— E bine ca, prins în capcană şi în agonie într-o lume primitivă, să fiu încălzit datorită priceperii şi ingeniozităţii cu care aprinde focul un orfan. Acum aş vrea să-mi vorbeşti despre descoperirea voastră, pentru că sunt pe moarte… Niciun fel de secrete, doar o poveste… povestea miracolului Marii întoarceri…
Tom a evocat o amintire care îl înfiora încă.
— Închipuie-ţi multe nave, a început el. Gândeşte-te la nave interstelare străvechi, avariate şi mari cât nişte luni…
Când s-a trezit lângă tăciunii calzi încă, abia se iveau zorile, aruncând umbre lungi pe plajă.
Tom se simţea mult mai bine. Stomacul i se resemnase cu postul, iar somnul îl revigorase. Era încă slăbit, dar se simţea pregătit să fugă la următorul adăpost posibil.
S-a ridicat, şi-a scuturat de pe spate nisipul multicolor şi a privit spre nord. Da, epava plutea încă acolo. O speranţă la orizont.
La stânga, prins sub batardoul masiv, pilotul thennanin respira superficial, în agonie. Adormise în timp ce Tom îi vorbea despre Mica Grămadă, despre enormele nave strălucitoare şi despre simbolurile misterioase de pe părţile lor laterale. Tom se îndoia că acea creatură se va mai trezi vreodată.
Se pregătea să se întoarcă să-şi ia încălţările pe care şi le împletise noaptea trecută, când a rămas nemişcat şi, frecându-se la ochi cu o mână, s-a uitat în direcţia orizontului estic.
Dacă nu şi-ar fi pierdut binoclul!
Şi-a mijit ochii şi a zărit în sfârşit un şir de umbre ce se mişcau încet pe orizontul mai luminos, nişte siluete cu picioare fusiforme şi una mai mică, mergând greoi. O coloană de siluete micuţe care se deplasau încet spre nord.
Tom s-a înfiorat. Se îndreptau spre epava în formă de ou. Dacă nu se mişca repede, aveau să-l lipsească de singura lui şansă de a supravieţui.
Şi îşi dăduse deja seama că erau din rasa Tandu.
PARTEA A VI-A
ÎMPRĂŞTIERE
Cine ştie dacă leviatanul poate să suporte multă vreme o urmărire aşa masivăşi un asalt atât de nemilos… şi, poate, ultima balenă, la fel ca ultimul om, îşi va fuma ultima pipăşi apoi va pieri şi ea, scoţând un ultim suspin.
HERMAN MELVILLE
64
CREIDEIKI/SAH’OT
Creideiki s-a uitat fix la ecranul holografic şi s-a concentrat. Era mai uşor să vorbeşti decât să asculţi. Putea să evoce un cuvânt, unul sau două, să le rostească încet şi să le înşire ca perlele pe un fir.
— … legătura neurală… reparată… de… Gillian şi Makanee… dar… vorbirea… încă… încă…
— Încă nu a revenit. Imaginea lui Sah’ot a dat din cap. Dar acum poţi folosi uneltele?
Creideiki s-a concentrat asupra întrebării simple a lui Sah’ot. „Poţi-folosi-…“ fiecare cuvânt e clar, înţelesul său evident. Dar înlănţuite nu însemnau nimic. Era frustrant!
Sah’ot a trecut la trinară.
*Unelte să mânuieşti?
Mingile
Navele spaţiale –-
*Şi maxilarul tău?
Jucătorul
Pilotul…*
Creideiki a încuviinţat din cap. Aşa era mult mai bine, cu toate că şi trinara îi venea greu în minte, ca o limbă străină.
*Păianjeni mergători, mergători, mergători
*Holograme vorbitoare, vorbitoare, vorbitoare
Sunt jucăriile mele, sunt…*
Creideiki şi-a ferit privirea. Ştia că erau elemente de primitivă în acea frază simplă, în repetiţie şi în fluierăturile înalte. Era umilitor să aibă o minte încă activă şi eficientă, dar să li se pară celorlalţi un retardat.
În acelaşi timp, se întreba dacă Sah’ot depista o urmă din limbajul viselor lui – vocile zeilor străvechi.
***
Ascultându-l pe căpitan, Sah’ot s-a simţit uşurat. Prima lor conversaţie începuse bine, dar, spre sfârşit, Creideiki nu mai fusese atent, mai ales când delfinul îl supusese la o serie de teste lingvistice. Acum, după ultima operaţie a lui Makanee, părea să fie mult mai concentrat.
A hotărât să pună la încercare capacitatea de ascultare a lui Creideiki, vorbindu-i despre descoperirea lui. I-a explicat încet şi cu grijă în trinară „cântecul” pe care îl auzise când era conectat la sonda-robot din puţul săpat de copacul-burghiu.
Creideiki a părut confuz mai mult timp, pe când se concentra asupra explicaţiei lente şi simplificate a lui Sah’ot, dar a părut să o înţeleagă până la urmă. De fapt, după expresia lui, părea să considere cel mai normal lucru din lume că o planetă cântă.
— Refă-mi legătura… refă-mi legătura… te… r-rog… eu… eu… eu voi… asculta… asculta…
