Sah’ot s-a abţinut să protesteze. Dacă s-ar fi văitat, Gillian i-ar fi ordonat să nu se mai ocupe de sondă. N-o făcuse încă, aşa că cel mai bine era să-şi ţină gura.
— Acum gândeşte-te ce posibilităţi avem, i-a amintit Gillian. Dacă Streaker intenţionează să fugă, vom încerca să scoatem schiful şi să-l luăm de pe insulă pe Tom şi pe oricine vrea să vină cu noi. Poţi să vii cu noi sau să rămâi cu Metz şi cu Takkata-Jim şi să aştepţi la bordul şalupei mari. Să-i comunici lui Toshio ce hotărâre ai luat.
— Înţeleg. Mă voi gândi la asssta.
Problema i se părea lui Sah’ot mai puţin urgentă decât o crezuse acum câteva zile. Sunetele ce ieşeau din adâncuri aveau un efect ciudat asupra lui.
— Chiar dacă rămân aici, vă doresc mult noroc, a adăugat el.
— Mult noroc şi ţie. Gillian i-a zâmbit. Eşti un tip ciudat, dar, dacă mă întorc acasă, voi recomanda să ai mulţi nepoţi.
Imaginea ei a dispărut când s-a întrerupt legătura.
Sah’ot a fixat ecranul gol. Complimentul cu totul neaşteptat îl lăsase mut de uimire. Apoi câţiva Kiqui care căutau hrană pe acolo au fost surprinşi să vadă un delfin mare ridicându-se pe coadă şi dansând pe malul micului lac.
Ca să fiu remarcat de –
O balenă cu cocoaşă
*Ca să fiu onorat
Până la urmă
Pentru ce sunt eu*
57
DENNIE ŞI TOSHIO
— Mi-e frică.
Aproape fără să se gândească, Toshio a luat-o de umeri pe Dennie. A strâns-o puţin ca s-o liniştească.
— De ce? Nu e nimic aici de care să te temi.
Dennie şi-a ridicat privirea de la talazurile ce se spărgeau la mal să vadă dacă Toshio vorbea serios. Şi-a dat seama că o tachina. A scos limba la el.
Băiatul a inspirat adânc, mulţumit. Nu îi era clar încotro se îndrepta noua lui relaţie cu Dennie. Nu era una de natură fizică, de asta era sigur. Noaptea trecută dormiseră unul lângă altul, dar complet îmbrăcaţi. Toshio se gândise că avea să fie frustrant şi aşa a şi fost, într-un fel. Dar nu aşa mult pe cât se aşteptase.
Lucrurile aveau să se rezolve într-un fel sau altul. Dennie avea nevoie acum de cineva lângă ea şi era o satisfacţie să fie el acela.
Poate, când toate astea se vor termina, Dennie avea să gândească din nou că el nu era decât un puşti cu patru ani mai mic decât ea. Dar se îndoia. Acum îl atingea mai des, îl lua de braţ şi îl lovea în glumă, chiar dacă amintirile legate de bomba psi păliseră.
— Când ar trebui să ajungă aici cu şalupa cea mare?
Dennie s-a mai uitat o dată la ocean.
— Mâine pe seară, i-a răspuns Toshio.
— Takkata-Jim şi Metz vor să negocieze cu extratereştrii. Ce i-ar opri dacă decid să nesocotească ordinele şi să încerce oricum?
— Gillian le dă suficientă energie să ajungă aici, dar nu mai mult. Au un regenerator, aşa că vor putea să reîncarce şi să mai facă o călătorie în spaţiu peste o lună, dar până atunci Streaker va fi plecat de aici, într-un fel sau altul.
Dennie s-a înfiorat uşor.
Toshio şi-a blestemat gura slobodă.
— Takkata-Jim nu va avea radio. Eu trebuie să-l păzesc pe al nostru până vine schiful să ne ia. Şi apoi ce le-ar putea oferi el Galacticilor? Secundul nu are nicio hartă cu poziţia flotei abandonate. Eu bănuiesc că el şi Metz vor aştepta să plece toată lumea, apoi o vor şterge şi ei pe Pământ, cu înregistrările şi ranchiuna care îi macină.
Dennie şi-a ridicat privirea la primele stele apărute în crepusculul lung de pe Kithrup.
— Te întorci? l-a întrebat ea.
— Streaker e nava mea. Slavă cerului, Creideiki e încă în viaţă. Chiar dacă nu mai e căpitan, îi datorez să rezist în continuare, aşa cum ar trebui să facă toţi ofiţerii lui.
Dennie l-a mai privit o clipă, apoi s-a uitat iar la mare.
Crede că nu avem nicio şansă, şi-a dat seama Toshio. Şi poate că nu avem. Ascunşi într-un crucişător thennanin, vom putea să manevrăm cu încetineala unui vas de dragare calafian. Şi să-i încurcăm pe Galactici nu cred că ar fi o idee bună. Vor să-l captureze pe Streaker şi nu vor ezita să tragă dacă văd un inamic înfrânt luându-şi zborul. Pentru ca planul să funcţioneze, trebuie să fie încă thennanini prin jur.
Dar nu putem sta aici cu mâinile în sân să aşteptăm, nu? Dacă facem aşa, Galacticii vor înţelege că pot dispune de pământeni după bunul lor plac. Nu ne permitem să profite cineva de pe urma capturării uneia dintre navele noastre de explorare.
Toshio a schimbat subiectul.
— Cum merge raportul tău?
— Bine sau cel puţin aşa cred. E clar că aborigenii Kiqui sunt complet preconştienţi. Au fost lăsaţi de capul lor pentru prea mult timp. De fapt, unii darwinişti eretici ar putea crede că sunt destul de maturi pentru a se eleva singuri. Sunt semne care o dovedesc.
Unii iconoclaşti încă susţineau ideea că o rasă preconştientă putea face marele salt la inteligenţa spaţială fără intervenţia unui protector. Aproape toţi Galacticii considerau absurdă şi ciudată această idee, dar faptul că fusese imposibil să fie descoperit binefăcătorul dispărut al omenirii mărise numărul adepţilor teoriei.
