Ignacio Metz încerca să-şi ascundă exasperarea.
Îţi trebuia răbdare cu cimpanzeii, mai ales cu Charles Dart. Dar îi erau greu să-şi facă bagajele în timp ce el turuia, cocoţat pe un scaun din cabina sa.
Neavând habar de toate astea, Dart a continuat:
— Dacă e ceva pentru care îl apreciez pe Toshio – aşa ineficient cum e băiatul ăsta este că trebuie să lucreze cu delfinul ăla cretin de lingvist, Sah’ot! Totuşi, obţinea rezultate frumoase înainte să explodeze bomba aia blestemată a lui Tom Orley şi Sah’ot să înceapă să zbiere ceva în privinţa „vocilor” alea ce urcă din adâncuri. Finul ăla e nebun de legat…
Metz îşi sorta lucrurile. Unde e costumul meu albastru pentru uscat? O, da, l-am pus deja. Să vedem. Copiile după toate însemnările mele sunt deja la bord. Ce mai e acolo?
— … am spus, doctore Metz!
— Hmm? Metz şi-a ridicat capul în grabă. Scuză-mă, doctore Dart. Toate schimbările astea, aşa pe neaşteptate… Sunt sigur că înţelegi. Ce ziceai?
Dart a gemut de exasperare.
— Am spus că vreau să vin cu tine! Călătoria asta va fi pentru tine un fel de exil, dar pentru mine ar fi o evadare! Trebuie să mă duc acolo unde am de lucru!
A bătut cu pumnii în pereţi şi şi-a arătat două şiruri de dinţi mari şi îngălbeniţi.
Metz s-a gândit o clipă, scuturând din cap. Exil? Şi, în mod sigur, el şi Gillian erau incompatibili. Gillian era hotărâtă să pună în aplicare planul Calul Troian Marin, conceput de Orley şi de Creideiki. Dar Takkata-Jim era hotărât să se opună.
Metz era de acord cu Takkata-Jim şi a fost uimit când locotenentul a renunţat la comandă în şedinţa consiliului navei şi, în consecinţă, i-a fost încredinţată conducerea lui Gillian până la întoarcerea lui Hikahi. Asta însemna că planul Calul Troian Marin avea să fie pus în aplicare. Streaker avea să înceapă să se deplaseze pe sub apă în câteva ore.
Dacă voiau într-adevăr să recurgă la acel truc, Metz era încântat să părăsească nava. Şalupa cea mare era spaţioasă şi destul de confortabilă. El şi însemnările sale vor fi în siguranţă. Documentaţia despre experimentele lui speciale avea să ajungă pe Terra, chiar dacă… chiar dacă nava Streaker era distrusă în timp ce încerca să fugă.
În plus, acum putea să i se alăture lui Dennie Sudman la studiul aborigenilor Kiqui. Metz era mai mult decât dornic să arunce o privire la băştinaşii preconştienţi.
— Va trebui să vorbeşti cu Gillian despre intenţia ta de a veni cu noi, Charlie, a spus el, dând din cap. Ne lasă să luăm cu noi noul tău robot pe insulă. Ar trebui să te mulţumeşti cu asta.
— Dar tu şi Takkata-Jim aţi promis că, dacă aş colabora, dacă nu i-aş spune nimic lui Toshio mai înainte şi aş fi dispus să vă dau împuternicirea mea în consiliu…
Cimpanzeul s-a oprit când a văzut expresia de pe faţa lui Metz. Buzele cimpanzeului s-au strâns şi s-a ridicat în picioare.
— Mulţumesc pentru nimic! a mormăit el, în drum spre uşă.
— Dar, Charlie…
Dart a ieşit pe coridor. Uşa închisă a înăbuşit ultimele cuvinte ale lui Metz.
Cimpanzeul a luat-o pe coridorul înclinat, cu capul lăsat în jos şi un aer hotărât.
— Trebuie să mă duc acolo! a bombănit el. Trebuie să existe o cale!
56
SAH’OT
Când l-a chemat Gillian să-l roage să discute cu Creideiki, primul lui gând a fost să refuze.
— Ştiu, ştiu, aprobase imaginea ei minusculă. Dar tu eşti singurul de care dispun acum şi care e calificat s-o facă. Să reformulez. Tu eşti singurul care poate să facă treaba asta. Fără îndoială, Creideiki e conştient şi alert, numai că nu poate să vorbească! Avem nevoie de cineva care să-l ajute să comunice prin alte părţi ale creierului, cele care nu au fost afectate. Tu eşti specialistul nostru.
Sah’ot nu-l plăcuse niciodată prea mult pe Creideiki. Şi tipul de leziune suferită de căpitan îi dădea fiori. Totuşi, fiind vanitos, provocarea îl atrăgea.
— Dar Charlesss Dart? Ne-a cocoşat cu munca pe mine şi pe Toshio şi are prioritate în domeniul ăsta.
În micuţa imagine holografică, Gillian părea foarte obosită.
— Nu, nu mai are. Trimitem o nouă sondă cu Takkata-Jim şi Metz, şi el va putea s-o controleze prin sistemul de comunicaţii. Până atunci proiectul lui trece pe ultimul loc. Ultimul. E clar?
Sah’ot a clămpănit zgomotos în semn că era de acord. Era o plăcere să aibă iar de-a face cu un comandant care ştia ce face. Şi era mai bine că vocea era a unei fiinţe umane pe care o respecta.
— Apropo de Metz şi de Takkata-Jim…
— L-am informat deja pe Toshio, a spus Gillian. Te va pune la curent cu prima ocazie. Acum el ia toate deciziile. Va trebui să-i execuţi ordinele cu promptitudine. S-a înţeles?
Gillian avea grijă cum vorbea, chiar dacă era tensionată. Lui Sah’ot îi plăcea asta.
— Da. Foarte bine. Acum să vorbim despre rezonanţele pe care le primesc din scoarţa planetei. Ce trebuie să fac? Din câte ştiu, sunt fără precedent? Poţi să pui pe cineva să caute în Bibliotecă pentru mine?
Gillian s-a încruntat.
— Spui că rezonanţe de origine aparent inteligentă provin din străfundurile scoarţei lui Kithrup?
— Exact.
Gillian şi-a dat ochii peste cap.
— Ifni! Să explorezi lumea asta de pace şi linişte ar cere un deceniu de muncă din partea unei duzini de nave de explorare! A scuturat din cap. Nu, aşa, fără pregătire, aş zice că o formaţiune de roci sensibile la probabilitate, de sub suprafaţă, rezonează cu emanaţii de la bătălia din cer. Oricum, e un lucru care vine după alte priorităţi: siguranţa, băştinaşii Kiqui şi comunicarea cu Creideiki. Ai deja prea multe lucruri de făcut.
