convingi pe cineva de posibilitatea, ridicolă în aparenţă, ca Pământul să cucerească
Galaxia, dar totuşi acesta-i adevărul. Nu sunt extrem de curajos şi iubesc viaţa. Vă
puteţi închipui, aşadar, ce pericol imens există, dacă am fost silit să înfrunt riscul trădării, când administraţia locală e şi aşa cu ochii pe mine.
- Dacă e atât de grav, vorbi Arvardan, e mai bine să vă spun din capul locului că
sunt gata să vă ajut cu tot ce-mi stă în putinţă în calitatea mea de cetăţean galactic. Nu am însă o poziţie oficială aici şi nici nu am cine ştie ce influenţă la Curte sau chiar la Palatul Guvernatorului. Sunt exact ceea ce par: un arheolog aflat într-o expediţie ştiinţifică, în scopuri pur profesionale. Dacă spuneţi că sunteţi pe cale să comiteţi o trădare, n-ar fi mai bine oare să vă adresaţi Guvernatorului? El ar putea într-adevăr să
facă ceva.
- Exact asta nu pot face, domnule Arvardan. Stegarii mă păzesc tocmai ca nu cumva să intru în legătură cu Guvernatorul. Când aţi venit la mine azi-dimineaţă, m-am gândit că aţi putea fi un mijlocitor. Credeam că Ennius bănuieşte ceva.
- S-ar putea să bănuiască - nu mă pot pronunţa în această privinţă - dar nu sunt un mijlocitor. Regret. Dacă insistaţi să-mi spuneţi mie despre ce e vorba, mă pot oferi să-i transmit mesajul.
- Mulţumesc. E tot ceea ce vă cer. Asta... şi să folosiţi bunele dumneavoastră
oficii pentru a împiedica o represiune prea drastică împotriva Pământului.
- Desigur, răspunse Arvardan, care nu se simţea prea în largul său.
În acel moment era convins că avea în faţă un bătrân paranoic, inofensiv poate, dar ţicnit de-a binelea. Nu avea ce face însă, trebuia să-l asculte şi să încerce să
potolească blânda lui nebunie... de dragul Polei.
- Domnule Arvardan, aţi auzit de sinapsificator. Aşa spuneaţi azi-dimineaţă.
96
- Într-adevăr. Am citit interesantul dumneavoastră articol din "Revista de Fizică". Am discutat apoi despre el cu Guvernatorul şi cu Înaltul Ministru.
- Cu Înaltul Ministru?
- Desigur. Când am obţinut scrisoarea de recomandare pe care dumneavoastră...
ăă... aţi refuzat s-o citiţi, din păcate.
- Îmi cer scuze. Aş fi preferat totuşi să nu fi... Ce ştiţi despre sinapsificator?
- Că este un eşec interesant. Că urmăreşte să îmbunătăţească capacitatea de învăţare. Că a dat oarecare rezultate în cazul şobolanilor, dar nu şi în al oamenilor.
Shekt era mâhnit.
- Da, nici nu puteaţi deduce altceva din articolul acela. A fost prezentat ca un eşec, iar strălucitele rezultate pe care le-am obţinut au fost ascunse cu bună ştiinţă.
- Hm. O mostră puţin obişnuită de etică ştiinţifică, domnule Shekt.
- Recunosc. Am însă cincizeci şi şase de ani şi, dacă sunteţi la curent cu Datinile Pământului, ştiţi că nu mai am mult de trăit.
- Şaizeciul! Am auzit de el ― mai mult decât aş fi dorit, chiar.
Arvardan se încruntă, amintindu-şi de prima călătorie cu un avion terrian.
- Am auzit totuşi, continuă el, că se fac unele excepţii, printre alţii şi pentru savanţi de renume.
- Desigur. Dar asta o decid Înaltul Ministru şi Consiliul Stegarilor, iar hotărârea lor nu poate fi schimbată nici de însuşi împăratul. Mi s-a spus că mi se va acorda viaţa, cu condiţia să păstrez o discreţie desăvârşită cu privire la sinapsificator şi să-mi dau toată silinţa să-l perfecţionez. (Bătrânul îşi desfăcu braţele deznădăjduit.) De unde puteam să ştiu ce va urma, la ce aveau să-mi folosească maşina?
- La ce?
Arvardan scoase tabachera din buzunarul cămăşii şi îşi luă o ţigară, oferind una şi gazdei sale, care refuză.
- Aveţi răbdare un moment... După ce, prin repetate experienţe, am ajuns la stadiul la care puteam aplica instrumentul fiinţelor umane, în condiţii de siguranţă, mi-au fost trimişi pe rând la tratament biologi pământeni. De fiecare dată erau persoane despre care ştiam că simpatizează cu zeloşii ― cu extremiştii, adică. Au supravieţuit cu toţii, dar după o vreme au început să apară efecte secundare. În cele din urmă, unul din ei mi-a fost adus înapoi pentru a fi tratat. Nu am reuşit să-l salvez.
Din delirul acelui muribund am aflat totul.
Era aproape miezul nopţii. Fusese o zi lungă, plină de evenimente, dar deodată
Arvardan tresări.
- V-aş ruga să fiţi mai precis, ceru el.
- Vă rog să aveţi răbdare. Trebuie să vă explic foarte amănunţit, dacă vreau să-mi daţi crezare. Ştiţi, desigur, că Pământul are un mediu deosebit, că radioactivitatea sa...
- Da, cunosc destul de bine problema.
- Şi efectul radioactivităţii asupra Pământului şi a economiei sale?
- Da.
