— Accident pe naiba!
Cuvintele au fost urmate de un râs batjocoritor ce venea din partea din spate a cabinei de comandă.
— Ştii, îmi imaginam că n-ai să pleci fără să distrugi mai întâi probele incriminatorii, Takkata-Jim.
Doctorul Metz îşi slăbise centura de siguranţă ca să se întoarcă pe locul său. A făcut ochii mari.
— Charles Dart! Ce cauţi aici?
Cocoţat pe un raft dintr-un dulap, care avea acum uşa deschisă, cimpanzeul în costum de astronaut îl privea zâmbind.
— Păi, eu am avut această mică iniţiativă, doctore Metz. Nu uita să notezi asta în însemnările dumitale! Aş vrea să mi se recunoască meritul.
Apoi a izbucnit într-un râs strident, amplificat de difuzorul costumului.
Takkata-Jim s-a întors în cabina lui să se uite o clipă la cimpanzeu. A pufnit şi a continuat să piloteze.
Charlie şi-a adunat tot curajul să se arunce din dulap în apă, deşi lichidul nu putea pătrunde prin costumul spaţial. A încercat să se menţină la suprafaţă, cufundându-se până la cască.
— Dar cum…? l-a întrebat doctorul Metz.
Charlie a luat din dulap un sac mare, impermeabil şi l-a pus pe un scaun de om de lângă al lui Metz.
— Am folosit un raţionament deductiv. Mi-am închipuit că delfinii credincioşi lui Gillian îi ţin sub supraveghere doar pe cei câţiva Stenos nemulţumiţi. Şi atunci m-am gândit de ce să nu mă duc la schif pe o rută pe care nici nu le trecea prin minte s-o supravegheze?
Metz a făcut ochii mari.
— Mâneca! Te-ai strecurat într-unul din drumurile de întreţinere blocate pe care le foloseau constructorii pe Pământ şi ai ajuns la panourile de acces ale şalupei, trecând pe lângă motoare…
— Întocmai!
Charlie a zâmbit radios şi şi-a pus centura.
— Probabil a trebuit să scoţi câteva plăci din zidul mânecii, folosind o bară. Niciun delfin n-ar fi putut s-o facă într-un spaţiu atât de îngust, aşa că nu s-au gândit la asta.
— Exact.
Metz l-a măsurat pe Charlie cu privirea.
— Ai trecut foarte aproape de motoare. Nu te-ai ars?
— Îhî. Contorul meu de radiaţii arată că sunt pe jumătate prăjit, l-a ironizat Charlie, suflând în vârful degetelor.
Metz a zâmbit.
— Voi lua notă de această excepţională demonstraţie de ingeniozitate, doctore Dart. Şi fii binevenit la bord! Oricum, voi fi prea ocupat cu băştinaşii Kiqui ca să mă pot îngriji şi de robotul tău. Te vei ocupa tu de el.
Charlie a încuviinţat cu nerăbdare.
— Pentru asta sunt aici.
— Excelent. Poate jucăm şi câteva partide de şah.
— Cu plăcere.
S-au rezemat în scaune, privind crestele din ocean care treceau pe lângă ei. La câteva minute se uitau unul la altul şi izbucneau în râs. Finii Stenos tăceau.
— Ce e în sac? a întrebat Metz arătând spre bagajul voluminos din poala cimpanzeului.
Charlie a ridicat din umeri.
— Lucruri personale, instrumente. Doar un minim necesar.
Metz a dat din cap aprobator şi s-a rezemat din nou. Avea să fie plăcut să-l aibă cu el pe cimpanzeu în această călătorie. Delfinii erau tipi de treabă, dar cea mai veche rasă clientă a Omenirii era şi mai bună la conversaţii. Şi delfinii nici nu jucau prea bine şah.
A trecut o oră până să-şi amintească Metz primele cuvinte ale lui Charlie când îşi anunţase prezenţa la bord. Ce voise să spună cimpanzeul când îl acuzase pe Takkata-Jim că „a distrus probele”? Era ceva foarte ciudat.
L-a rugat pe Dart să-l lămurească.
— Întreabă-l pe locotenent, i-a sugerat Charlie. El părea să fi înţeles la ce m-am referit. Suntem în relaţii bune, noi doi, a mormăit.
Metz a aprobat, dând din cap cu seriozitate.
— O să-l întreb. De îndată ce ne instalăm pe insulă, îl voi întreba cu siguranţă.
63
TOM ORLEY
