- Staţi puţin, Excelenţă, analogia este nepotrivită.
- Câtuşi de puţin, domnule. Nu este firesc să presupunem că pământenii, în lunga lor izolare, şi mai ales sub influenţa radioactivităţii, se vor fi schimbat atât de mult de verii lor care au emigrat, încât să formeze acum o rasă cu totul diferită?
Arvardan îşi muşcă buzele şi răspunse îndărătnic:
- Argumentaţi foarte convingător de partea adversarului.
- Pentru că mă întreb ce va spune adversarul. Aşa încât nu veţi realiza nimic decât, poate, să adânciţi şi mai mult ura împotriva noastră.
- Dar, protestă Arvardan, trebuie să ne gândim şi la interesele ştiinţei, la progresul cunoaşterii...
Înaltul Ministru încuviinţă grav.
85
- Regret sincer că trebuie să stau în calea lui. Vă vorbesc acum, ca de la un gentleman al Imperiului către altul. Dinspre partea mea v-aş ajuta bucuros, dar pământenii mei sunt un popor încăpăţânat şi inflexibil, care de-a lungul secolelor, datorită atitudinii... hm... deplorabile existente prin unele părţi ale Galaxiei, s-au retras tot mai mult în ei. Au anumite tabuuri, anumite Datini fixate... pe care nici eu nu mi-aş permite să le încalc.
- Iar teoriile radioactive...
- Sunt unul din tabuurile cele mai importante. Chiar dacă v-aş acorda permisiunea ― şi vă asigur că aş face-o din toată inima ― nu ar însemna decât să
provoc tot felul de răzmeriţe şi tulburări, care nu numai că ar pune în pericol viaţa dumneavoastră şi a celorlalţi tovarăşi de expediţie, dar cu timpul ar abate asupra noastră măsurile disciplinare ale Imperiului. Mi-aş trăda misiunea şi aş înşela încrederea poporului meu dacă aş îngădui aşa ceva.
- Sunt dispus să iau toate precauţiunile posibile. Dacă doriţi să trimiteţi observatori la faţa locului... Sau, desigur, mă pot angaja să nu public absolut nimic despre rezultatele obţinute mai înainte de-a vă consulta.
- Adevărul e că mă tentează proiectul dumneavoastră, domnule doctor Arvardan. Este foarte interesant. Din păcate însă îmi supraestimaţi puterea. Chiar de n-ar fi vorba de popor, eu nu iau decizii de unul singur. De fapt, puterea mea e precis delimitată. Toate problemele trebuie să fie supuse dezbaterii Societăţii Stegarilor, mai înainte de a se putea lua o hotărâre definitivă.
Arvardan clătină din cap.
- Îmi pare foarte rău. Guvernatorul m-a avertizat cu privire la dificultăţile întreprinderii mele, dar am sperat totuşi...Şi când aţi putea consulta legislatura, Excelenţă?
- Prezidiul Societăţii Stegarilor urmează să se întrunească peste trei zile. Nu-mi stă în puteri să schimb agenda de lucru, astfel încât s-ar putea să mai treacă vreo câteva zile mai înainte de-a pune în discuţie această chestiune. Să zicem o săptămână.
Arvardan încuviinţă absent.
- Ei, n-avem ce face... încă ceva, Excelenţă.
- Da?
- Aş vrea să cunosc un savant de pe planeta dumneavoastră. Un anume doctor Shekt din Chica. E drept că am fost în Chica, dar am plecat fără să fi realizat mare lucru şi aş vrea să repar greşeala. Cum sunt sigur că e foarte ocupat, aş îndrăzni să vă
solicit o scrisoare de recomandare.
Înaltul Ministru se crispă vizibil şi câteva clipe nu spuse nimic.
- Pot să vă întreb în ce scop doriţi să-l vedeţi? întrebă în cele din urmă.
- Desigur. Am citit că a inventat un instrument, căruia-i spune sinapsificator şi s-ar putea să prezinte un mare interes pentru alt proiect al meu. Lucrez la o clasificare a umanităţii în grupe encefalografice ― ştiţi, după tipul curenţilor cerebrali.
- Hm!... Am auzit vag de dispozitivul lui. Parcă-mi amintesc că a fost un eşec.
- Se poate, dar e totuşi expert în domeniu, aşa că mi-ar putea fi de ajutor.
- Înţeleg, în acest caz vi se va pregăti de îndată o scrisoare de recomandare.
Sigur, nu trebuie să pomeniţi nimic de intenţiile dumneavoastră de a intra în Teritoriile Interzise.
86
- Desigur, Excelenţă, spuse Arvardan ridicându-se. Vă mulţumesc pentru amabilitatea şi solicitudinea dumneavoastră şi nu-mi rămâne decât să nădăjduiesc că
acest Consiliu al Stegarilor se va arăta înţelegător faţă de proiectele mele.
După ce Arvardan ieşi, intră Secretarul. Avea pe buze obişnuitu-i surâs îngheţat, feroce.
- Bravo! spuse el. V-aţi ţinut bine, Excelenţă.
Înaltul Ministru îl privi grav.
- Ce-a vrut să însemne povestea de la sfârşit cu Shekt?
- Vă miră? N-are de ce. Lucrurile merg de minune. Aţi observat cu cât calm a primit vetoul dumneavoastră la proiectul său? Aşa reacţionează un om de ştiinţă care s-a angajat cu tot sufletul într-o problemă ce-i este smulsa din mână fără nici un motiv evident? Sau este reacţia cuiva care joacă un rol şi e fericit că a scăpat de el?
Şi, din nou, o coincidenţă ciudată Schwartz fuge, îndreptându-se spre Chica.
Exact a doua zi vine la noi Arvardan, care după o sporovăială fără importanţă despre expediţia sa menţionează, ca din întâmplare, că merge la Chica pentru a-l întâlni pe Shekt.
- Dar de ce să spună asta, Balkis? Mi se pare prostesc.
