Escapadele acestea erau însă de scurtă durată. Trebuiau să fie scurte, deoarece la Chica era silit să poarte haine impregnate cu plumb, chiar şi în timp ce dormea şi, ceea ce era şi mai rău, să-şi administreze tot timpul metabolină.

De toate acestea se plânse amarnic lui Shekt.

21

- Metabolina, prietene, spuse el examinând pilula sângerie, e un simbol a tot ceea ce reprezintă pentru mine planeta dumitale. Scopul ei este să accelereze toate procesele metabolice cât timp stau aici, cufundat în norul radioactiv, de care dumitale nici nu-ţi pasă.

O înghiţi şi continuă pe acelaşi ton:

- Gata! Acum inima îmi va bate mai repede, plămânii vor pompa aerul mai tare, iar ficatul va bolborosi fabricând sintezele chimice care, spun medicii, fac din el factorul cel mai important al organismului. Şi pentru toate astea voi plăti apoi cu o avalanşă de dureri de cap şi o moleşeală totală.

Doctorul Shekt asculta uşor amuzat. Te făcea, într-adevăr, să crezi că e miop acest Shekt, nu pentru că ar fi purtat ochelari sau ar fi fost afectat în vreun fel, dar printr-o practică îndelungată căpătase obiceiul de a scruta de aproape lucrurile şi de a cântări îndelung ce avea să spună. Era înalt şi acum, în toamna vieţii, iar trupul uscăţiv i se încovoiase doar puţin.

Era un erudit în materie de cultură galactică, ceea ce-1 ajuta să nu împărtăşească

ostilitatea şi suspiciunea universală a pământeanului mijlociu, prin care acesta stârnea repulsia până şi unui reprezentant atât de cosmopolit al Imperiului, cum era Ennius.

- Sunt sigur, spuse Shekt, că nu ai nevoie de pilula aceea. Metabolina e o pură

superstiţie, şi ştii asta. Dacă ţi-aş înlocui-o, fără ştiinţa dumitale, cu nişte pilule de zahăr, nu ţi-ar fi cu nimic mai rău. Ba chiar te-ai autosugestiona, provocându-ţi singur dureri de cap dupâ aceea.

- Spui asta pentru că te lăfăi în mediul dumitale natural. Negi faptul că

metabolismul dumitale bazic este superior?

- Fireşte că nu, dar ce-i cu asta? Ştiu, Ennius, că în imperiu există prejudecata după care noi, pământenii, am fi diferiţi de alte fiinţe umane, dar în esenţă lucrurile nu stau chiar aşa. Sau eşti cumva un misionar al anti-tereştrilor?

Ennius gemu.

- Pe viaţa Împăratului, confraţii dumitale de pe Pământ sunt ei înşişi cei mai buni misionari de acest soi. Aşa cum trăiesc ei aici, închişi ca într-un coteţ pe planeta asta fatală, hrănindu-se din propria lor ranchiună, pământenii nu sunt decât un ulcer cronic al Galaxiei. Vorbesc serios, Shekt. Pe ce planetă mai există atâtea tabuuri în viaţa zilnică, respectate cu o asemenea furie masochistă? Nu trece o zi fără să primesc delegaţii de la diverse foruri de conducere, cerând pedeapsa cu moartea pentru cine ştie ce nenorocit, a cărui unică vină este aceea de-a fi pătruns într-o zonă interzisă, de-a fi încercat să scape de Şaizeci, sau de a-şi fi depăşit porţia de hrană...

- Da, dar totdeauna îţi dai aprobarea. Dezacordul dumitale se manifestă doar în plan ideal. Nu te determină să opui rezistenţă.

- Stelele-mi sunt martore că încerc să mă opun. Dar ce pot face? Aşa vrea Împăratul să nu tulburăm tradiţiile locale ale provinciilor şi aşa e drept şi înţelept, deoarece în felul acesta anarhiştii care ar instiga tot timpul la rebeliuni sunt lipsiţi de sprijinul maselor. Şi pe urmă, de-ar fi să mă opun când Consiliile, Senatele şi Camerele voastre insistă pentru pedeapsa cu moartea, s-ar stârni un asemenea uragan de urlete şi proteste la adresa Imperiului şi a maşinaţiunilor sale, încât mai degrabă aş

dormi în mijlocul unei legiuni de diavoli vreme de douăzeci de ani, decât să fac faţă

Pământului timp de zece minute.

22

Shekt oftă, netezindu-şi părul rar.

- Pentru restul Galaxiei, în măsura în care se ştie de existenţa lui, Pământul nu este decât o piatră pe cer. Pentru noi, e casa, singura pe care-o avem. Şi totuşi nu ne deosebim de voi, cei de pe alte planete, suntem doar mai puţin norocoşi. Înghesuiţi pe o planetă care e ca şi moartă, baricadaţi de zidul radioactivităţii, înconjuraţi de o imensă Galaxie care nu ne vrea, cum am putea să învingem sentimentul de frustrare ce ne sfâşie? Ai accepta dumneata, domnule Guvernator, ca surplusul de populaţie să

emigreze?

Ennius ridică din umeri.

- Cu ce m-ar deranja pe mine? Dar populaţiile celelalte nu acceptă. Nu vor să

cadă victime bolilor terestre.

- Boli terestre! exclamă Shekt, încruntându-se. E o noţiune absurdă care trebuie să dispară. Nu suntem purtătorii morţii. Dumneata ai murit dacă ai trăit printre noi?

- Adevărul este, zâmbi Ennius, că fac tot ce se poate să evit contactul direct.

- Asta deoarece şi dumneata eşti o victimă a propagandei create de stupiditatea bigoţilor voştri.

- Dar Shekt dragă, teoria după care pământenii sunt ei înşişi radioactivi nu are chiar nici o bază ştiinţifică?

- Bineînţeles că suntem radioactivi. Cum s-ar putea altfel? Aşa eşti şi dumneata.

Aşa sunt toţi locuitorii sutelor de milioane de planete ale Imperiului. Noi, într-o măsură mai mare, recunosc, dar nu într-atât încât să facem rău cuiva.

- Din păcate, locuitorul mediu al Galaxiei gândeşte altfel şi nu e dispus să

verifice pe propria-i piele. Pe lângă asta...

- Pe lângă asta, vrei să spui, noi suntem diferiţi. Noi nu suntem nişte fiinţe umane deoarece suferim mutaţii mai rapide din cauza radiaţiilor atomice şi ne-am schimbat deci în multe privinţe... Nici asta nu s-a dovedit.

- Dar se crede.

- Şi cât timp se crede acest lucru, domnule Guvernator, şi cât timp noi, cei de pe Pământ, suntem trataţi ca nişte paria, veţi continua să vedeţi la noi trăsăturile de care vă plângeţi. Dacă ne loviţi fără milă, e de mirare că răspundem cu aceeaşi monedă?

Dacă ne urâţi, aşa cum ne urâţi, vă puteţi plânge că vă urâm la rândul nostru? Nu, nu, suntem mult mai curând victime decât călăi.

Ennius era mâhnit că stârnise atâta mânie. Chiar şi cei mai buni dintre pământeni, gândi el, au acest păcat, ura Pământului împotriva întregului Univers.

Vorbi plin de tact:

- Shekt, iartă-mi bădărănia. Pune-o pe seama tinereţii şi exasperării mele. Ai în faţa dumitale un biet om de patruzeci de ani ― o vârstă la care eşti încă un papă-lapte în diplomaţie ― care îşi macină anii de ucenicie pe Pământ. Pot trece ani până să-şi amintească de mine imbecilii de la biroul Provinciilor Spaţiale şi să mă promoveze, mutându-mă din acest post îngrozitor. Aşa că amândoi suntem prizonieri ai Pământului şi cetăţeni ai universului spiritului unde nu există deosebiri nici de planete, nici de caracteristici fizice. Hai să dăm mâna, aşadar, şi să fim prieteni.

Cutele de pe chipul lui Shekt dispărură, sau mai bine zis, fură înlocuite de altele ce indicau buna dispoziţie. Apoi râse de-a dreptul.

23

- Cuvintele sunt pline de umilinţă, dar tonul e tot al diplomatului imperial. Eşti un actor slab, domnule Guvernator.

- Dă-mi o replică atunci, jucând rolul unui foarte bun profesor, şi povesteşte-mi despre sinapsificatorul dumitale.

Shekt tresări vizibil şi se încruntă.

- Cum, ai auzit de acest instrument? Nu eşti deci numai administrator, eşti şi fizician?

- Mă interesează toate domeniile cunoaşterii. Vorbesc serios, Shekt, chiar aş

vrea să ştiu.