— Eşti teafăr?
Colonelul apăru de după colţ, înjurând şi strigând:
— Ce dracu s-a-ntâmplat? Am auzit nişte împuşcături.
— Mackenvale a fost lovit.
— Şi unde e acum?
— La spital, răspunse un soldat, arătându-i jeep-ul care se pierdea în depărtare.
— E grav?
— Părea destul de rău. L-au nimerit în beregată.
— În beregată? De ce l-au mişcat?
Nu răspunse nimeni.
— A văzut cineva ceva? întrebă colonelul.
— Se pare că s-a tras de pe deal, zise Ozzie uitându-se pe strada Cedar, în sus.
— Ia trimite un jeep acolo, să vedem ce-i.
— E o idee.
Colonelul dădu oamenilor săi nişte ordine, presărate pe alocuri cu înjurături obscene. Soldaţii se împrăştiară în toate direcţiile, cu puştile încărcate, gata de luptă, în căutarea asasinului. Dar acesta ajunsese deja în comitatul vecin.
Ozzie puse servieta pe podea, lângă Jake.
— Cum se simte? îl întrebă el în şoaptă pe Nesbit.
Harry Rex şi Ellen se opriseră pe scările unde fuseseră împuşcaţi Cobb şi Willard.
— Nu ştiu. Nu s-a mişcat de zece minute, zise Nesbit.
— Jake, te simţi bine? îl întrebă şeriful.
— Da, zise el moale, fără să deschidă ochii, gândindu-se la soldatul care fusese împuşcat alături de el. Îşi amintea că, înainte de a fi doborât, îi spusese lui Jake: „Ce prostie!” Căzuse apoi ţipând, cu sângele gâlgâind.
— A murit, nu-i aşa? întrebă încet avocatul.
— Nu ştim încă, răspunse Ozzie. E la spital.
— A murit, ştiu eu sigur. Am auzit cum i-a pârâit gâtul.
Ozzie se uită la Nesbit, apoi la Harry Rex. Pe costumul gri-deschis al avocatului se vedeau două-trei picături de sânge. El nu le observase încă, dar erau vizibile şi destul de mari.
— Jake, ai sânge pe haine, zise Ozzie într-un târziu. Hai la birou să te schimbi.
— Ce importanţă are? mormăi el cu nasul în pământ.
Ceilalţi se priviră unii pe alţii.
Dell se uita din mulţime la Jake, în vreme ce îl scoteau din tribunal. Trecură pe lângă reporteri, neluând în seamă întrebările lor absurde. Harry Rex încuie uşile, lăsând gărzile la intrare, pe trotuar. Jake urcă şi îşi scoase haina.
— Row Ark, prepară nişte margaritas, spuse Harry Rex. Eu mă duc sus, să stau cu el.
— Domnule judecător, am avut nişte probleme, îi spuse Ozzie, în vreme ce Noose îşi deschidea servieta.
— Ce s-a-ntâmplat? întrebă Buckley.
— În dimineaţa aceasta, au încercat să-l omoare pe Jake.
— Poftim?!
— Când?
— Acum vreo oră. Cineva a tras asupra lui, când venea la tribunal. Era o puşcă cu bătaie lungă. Habar n-avem cine a făcut-o. Nu l-au nimerit pe Jake, în schimb au rănit un soldat din gardă, care e acum la chirurgie.
— Jake unde e? întrebă judecătorul.
— La el în birou. E cam şocat.
— Şi eu aş fi la fel, zise Noose înţelegător.
— Mi-a spus să-l sunaţi, când ajungeţi aici.
