— Da, domnule.

— Cât de fraier am fost…

— Doctore Metz, n-are rost să discutăm acum despre asta. Trebuie să te ducem de aici. Charles Dart se ascunde prin apropiere. Mă duc să-l aduc în timp ce delfinii Stenos cercetează altă parte a insulei.

Metz l-a apucat pe Toshio de braţ.

— Şi pe el îl vânează.

— Ştiu. Şi nu am văzut un cimpanzeu mai uimit. Chiar credea că ei nu-şi vor da seama că m-a ajutat! Lasă-mă să mă duc după el şi te scoatem de aici.

Metz a tuşit şi o spumă roşie i-a apărut pe buze. A scuturat din cap.

— Nu. Hybridul mă va ucide ca pe Victor Frankenstein. Lasă-mă. Du-te la sania ta şi pleacă de aici.

Toshio a făcut o grimasă.

— S-au oprit întâi la baltă, doctore Metz. I-am urmărit şi i-am văzut scufundându-mi sania. Apoi am luat-o înainte ca să-i alung pe Kiqui de pe insulă. Dennie m-a învăţat care este semnalul lor de panică şi au fugit ca nişte şoareci speriaţi când l-am dat, aşa că măcar ei sunt la adăpost de finii Stenos…

— Nu sunt Stenos, l-a corectat rănitul. Cred că sunt demenso cetus metzii. Delfinii nebuni ai lui Metz… Cred că uciderea mea va fi prima comisă de delfini în…

Şi-a dus mâna la gură şi a tuşit din nou.

Metz a văzut saliva roşie care îi păta palma, apoi şi-a îndreptat privirea spre Toshio.

— Voiam să-i dăm pe Kiqui pe mâna Galacticilor. Eu nu prea voiam, dar el m-a convins…

— Takkata-Jim?

— Da. Nu credea că e suficient să le spunem unde e flota abandonată…

— Are benzi? Toshio era şocat. Dar cum…?

Metz nu îl asculta. Părea că îl lasă repede puterile.

— Nu credea că e suficient pentru a obţine libertatea navei Streaker şi deci… a decis să le dăm şi aborigenii.

Metz a încercat să-l apuce cu ultimele puteri pe Toshio de braţ.

— Trebuie să-i eliberezi. Nu-i lăsa pe mâna fanaticilor. Promit atât de mult. Trebuie să aibă stăpâni generoşi. Poate rasa Linten sau Synthian… dar noi nu suntem potriviţi pentru această sarcină… îi… i-am transforma în caricaturile noastre. I-am…

Geneticianul s-a prăbuşit. Toshio aştepta. Atât mai putea face pentru el.

Metz s-a trezit peste un minut. Şi-a ridicat ochii împăienjeniţi.

— Takkata-Jim… a gâfâit el. Nu m-aş fi gândit la asta înainte. E exact ce-am căutat! Nu mi-am dat niciodată seama de asta, dar nu e un delfin, ci un om… Cine s-ar fi gândit…

Începuse acum să horcăie. Şi-a dat ochii peste cap. Toshio nu-i mai găsea pulsul. A pus cadavrul jos şi s-a întors în pădure.

— Metz e mort, i-a spus lui Charles Dart.

Cimpanzeul a ieşit dintre arbuşti. Albul ochilor îi strălucea.

— Dddar… e…

— Crimă. Da, ştiu.

Toshio a încuviinţat din cap. Charles Dart pricepea de minune. Singura tehnică standard de perfecţionare pe care oamenii o preluaseră întocmai de la Galactici fără să modifice nimic era să le inspire clienţilor repulsie pentru uciderea stăpânilor lor. Puţini erau cei cărora li se părea o ipocrizie, date fiind antecedentele liberale ale omului în alte domenii. Şi totuşi…

— Atunci nu ss-e vor gândi de două ori înainte să ne împuşte pe amândoi!

Toshio a ridicat din umeri.

— Ce trebuia să facem?

Charlie renunţase la toate manierismele profesionale. Se uita la Toshio ca să-l îndrume.

El e adultul, iar eu copilul, s-a gândit Toshio cu amărăciune. Ar trebui să fie invers.

Nu, e absurd. Vârsta şi relaţia stăpân-client nu au nicio legătură. Sunt soldat. Treaba mea e să rămânem amândoi în viaţă.

A încercat să-şi ascundă nervozitatea.

— Ce am făcut şi până acum, doctore Dart. Îi vom ataca şi le vom împiedica plecarea cât putem de mult.

Dart a clipit de câteva ori în semn de protest.

— Păi, atunci nu o să putem pleca nici noi! Nu poţi să-l chemi pe Streaker să ne ia?

— Dacă se poate, sunt sigur că Gillian va încerca. Dar noi doi suntem carne de tun. Încearcă să înţelegi asta, doctore Dart. Suntem soldaţi. Se spune că ai o anumită satisfacţie dacă te sacrifici pentru alţii. Cred că aşa e, altfel n-ar exista legendele.

Deşi făcea eforturi să-l creadă, cimpanzeul gesticula agitat.

— Dacă se întorc pe Pământ, vor spune tuturor ce am făcut, nu?

Toshio a surâs.

— Poţi să pui pariu.

Charlie s-a uitat în pământ o clipă. În depărtare se auzeau finii Stenos care se mişcau cu zgomot prin pădure.

— Toshio, trebuie să ştii ceva.

— Ce anume, doctore Dart?

— Păi… mai ţii minte de ce voiam să mai aşteptăm câteva ore înainte să plecăm?

— Da, îmi amintesc experimentul tău.