- Bineînţeles.

- Domnule locotenent Claudy, dacă timpul pe care l-am pierdut va însemna că

partida e pierdută, atunci nici unuia din noi nu-i va rămâne mult timp de trăit, zise Arvardan cu un ton îngheţat care făcea să te treacă fiorii. Dumneata însă vei muri primul, deoarece îmi voi petrece ultimele clipe strivindu-ţi mutra şi zdrobindu-ţi creierii.

- Te voi aştepta, iubitorule de pământeni. Oricând vei dori!

Comandantul fortului Dibburn îmbătrânise în serviciul Împăratului. În anii de pace deplină din ultimele generaţii, un ofiţer nu prea mai avea prilejul să se acopere de glorie, şi colonelul, la fel cu alţii, n-o câştigase în nici un fel. De-a lungul încetei sale ascensiuni, de la simplu cadet, colonelul servise mai prin toate colţurile Galaxiei, aşa încât până şi o garnizoană în lumea nevrozată a Pământului nu însemna pentru el decât o corvoadă ca oricare alta. Nu-şi dorea decât rutina paşnică a vieţii obişnuite.

Nu cerea nimic în plus şi, pentru a şi-o păstra, era gata la o adică şi să ceară scuze unei pământence.

La intrarea lui Arvardan, colonelul avea o mină obosită. Gulerul de la cămaşă îi era desfăcut, iar tunica, purtând insigna de un galben strălucitor a Imperiului, cu

"Nava Cosmică şi Soarele", atârna neglijent pe spătarul scaunului. Îşi trosnea absent degetele de la mâna dreaptă, în timp ce-l fixa pe Arvardan plin de gravitate.

- O poveste foarte încurcată, spuse el, foarte încurcată. Mi-amintesc de dumneata, tinere. Eşti Bel Arvardan de pe Baronn, eroul principal al unui alt moment destul de penibil. N-ai putea să nu-ţi mai creezi mereu necazuri?

- Nu numai eu am necazuri acum, domnule colonel, ci întreaga Galaxie.

- Da, am auzit, spuse oarecum nerăbdător colonelul. Sau cel puţin aşa pretinzi dumneata. Aud că ţi-ai pierdut actele.

126

- Mi-au fost luate, dar sunt cunoscut la Everest. Guvernatorul însuşi mă poate identifica şi sper din tot sufletul că va avea prilejul s-o facă până la căderea nopţii.

- Vom vedea.

Colonelul îşi încrucişa braţele, legănându-se în scaun.

- Să auzim versiunea dumitale.

- Am aflat de existenţa unui complot foarte periculos, pus la cale de un grup restrâns de pământeni care vor să răstoarne Guvernul Imperial. Daca autorităţile în drept nu sunt înştiinţate de îndată, este foarte posibil ca ei să reuşească, nimicind atât Guvernul cât şi o mare parte a Imperiului însuşi.

- Mergi prea departe, tinere, cu asemenea afirmaţii pripite şi exagerate. Că

pământenii ar putea să işte tulburări supărătoare, să asedieze fortul, să producă

pagube însemnate ― sunt gata să admit, dar nici o clipă nu i-aş crede capabili să

gonească forţele imperiale de pe planetă, cu atât mai puţin să nimicească Guvernul Imperial. Să aud totuşi amănuntele acestui... ăă... complot.

- Situaţia fiind atât de gravă, consider că amănuntele trebuiesc prezentate Guvernatorului însuşi. Vă rog, de aceea, să mă puneţi în legătură cu el, şi încă de urgenţă.

- Hm!... Să nu ne pripim. Îţi dai seama că omul pe care l-ai răpit este Secretarul Inaltului Ministru de pe Pământ, unul din Stegarii lor cei mai de vază?

- Îmi dau perfect de bine seama!

- Şi totuşi, susţii că el este un pion de primă importanţă în complotul de care vorbeşti.

- Chiar aşa.

- Ce dovezi ai?

- Vă rog să mă înţelegeţi că nu pot discuta acest lucru decât cu Guvernatorul.

Colonelul se încruntă, examinându-şi unghiile.

- Îmi pui la îndoială competenţa?

- Câtuşi de puţin, domnule colonel. Dar numai Guvernatorul are autoritatea de a trece la acţiunea decisivă necesară în acest caz.

- Ce acţiune?

- Trebuie distrusă din temelii o anumită clădire de pe Pământ, în mai puţin de treizeci de ore, dacă vrem să salvăm vieţile majorităţii, sau poate ale întregii populaţii a Imperiului.

- Ce clădire? întrebă colonelul pe un ton plictisit.

Arvardan îşi ieşi din fire.

- Vă rog să-mi daţi legătura cu Guvernatorul, se răsti el.

Se aşternu o tăcere apăsătoare.

- Îţi dai seama, vorbi înţepat colonelul, că răpind un pământean te-ai făcut pasibil de a fi judecat şi pedepsit de autorităţile terestre? În mod obişnuit, guvernul îşi apără cetăţenii din principiu şi stăruie în favoarea unui tribunal galactic. Cum însă pe Pământ situaţia e mai delicată, am primit instrucţiuni ferme să nu risc o ciocnire ce ar putea fi evitată. De aceea, dacă nu-mi dai răspunsuri complete, voi fi silit să te dau pe mâna poliţiei locale, împreună cu tovarăşii dumitale.

- Dar asta ar însemna condamnarea la moarte! Inclusiv pentru dumneata!...

Domnule colonel, sunt cetăţean al imperiului şi cer o audienţă la Guver...

127

Fu întrerupt de soneria de pe biroul colonelului. Acesta se întoarse spre aparat, închizând un contact.

- Da?

- Domnule colonel, se auzi clar o voce, un grup de indigeni a înconjurat fortul.

Se pare că sunt înarmaţi.

- A avut loc vreun incident?

- Nu, domnule colonel.

Pe chipul colonelului nu se citea nici urmă de emoţie. Cel puţin în această

privinţă îşi cunoştea meseria.

- Artileria şi aviaţia să fie gata de luptă, comandă el. Toată lumea la posturi. Nu deschideţi focul decât dacă suntem atacaţi, înţeles?