Următorul şoc fu însă atât de puternic, încât nu se putu opri să nu exclame:
- Cum de n-am observat! Omul ăsta are păr pe faţă! Se întoarse spre Arbin: A avut întotdeauna barbă?
- Barbă?
- Păr pe faţă! Apropie-te! Nu vezi?
- Ba da, domnule.
Creierul lui Arbin lucra febril. Observase, într-adevăr, dimineaţa, dar apoi uitase.
- Aşa s-a născut. Apoi atenuă afirmaţia, adăugând: Aşa cred.
- Ei, să-l îndepărtăm, atunci. Doar nu vrei să arate ca un animal, nu?
- Nu, domnule.
29
Părul se desprinse uşor în urma aplicării unei paste depilatoare de către tehnicianul înmănuşat cu grijă.
- Are păr şi pe piept, domnule doctor, spuse acesta.
- Mare Galaxie! exclamă Shekt. Ia să văd! Bine, dar omul ăsta e tot o blană! Ei, lasă-l aşa. Nu se vede sub cămaşă şi vreau să continuăm cu fixarea electrozilor. Să
punem fişe aici, aici şi aici. (Urmară nişte înţepături fine şi inserţia capetelor filamentelor de platină.) Aici şi aici.
O duzina de contacte, pătrunzând prin piele la suturile etanşe, prin care se puteau percepe ecourile extrem de delicate ale microcurenţilor care circulau de la o celulă la alta a creierului.
Urmăreau cu atenţie oscilaţiile uşoare ale ampermetrului, în funcţie de închiderea sau întreruperea contactelor. Inscriptoarele desenau pe hârtia milimetrică
linii fine ca nişte fire de păianjen, cu vârfuri şi adâncituri neregulate.
Diagramele fură apoi expuse pe ecranul iluminat. Se aplecară asupra lor, vorbind în şoaptă.
Arbin prindea frânturi de conversaţie...
- ... foarte regulat... priviţi ce înalt e vârful cvinternar... cred că trebuie analizat...
e destul de evident...
Urmă o perioadă lungă şi plicticoasă în care se fixă aparatura. Se apăsă pe butoane, se reglară vernierele, se conectară bornele şi se înregistrară valorile indicate.
Electrometrele fură verificate iar şi iar, executându-se reglările de rigoare.
Shekt îi zâmbi lui Arbin, spunându-i:
- Nu va mai dura mult.
Uriaşa maşinărie fu împinsă deasupra celui adormit, ca un monstru greoi şi lacom. Patru fire lungi fură legate la extremităţile membrelor, iar pe ceafă i se fixă cu grijă un fel de perniţă de un negru mat, dintr-un fel de cauciuc tare. Aceasta era imobilizată cu ajutorul unor bride petrecute peste umeri; în sfârşit, cei doi electrozi opuşi, ca nişte mandibule uriaşe, fură despărţiţi şi coborâţi deasupra capului palid şi flasc, în direcţia tâmplelor.
Shekt privea fix la cronometru, în cealaltă mână era comutatorul. Apăsă cu degetul mare. Nu se întâmplă nimic perceptibil, nici măcar de către simţurile ascuţite de spaimă ale lui Arbin. Parcă s-ar fi scurs ore întregi, dar, în realitate, nu fuseseră
nici trei minute. Shekt întrerupse contactul.
Asistentul se aplecă repede asupra pacientului care dormea încă şi apoi îşi înălţă
capul triumfător.
- Trăieşte.
Câteva ore după aceea se efectuară o mulţime de înregistrări, într-o atmosferă de emoţie cu greu stăpânită. Trecuse bine de miezul nopţii când Schwartz îşi reveni din anestezie şi pleoapele îi tresăriră.
Shekt se dădu înapoi ― livid dar fericit, îşi trecu dosul palmei peste frunte, respirând uşurat.
- E în ordine.
Apoi se întoarse ferm spre Arbin.
- Va trebui să stea la noi câteva zile, domnule.
Teama din ochii lui Arbin crescu nebuneşte.
30
- Dar... dar...
- Nu, nu, trebuie să ai încredere în mine. Nu i se va întâmpla nimic. Lasă-l aici.
