Ei cheamă
Monştrii.
Nu încă. Nu încă, nu. Creideiki mai are o obligaţie de îndeplinit, are o datorie.
Nu mai, nu mai e inginer, dar Creideiki rămâne un astronaut. Nu în zadar, Creideiki va face tot ce poate, ce poate, ce poate să ajute.
Tot ce îi stă în puteri să-şi salveze echipajul, nava…
60
GILLIAN
Ar fi vrut să se frece la ochi, dar masca nu-i permitea. Îi rămâneau prea multe de făcut.
Finii veneau şi plecau, trecând repede pe lângă ea pe oriunde se ducea în navă, aproape se izbeau de ea în graba de a da raportul şi de a se întoarce cu noile ei ordine.
Sper ca Hikahi să se întoarcă în curând. Nu mă descurc rău, cred, dar nu sunt ofiţer. Ea are pregătirea necesară pentru conducerea unei nave.
Hikahi nici nu ştie că acum e căpitan, s-a gândit Gillian. Chiar dacă mă rog să pot deschide linia de comunicaţii cât mai repede, mă întristează să-i dau vestea.
A scris un mesaj scurt pentru Emerson D’Anite, iar ultimul curier s-a şi repezit spre sala motoarelor. Wattaceti i-a rămas alături şi după ce a pornit înot spre camera de compensare externă.
Erau două grupuleţe de delfini în bazinul principal, unul la uşa dinspre provă şi altul în jurul şalupei mari.
Prova micuţei nave aproape atingea diafragma unuia din bocaporturile externe. Pupa dispărea într-o teacă metalică la celălalt capăt al camerei de compensare externă.
Când şalupa cea mare va fi plecată, locul ăsta va fi foarte gol, şi-a spus Gillian.
Un fin din grupul de lângă camera de compensare externă a văzut-o şi s-a îndreptat rapid spre ea. S-a oprit brusc în faţa ei, plutind ca să-i atragă atenţia.
— Escorta şi exploratorii sunt gata de plecare imediat ce le dai ordin, Gillian.
— Mulţumesc, Zaa’pht. În scurt timp. Nu s-a aflat încă nimic de echipa trimisă să repare linia de comunicaţii sau de Keepiru?
— Nu, doamnă. Dar curierul pe care l-ai trimis după Keepiru ar trebui să ajungă în scurt timp la epava thennanină.
Era frustrant. Takkata-Jim tăiase legătura cu epava thennanină, iar acum părea imposibil să găsească punctul în care era rupt cablul. Gillian a blestemat faptul că monofilamentele puteau fi atât de bine ascunse.
Conform informaţiilor de care dispuneau, o catastrofă i se putuse întâmpla echipei de lucru chiar în locul unde se gândeau să-l mute pe Streaker. Cel puţin, detectorii indicau că bătălia spaţială continua, aproape la fel de crâncenă ca la început.
Dar ce se întâmpla cu Tom? Ar fi trebuit să lanseze o bombă cu mesaje când au apărut extratereştrii să vadă ce se întâmplase. Dar, după apelul la ajutor, nu mai primiseră nimic de la el.
Şi, pe lângă toate astea, afurisitul de Niss insista să-i vorbească. Nu armase alarma din biroul ei pentru a semnala o situaţie de urgenţă, dar, de fiecare dată când folosea unitatea de comunicare, auzea un uşor clic, semn că maşina voia să discute cu ea.
Era mai mult decât suficient ca să vrea să se suie în pat şi să rămână acolo.
Pe neaşteptate, lângă uşa dinspre camera de compensare externă s-a produs agitaţie. Difuzorul din perete a emis un chiţăit scurt în trinară, urmat de un raport lung într-o anglică neglijentă, cu un ton înalt.
— Doamnă! Zaa’pht s-a întors spre ea, surescitat. Raportează…
— Am auzit. Gillian a dat din cap aprobator. Linia a fost reparată. Felicită din partea mea echipa de reparaţii şi spune-le tuturor să revină şi să se odihnească un timp, măcar câteva ore. Apoi, te rog, roagă-l pe Heurka-pete să o contacteze imediat pe Hikahi. Să-i explice în ce situaţie suntem şi s-o anunţe că începem să mutăm nava la ora 21.00, chiar dacă nu e de acord. O voi apela în scurt timp.
— Da, doamnă! a zis Zaa’pht şi a plecat în mare grabă.
Wattaceti a rămas s-o privească pe Gillian în tăcere, aşteptând.
— Bine, a spus ea. Să-i forţăm să plece pe Takkata-Jim şi pe Metz. Te-ai asigurat că echipajul a descărcat tot ce nu figurează pe lista noastră şi ai inspectat tot ce au adus la bord exilaţii?
— Da. Nu au nici măcar un pistol la ei. Nici radio, doar combustibil să ajungă până la insulă.
Gillian inspectase personal şalupa cu câteva ore în urmă, în timp ce Metz şi Takkata-Jim îşi făceau bagajele. Şi îşi luase câteva precauţii suplimentare, de care nu ştia nimeni.
— Cine se duce cu ei?
— Trei voluntari, nişte Stenos „ciudaţi”. Toţi masculi. I-am mobilizat la datorie. Sunt curaţi. Acum sssunt toţi pe şalupa mare, gata de plecare.
Gillian a încuviinţat.
— Atunci, bine sau rău, să-i facem să plece şi apoi să ne ocupăm de alte lucruri.
Începuse deja să repete în gând ce avea să-i spună lui Hikahi.
61
HIKAHI ŞI SUESSI
— Nu uitaţi, le-a spus Hikahi lui Tsh’t şi lui Suessi, păstraţi tăcerea radio cu orice preţ. Şi încercaţi să-i opriţi pe nebunii ăia de fini din epavă să mănânce toate proviziile în primele zile, bine?
