- Doresc să vorbesc cu cel care răspunde de sinapsificator, spuse băţos.
- Foarte bine.
Riposta lui tăioasă nu părea s-o fi supărat câtuşi de puţin. Lunecă înapoi pe uşa pe care venise. Urmă o scurtă aşteptare. În sfârşit, fata reapăru, făcându-i semn s-o urmeze.
Se supuse. O urmă într-o anticameră, în timp ce inima-i bătea mai să-i spargă
pieptul. Acelaşi glas dulce îi spuse:
- Vă rog să aşteptaţi o jumătate de oră sau poate nici atât. Doctorul Shekt e foarte ocupat deocamdată... Poate doriţi nişte microfilme şi un proiector, ca să vă mai treacă timpul. Vi le pot aduce.
Arbin însă clătină din cap. Cei patru pereţi ai cămăruţei îl strângeau parcă, ţintuindu-l în mijlocul lor. Era o capcană? Nu cumva vor veni Stegarii să-l ridice?
A fost aşteptarea cea mai lungă din viaţa sa.
Spre deosebire de el, domnului Ennius, Guvernatorul Pământului, nu-i fusese deloc greu să ajungă la doctorul Shekt, deşi emoţiile prin care trecu fură aproape egale. Chiar şi în al patrulea an de când era Guvernator, o vizită la Chica însemna un eveniment. Ca reprezentant direct al inaccesibilului Împărat, statutul său era, juridic vorbind, egal cu al viceregilor din uriaşele sectoare galactice, ale căror corpuri luminoase ocupau sute de parsecuri cubice în spaţiu, dar, în realitate, postul său semăna cu un exil.
Pentru cel întemniţat în pustietatea Himalaiei, înconjurat de certurile la fel de sterile ale unei populaţii care-l ura aşa cum ura întregul Imperiu pe care-l reprezenta, chiar şi o excursie la Chica însemna o evadare.
Escapadele acestea erau însă de scurtă durată. Trebuiau să fie scurte, deoarece la Chica era silit să poarte haine impregnate cu plumb, chiar şi în timp ce dormea şi, ceea ce era şi mai rău, să-şi administreze tot timpul metabolină.
De toate acestea se plânse amarnic lui Shekt.
21
- Metabolina, prietene, spuse el examinând pilula sângerie, e un simbol a tot ceea ce reprezintă pentru mine planeta dumitale. Scopul ei este să accelereze toate procesele metabolice cât timp stau aici, cufundat în norul radioactiv, de care dumitale nici nu-ţi pasă.
O înghiţi şi continuă pe acelaşi ton:
- Gata! Acum inima îmi va bate mai repede, plămânii vor pompa aerul mai tare, iar ficatul va bolborosi fabricând sintezele chimice care, spun medicii, fac din el factorul cel mai important al organismului. Şi pentru toate astea voi plăti apoi cu o avalanşă de dureri de cap şi o moleşeală totală.
Doctorul Shekt asculta uşor amuzat. Te făcea, într-adevăr, să crezi că e miop acest Shekt, nu pentru că ar fi purtat ochelari sau ar fi fost afectat în vreun fel, dar printr-o practică îndelungată căpătase obiceiul de a scruta de aproape lucrurile şi de a cântări îndelung ce avea să spună. Era înalt şi acum, în toamna vieţii, iar trupul uscăţiv i se încovoiase doar puţin.
Era un erudit în materie de cultură galactică, ceea ce-1 ajuta să nu împărtăşească
ostilitatea şi suspiciunea universală a pământeanului mijlociu, prin care acesta stârnea repulsia până şi unui reprezentant atât de cosmopolit al Imperiului, cum era Ennius.
- Sunt sigur, spuse Shekt, că nu ai nevoie de pilula aceea. Metabolina e o pură
superstiţie, şi ştii asta. Dacă ţi-aş înlocui-o, fără ştiinţa dumitale, cu nişte pilule de zahăr, nu ţi-ar fi cu nimic mai rău. Ba chiar te-ai autosugestiona, provocându-ţi singur dureri de cap dupâ aceea.
- Spui asta pentru că te lăfăi în mediul dumitale natural. Negi faptul că
metabolismul dumitale bazic este superior?
- Fireşte că nu, dar ce-i cu asta? Ştiu, Ennius, că în imperiu există prejudecata după care noi, pământenii, am fi diferiţi de alte fiinţe umane, dar în esenţă lucrurile nu stau chiar aşa. Sau eşti cumva un misionar al anti-tereştrilor?
Ennius gemu.
- Pe viaţa Împăratului, confraţii dumitale de pe Pământ sunt ei înşişi cei mai buni misionari de acest soi. Aşa cum trăiesc ei aici, închişi ca într-un coteţ pe planeta asta fatală, hrănindu-se din propria lor ranchiună, pământenii nu sunt decât un ulcer cronic al Galaxiei. Vorbesc serios, Shekt. Pe ce planetă mai există atâtea tabuuri în viaţa zilnică, respectate cu o asemenea furie masochistă? Nu trece o zi fără să primesc delegaţii de la diverse foruri de conducere, cerând pedeapsa cu moartea pentru cine ştie ce nenorocit, a cărui unică vină este aceea de-a fi pătruns într-o zonă interzisă, de-a fi încercat să scape de Şaizeci, sau de a-şi fi depăşit porţia de hrană...
- Da, dar totdeauna îţi dai aprobarea. Dezacordul dumitale se manifestă doar în plan ideal. Nu te determină să opui rezistenţă.
- Stelele-mi sunt martore că încerc să mă opun. Dar ce pot face? Aşa vrea Împăratul să nu tulburăm tradiţiile locale ale provinciilor şi aşa e drept şi înţelept, deoarece în felul acesta anarhiştii care ar instiga tot timpul la rebeliuni sunt lipsiţi de sprijinul maselor. Şi pe urmă, de-ar fi să mă opun când Consiliile, Senatele şi Camerele voastre insistă pentru pedeapsa cu moartea, s-ar stârni un asemenea uragan de urlete şi proteste la adresa Imperiului şi a maşinaţiunilor sale, încât mai degrabă aş
dormi în mijlocul unei legiuni de diavoli vreme de douăzeci de ani, decât să fac faţă
Pământului timp de zece minute.
22
Shekt oftă, netezindu-şi părul rar.
- Pentru restul Galaxiei, în măsura în care se ştie de existenţa lui, Pământul nu este decât o piatră pe cer. Pentru noi, e casa, singura pe care-o avem. Şi totuşi nu ne deosebim de voi, cei de pe alte planete, suntem doar mai puţin norocoşi. Înghesuiţi pe o planetă care e ca şi moartă, baricadaţi de zidul radioactivităţii, înconjuraţi de o imensă Galaxie care nu ne vrea, cum am putea să învingem sentimentul de frustrare ce ne sfâşie? Ai accepta dumneata, domnule Guvernator, ca surplusul de populaţie să
emigreze?
Ennius ridică din umeri.
- Cu ce m-ar deranja pe mine? Dar populaţiile celelalte nu acceptă. Nu vor să
cadă victime bolilor terestre.
- Boli terestre! exclamă Shekt, încruntându-se. E o noţiune absurdă care trebuie să dispară. Nu suntem purtătorii morţii. Dumneata ai murit dacă ai trăit printre noi?
- Adevărul este, zâmbi Ennius, că fac tot ce se poate să evit contactul direct.
- Asta deoarece şi dumneata eşti o victimă a propagandei create de stupiditatea bigoţilor voştri.
