Spuse cu un tremur abia perceptibil în glas:
- Într-adevăr, Excelenţă, acest om al lor are anumite daruri hipnotice, deşi nu pot şti dacă ele se datorează sinapsificatorului. Aş mai putea adăuga că tratamentul lui nu a fost înregistrat, ceea ce, sper că sunteţi de acord, este un fapt destul de suspect.
- N-ai fost înregistrat, replică Shekt liniştit, în conformitate cu ordinele Înaltului Ministru.
Secretarul se mulţumi să ridice din umeri.
Ennius interveni autoritar:
- Să trecem peste această dispută măruntă şi să revenim la problema noastră...
Ce este cu Schwartz? Ce amestec are aici puterea sa de-a citi în gânduri, ori darurile lui hipnotice, ori cum s-or mai numi?
- Shekt vrea să spună, se amestecă Secretarul, că Schwartz ştie ce gândesc eu.
- Adevărat? Ei, şi ce gândeşte, mă rog? întrebă Guvernatorul, adresându-se pentru prima dată lui Schwartz.
- Gândeşte că nu avem cum să vă convingem de adevărul spuselor noastre asupra ceea ce dumneavoastră numiţi "cazul".
- Foarte adevărat, spuse batjocoritor Secretarul, deşi nu-ţi trebuie o minte ieşită
din comun pentru a deduce acest lucru.
133
- De asemenea, continuă Schwartz, că sunteţi un biet prostănac, lipsit de curajul de-a acţiona, dorind numai pace, sperând să-i câştigaţi pe pământeni printr-o dreaptă
şi nepărtinitoare ocârmuire, ceea ce este o prostie şi mai mare.
Secretarul se făcu stacojiu.
- Nu-i adevărat! Excelenţă, e clar că acest om doreşte să vă ridice împotriva mea.
- Nu sunt atât de uşor de influenţat, răspunse Ennius. Apoi, revenind la Schwartz:
- Dar eu ce gândesc?
- Că şi dacă pot citi ce e-n mintea omului, nu-nseamnă că trebuie să spun cu voce tare ceea ce văd.
Guvernatorul ridică din sprâncene, surprins.
- Ai dreptate. Aşa e. Susţii afirmaţiile domnilor doctori Arvardan şi Shekt?
- Cuvânt cu cuvânt.
- Aşa! Şi totuşi, dacă nu se va mai găsi altul ca dumneata, care să nu fie implicat din punct de vedere juridic, depoziţia dumitale nu este valabilă. Nici chiar în cazul în care toată lumea ar admite că eşti un mediu telepatic.
- Dar nu e o chestiune de lege aici, strigă Arvardan, ci de salvarea Galaxiei.
Secretarul se ridică.
- Excelenţă, am o rugăminte. Aş dori ca Joseph Schwartz să părăsească
încăperea.
- De ce?
- Pe lângă capacitatea de-a citi gândurile, el mai are şi alte puteri telepatice. Am fost prins în urma unei paralizii provocate de el. Numai teama ca nu cumva să mai încerce ceva de acest gen împotriva mea, sau chiar a dumneavoastră, mă face să vă
cer acest lucru.
Arvardan sări în picioare, dar vocea Secretarului o acoperi pe-a sa.
- Nu poate fi vorba de-o judecată dreaptă, cât timp e prezent un om capabil să
influenţeze gândurile judecătorului, graţie unor daruri telepatice recunoscute.
Ennius se decise imediat. La chemarea lui, o ordonanţă îşi făcu apariţia şi Joseph Schwartz, fără să se împotrivească şi fără cel mai mic semn de tulburare pe faţa rotundă ca o lună plină, fu condus afară.
Pentru Arvardan aceasta a fost lovitura de graţie.
Cât despre Secretar, el se ridică, rămânând o vreme aşa ― o siluetă îndesată şi sumbră, înveşmântată în mantia-i verde, puternic în desăvârşita-i stăpânire de sine.
Începu, ceremonios şi grav:
- Excelenţă, toate convingerile şi afirmaţiile doctorului Arvardan se bazează pe declaraţiile doctorului Shekt care, la rândul său, se bazează pe delirul unui muribund.
Şi toate acestea, Excelenţă, toate acestea nu au ieşit la iveală până când Joseph Schwartz nu a fost supus acţiunii sinapsificatorului.
