Tom a strigat:
— Birkech’kleph. V’human ides’k. V’Thennnan’ kleph phf
A aşteptat. Când vocea din întuneric a răspuns, Tom s-a ridicat în picioare şi a rupt-o la fugă.
— Idatess. V’Thennan’kleeph…
Tom s-a aruncat din nou la pământ în spatele altei bucăţi de metal. S-a târât pe coate şi a aruncat o privire de după panou.
A ţintit cu arma direct în ochii unei feţe mari de reptilă, aflată la un metru de el. Faţa s-a strâmbat în lumina slabă a stelelor.
Tom se întâlnise o singură dată cu thennaninii şi îi studiase o săptămână la şcoala de Cathrhennlin.
Creatura era pe jumătate strivită sub o placă masivă de metal. Tom îi vedea expresia de suferinţă. Braţele şi spatele spionului fuseseră zdrobite de panoul metalic.
— Vhoomin t’barrchitpa…
Tom s-a adaptat dialectului vorbit de celălalt, o variantă de galactică şase.
— … Nu te-aş ucide, fiinţă umană, nici dacă aş avea posibilitatea. Vreau doar să te conving să vorbeşti un pic cu mine ca să-mi distragi atenţia un timp.
Tom şi-a pus iar în toc pistolul cu ace şi s-a apropiat de pilot, aşezându-se picior peste picior în faţa lui. Ar fi politicos să o asculte pe creatură şi să fie gata să-i pună capăt chinului dacă i-ar fi cerut-o.
— Mă doare că nu pot să te salvez, i-a spus Tom în galactică şase. Chiar dacă eşti un inamic, eu nu mă număr printre cei care susţin că thennaninii sunt malefici.
Făptura a mai făcut o grimasă. Creasta sa se lovea din când în când de acoperişul metalic, tresărind de fiecare dată.
— Nici noi nu-i considerăm pe hooman’vlech o rasă care nu promite nimic, deşi reprezentanţii ei sunt recalcitranţi, nebuni şi ireverenţioşi.
Tom s-a înclinat, luându-i oarecum cuvintele drept un compliment.
— Sunt gata să-ţi fac favoarea de a-ţi lua viaţa, dacă asta vrei, i-a propus creaturii.
— Eşti amabil, dar noi nu facem aşa ceva. Voi aştepta ca suferinţa să-mi pună capăt vieţii. Marile Spectre mă vor considera curajos.
Tom şi-a coborât privirea.
— Îţi doresc să fie aşa.
Thennaninul respira neregulat, cu ochii închişi. Tom şi-a dus mâna la centură şi a atins bomba cu mesaje. Oare mai aşteaptă încă cei de pe Streaker? s-a întrebat el. Ce va hotărî să facă Creideiki dacă nu primeşte veşti de la mine?
Trebuie să aflu ce se întâmplă în bătălia de pe cerul lui Kithrup.
— Ca să conversăm şi să-ţi distrag atenţia, a propus el, n-ai vrea să ne punem reciproc nişte întrebări şi să dăm răspunsuri?
Thennaninul a deschis ochii în care se ivise un licăr de recunoştinţă.
— Perfect. O idee bună. Voi începe eu, pentru că sunt mai în vârstă. Voi întreba lucruri simple ca să nu te obosesc.
Tom a ridicat din umeri. Avem Biblioteca de aproape trei sute de ani. Am avut şase mii de ani de civilizaţie complicată. Şi nimeni încă nu crede că oamenii sunt şi altceva decât nişte sălbatici ignoranţi.
— De ce, de la Morgran, nu aţi fugit într-un loc mai sigur? a întrebat pilotul. Terra nu vă putea proteja şi nici ticăloşii ăia de tymbrimieni care vă duc pe drumuri greşite. Dar Abdicatorii sunt puternici. Cu noi aţi fi fost în siguranţă. De ce nu v-aţi refugiat în braţele noastre?
Când îl auzeai, totul părea aşa simplu! Măcar să fi fost aşa! Dacă ar fi existat într-adevăr o alianţă puternică la care să ceară ajutor, una care să nu ceară în schimb mai mult decât îşi permitea să plătească echipajul de pe Streaker sau Pământul. Cum să-i spună thennaninului că Abdicatorii erau aproape la fel de dezgustători ca majoritatea fanaticilor?
— E politica noastră să nu cedăm niciodată în faţa ameninţărilor, a zis Tom. Istoria noastră ne dovedeşte valoarea acestei tradiţii mai mult decât îşi pot închipui cei educaţi cu analele Bibliotecii. Descoperirea noastră va fi oferită numai Institutelor Galactice şi numai de către conducătorii noştri din Consiliul Terragenilor.
Auzindu-l pe Tom vorbind despre descoperirea lui Streaker, faţa thennaninului a arătat un interes inconfundabil. Dar şi-a aşteptat rândul, lăsându-l pe pământean să pună următoarea întrebare.
— Thennaninii sunt învingători acolo sus? a întrebat Tom cu teamă. I-am văzut pe Tandu. Cine are şanse de izbândă în cer?
Aerul şuiera prin orificiile respiratorii ale pilotului.
— Glorioşii pierd. Ucigaşii Tandu triumfă, iar păgânii Soro sunt peste tot. Noi facem tot posibilul, dar Glorioşii au dat greş. Ereticii vor pune mâna pe pradă.
Era cam lipsit de tact să o spună, dat fiind că în faţa lui stătea unul care făcea parte din „pradă“. Tom a înjurat pe un ton scăzut. Ce urma să facă? Unii thennanini supravieţuiseră, dar putea el să-i spună lui Creideiki să decoleze pe baza acestui lucru? Să încerce un şiretlic care, chiar dacă ar fi reuşit, le-ar fi adus aliaţi prea nevolnici pentru a le fi de folos?
Respiraţia pilotului continua să fie neregulată.
Chiar dacă nu era rândul lui, Tom i-a mai pus o întrebare:
— Ţi-e frig? O să mut focul aici. De altfel, mai am ceva de făcut în timp ce vorbim. Iartă-l pe acest stăpân mai tânăr dacă te jigneşte.
Thennaninul l-a privit cu ochii lui purpurii de felină.
— Foarte amabil din partea ta. Se spune că voi, fiinţele umane, nu aveţi maniere. Poate sunteţi mai puţin educaţi, dar aveţi intenţii bune…
Spionul a şuierat şi a suflat din branhii un jet de fire de nisip, pe când Tom se grăbea să mute focul, în lumina flăcărilor săltăreţe, pilotul a oftat.
