Urmă o nouă pauză, după care Schwartz întrebă timid:
- Ce înseamnă E.G.?
- Poftim? se zbârli Grew. Vrei să spui că tot nu ştii în ce an suntem? Dintre toate neghiobiile... Ei, dar mereu uit că ai învăţat să vorbeşti abia de vreo lună. Eşti inteligent însă. Chiar nu ştii? Suntem în anul 827 al Erei Galactice. Era Galactică: E.G. înţelegi? Sunt 827 de ani de la întemeierea Imperiului Galactic; 827 de ani de la încoronarea lui Frankenn întâiul. Acum, te rog, e rândul tău.
Dar calul lui Schwartz rămase o vreme prizonier în mâna sa. Sentimentul de frustrare era sfâşietor.
- Stai puţin, zise, depunând calul la D7. Recunoşti vreunul din aceste nume?
America, Asia, Statele Unite, Europa...
Bâjbâia după un reper.
În întuneric, pipa lui Grew era o luminiţă roşie, mohorâtă, iar silueta sa întunecată, încovoiată peste strălucitoarea tablă de şah, părea mai neînsufleţită decât 71
aceasta. Poate clătinase scurt din cap ― Schwartz nu putuse să vadă ― dar nici nu avea nevoie. Simţi negaţia celuilalt ca şi cum ar fi rostit-o cu viu grai.
Încercă din nou:
- De unde aş putea face rost de o hartă?
- Lasă hărţile, mârâi Grew, dacă vrei să nu-ţi pierzi capul în Chica. Nu sunt geograf. Şi nici n-am auzit de numele pe care mi le-ai pomenit. Ce sunt? Oameni?
Să-şi piardă capul? De ce? Schwartz simţi că i se face frig. Comisese cumva o crimă? Ştia Grew de aşa ceva? întrebă nesigur:
- Soarele are nouă planete, nu?
- Zece, veni categoric răspunsul.
Schwartz şovăi. Ei, poate mai descoperiseră o planetă de care el nu auzise. Dar cum de ştia Grew? Numără pe degete şi apoi întrebă:
- Dar a şasea planetă are inele?
Grew mişcă încet pionul de la F2 la F4, iar Schwartz făcu imediat acelaşi lucru.
- Saturn, vrei să spui? spuse Grew. Bineînţeles că are inele. Acum îşi calcula următoarea mişcare. Avea de ales între a lua fie pionul de la F5, fie de la E5, şi nu ştia cum era mai bine.
- Există o centură de asteroizi ― mici planete ― între Marte şi Jupiter, adică
între a patra şi a cincea planetă? întrebă Schwartz.
- Da, mormăi Grew, care îşi aprindea din nou pipa, gândind febril.
Nesiguranţa chinuitoare a partenerului său îl irita pe Schwartz. Acum, că era sigur de identitatea Pământului, jocul îi părea un fleac. Mintea îi fremăta de întrebări, şi una îi scăpă de pe buze.
- Deci microfilmele tale sunt adevărate? Mai există şi alte lumi? Populate?
De data asta Grew îşi ridică privirea de pe tabla de şah, scrutând zadarnic întunericul.
- Vorbeşti serios?
- Mai există?
- Pe Galaxie! Am impresia că într-adevăr nu ştii.
Schwartz se simţi umilit în ignoranţa sa.
- Te rog...
- Bineînţeles că mai există şi alte lumi. Milioane! Toate stelele pe care le vezi sunt populate, ca şi majoritatea celor pe care nu le vezi. Toate fac parte din Imperiu.
În mintea lui Schwartz cuvintele intense ale lui Grew trezeau un ecou delicat, semnalizând direct de la o minte la alta, de parcă cele două creiere ar fi fost unite.
Contactele mintale deveneau tot mai puternice pe zi ce trecea. Curând s-ar putea să
audă acele ecouri ciudate, chiar şi atunci când persoana ce le gândea nu vorbea.
Pentru prima dată îi răsări în minte posibilitatea existenţei unei alternative la ipoteza nebuniei. Călătorise cumva în timp? Dormise, poate?
- Cât e de atunci, Grew? întrebă răguşit. Cât timp a trecut de când era o singură
planetă?
Grew deveni prudent.
- Ce vrei să spui? Eşti membru al Societăţii Stegarilor?
- Al cui? Nu sunt membru a nimic, Grew, dar nu era cândva Pământul singura planetă?... Spune, nu era?
