***

— Tot vreau să rămân. Dacă Gillian se înşală? Dacă Takkata-Jim termină mai repede de convertit bombele?

Toshio a ridicat din umeri.

— Mai am ceva de care are nevoie. Şi-a coborât privirea la a doua sanie de pe lac, cea care îi aparţinea lui Tom Orley. Takkata-Jim nu va decola fără ea.

— Întocmai! a exclamat Dennie. Va avea nevoie de radioul ăla, altfel extratereştrii îl vor arunca în aer înainte să poată începe negocierile! Dar tu vei fi singur! Şi finul ăla e periculos!

— Ăsta-i unul dintre multele motive pentru care te trimit acum de aici.

— Nu vorbeşte oare masculul feroce din tine?

Dennie a încercat să-l ironizeze, dar nu a reuşit să fie sarcastică.

— Nu.

Toshio a scuturat din cap.

— Tu vorbeşti ca un comandant militar. Asta e. Acum hai să încărcăm şi ultimele mostre. Vă voi însoţi pe tine şi pe Sah’ot câţiva kilometri, apoi ne vom despărţi.

S-a aplecat să ridice unul dintre pachete, dar, înainte să-l atingă, a simţit o mână pe spate care l-a împins puţin, aşa că şi-a pierdut echilibrul.

— Dennie!

A văzut-o râzând răutăcios. În ultimul moment, a întins mâna stângă şi a prins-o pe a ei. Râsul lui Dennie s-a prefăcut într-un ţipăt când a târât-o după el în apă.

Au ieşit la suprafaţă, scuipând apă, între sănii. Dennie a scos un strigăt triumfător, i-a luat capul în mâini şi l-a băgat din nou sub apă. Apoi a ieşit la suprafaţă, când a lovit-o ceva din spate.

— Toshio! a exclamat Dennie pe un ton acuzator.

— N-am fost eu! Tânărul şi-a recăpătat suflul şi s-a îndepărtat de ea. Trebuie să fi fost celălalt iubit al tău!

— Al meu… O, nu! Sah’ot! Dennie s-a întors brusc, căutând şi lovind cu picioarele, apoi a ţipat când a simţit că era cineva în spatele ei. Voi, masculi fără minte, nu vă gândiţi la nimic altceva?

Un cap de delfin, cenuşiu, a ieşit la suprafaţă. Respiratorul care îi acoperea orificiul îi înăbuşea puţin râsul.

*Cu multă vreme înainte ca oamenii

Să înveţe vâslitul în trunchiuri de copaci –

*Noi am făcut o invenţie

*V-ar displăcea

Să încercaţi

*Un

Menage a trois?*

Sah-ot a râs batjocoritor, iar Toshio a fost constrâns să râdă şi el, pe când Dennie roşea şi începea să-l stropească. În cele din urmă, a înotat până la ea şi i-a ţintuit braţele de una dintre sănii şi a sărutat-o, ca să-i oprească ploaia de înjurături.

Buzele ei aveau gustul disperării de pe Kithrup când l-a sărutat şi ea. Sah’ot a venit lângă ei şi i-a muşcat uşor de picioare cu dinţii lui ascuţiţi.

— Ştii c-ar trebui să evităm să stăm în apa asta, dacă e posibil, a spus Toshio, ţinând-o în braţe. Nu ar fi trebuit să faci asta.

Dennie a scuturat din cap, apoi şi-a îngropat faţa în umărul lui.

— Pe cine vrei să păcăleşti, Toshio? a şoptit ea. De ce să ne preocupe intoxicarea lentă cu metale? Vom muri cu mult înainte să ni se albăstrească gingiile…

— O, Dennie, ce absurditate…

El căuta cuvintele potrivite s-o liniştească, dar tot ce putea face era s-o ţină strâns în braţe, în timp ce delfinul se învârtea în jurul lor.

După câteva minute, au auzit sunetul unei alerte. Sah’ot activase unitatea de la sania lui Orley, cea conectată prin cablu monofilament cu fosta poziţie a lui Streaker.

A ascultat o rafală scurtă de clicuri primitive, apoi a transmis repede un răspuns. S-a ridicat în apă şi şi-a desprins aparatul de respirat.

— E pentru tine, Toshio!

Băiatul n-a mai stat să întrebe dacă era ceva important. Pe linia aceea, trebuia să fie. S-a desprins cu blândeţe din braţele lui Dennie.

— Tu termină de împachetat. Mă întorc imediat să te ajut.

Ea a dat din cap că da, frecându-se la ochi.

— Tu mai stai puţin cu ea, e-n regulă, Sah’ot? a spus Toshio în timp ce înota spre sanie.

Delfinul Stenos a înclinat din cap.

— Cu plăcere, Toshio. E rândul meu sss-o distrez pe doamna. Din păcate, ai nevoie de mine aici să traduc.

Băiatul l-a privit, fără să înţeleagă.

— E căpitanul, l-a informat Sah’ot. Creideiki vrea să dissscute cu noi. Apoi vrea să-l ajutăm să intre în contact cu tehnolocuitorii acestei lumi.

— Creideiki? El ne-a contactat? Dar Gillian a spus că a fost dat dispărut.

Toshio s-a încruntat, dându-şi seama încetul cu încetul de sensul cuvintelor lui Sah’ot.

— Tehno… Vrea să stea de vorbă cu Kiqui?

Sah’ot a rânjit.

— Nu, domnule; nu se califică, comandante neînfricat. Căpitanul nostru vrea să stea de vorbă cu vocile mele. Vrea să discute cu locuitorii din adâncuri.

82