Şi totuşi, prezenţa lui Shekt... Shekt era amestecat şi el... Şi încă nu de partea acuzaţilor, ci a acuzatorilor. Nu ştia ce să creadă.
131
Îi privea acum gânditor, conştient de faptul că hotărârea sa putea precipita o revoltă, putea chiar să-i slăbească poziţia la curte, să-i distrugă şansele de avansare...
Cât despre lungul discurs al lui Arvardan, pe care tocmai îl ascultase, despre filtre de viruşi şi epidemii pustietoare, cât crezământ putea să-i dea?
Înainte de-a porni la acţiune, trebuia să se gândească şi ce vor crede superiorii săi despre toată povestea asta.
Şi totuşi, Arvardan era un arheolog notoriu.
Neputându-se decide, se întoarse spre Secretar:
- Dumneata ce ai de spus?
- Surprinzător de puţin, răspunse Secretarul sigur pe sine. Aş dori să întreb pe ce probe se bazează acuzaţia?
- Excelenţa Voastră, răspunse Arvardan, care era din nou pe punctul de a-şi ieşi din fire, v-am mai spus că acest individ a recunoscut în întregime învinuirile noastre atunci când eram în închisoare, adică alaltăieri.
- Poate înclinaţi să-i daţi crezare, Excelenţă, dar aceasta nu e decât încă o afirmaţie fără acoperire. În realitate, singurele fapte care pot fi luate ca dovezi de extratereştri, sunt că am fost răpit cu forţa, eu, şi nu ei; că viaţa mea a fost în pericol, nu a lor. În continuare, l-aş ruga pe acuzatorul meu să ne explice cum a reuşit să
descopere atâtea lucruri în cursul celor nouă săptămâni de când se află pe planeta noastră, când dumneavoastră, domnule Guvernator, nu mi-aţi putut imputa nimic în ani de guvernare?
- Fratele are dreptate, recunoscu cu greutate Ennius. Într-adevăr de unde ştii?
Arvardan nu se simţi intimidat...
- Înaintea mărturisirii făcute de acuzat însuşi, am fost informat de existenţa complotului de către doctorul Shekt.
- Adevărat, doctore Shekt? Guvernatorul îşi întoarse privirea spre fizician.
- Întocmai, Excelenţă.
- Cum ai aflat?
- Relatarea domnului doctor Arvardan, răspunse Shekt, a fost foarte amănunţită
şi exactă, atât în ceea ce priveşte modul în care a fost folosit sinapsificatorul, cât şi asupra afirmaţiilor bacteriologului F. Smitko, făcute pe patul de moarte. Smitko era unul din conspiratori. Afirmaţiile lui au fost înregistrate, iar înregistrarea vă stă la dispoziţie.
- Dar, doctore Shekt, delirul unui muribund nu cântăreşte cine ştie cât. Alte dovezi nu ai?
Arvardan interveni, bătând cu pumnul în braţul fotoliului:
- Ce-i aici? tună el. Tribunal? Discutăm un caz de încălcare a regulilor de circulaţie? Nu avem timp să cântărim probele în mod analitic sau să le măsurăm cu micrometrul. Vă atrag atenţia că nu mai avem timp decât până la şase dimineaţa, adică cinci ore şi jumătate, pentru a înlătura un pericol imens... Îl cunoaşteţi de mai mult timp pe doctorul Shekt, Excelenţă. Vi s-a părut vreodată a fi un mincinos?
Secretarul se amestecă de îndată.
- Nimeni nu-l acuză pe doctorul Shekt că e un mincinos, Excelenţă. Numai că
bunul doctor a îmbătrânit şi în ultima vreme e tot mai preocupat de apropierea celei 132
de-a şaizecea aniversări. Mă tem că asta a dus la apariţia unor uşoare manifestări paranoice, o boală destul de răspândită aici, pe Pământ...
Priviţi-l, numai! Arată el a om normal?
Într-adevăr, nu arăta. Era tras la faţă şi crispat, zdruncinat de cele petrecute şi de ce ştia că avea să mai fie încă.
Totuşi, Shekt reuşi să se stăpânească, impunându-şi un ton normal, ba chiar liniştit:
- Aş putea spune că în ultimele două luni am fost permanent supravegheat de Stegari; că mi-au fost deschise scrisorile şi cenzurate răspunsurile. E clar însă că
aceste plângeri ar fi atribuite paranoiei de care s-a vorbit. În schimb, vi-l pot prezenta pe Joseph Schwartz, omul care s-a oferit ca voluntar pentru sinapsificator într-o zi în care m-aţi vizitat la Institut.
- Îmi amintesc, spuse Ennius, oarecum recunoscător că subiectul deviase pentru moment. El este?
- Da.
- N-arată rău în urma experienţei.
- E mult mai bine. Tratamentul a fost un succes neobişnuit. A căpătat, de exemplu, o memorie fotografică, ceea ce nu ştiam pe atunci. În orice caz, acum e receptiv la gândurile celor din jur.
Ennius era mai-mai să sară de pe scaun.
- Cum, strigă el uluit, vrei să spui că citeşte gândurile?
- Se poate demonstra acest lucru, Excelenţă. Cred însă că fratele va confirma spusele mele.
Secretarul îi aruncă lui Schwartz o privire încărcată de ură, care se stinse însă cu iuţeala fulgerului.
