— Să răspundem? a întrebat-o Tsh’t în şoaptă.

Gillian a scuturat din cap. Nu, a încercat ea să zică, dar nu a reuşit decât să mimeze cuvântul. Simţea telepatic înţelegerea celor din jurul ei.

Cum pot să-l jelesc, se gândea ea, când încă îi mai simt prezenţa? E încă viu acolo pe undeva.

Cum pot să-l jelesc?

A simţit o mişcare pe când un fin se apropia cu grijă, încercând să-i raporteze lui Tsh’t fără să o deranjeze pe Gillian.

Gillian a închis ochii ale căror gene o usturau. În cele din urmă, lacrimile au început să curgă, brăzdându-i obrajii. Nu putea să-şi bage mâna pe sub mască să le şteargă, aşa că le-a lăsat aşa. Când a deschis ochii, vedea limpede.

— Am auzit ce-ai zis, Wattaceti. În ce direcţie se îndreaptă Takkata-Jim?

— Spre flotilele Galacticilor, doamnă comandant. Deşi flotilele par a fi dissstruse! Fierb la fiecare pas, după confuzia generată de explozia psi. Se pare că la suprafaţă o să fie o luptă în toată regula… deasupra poziţiei domnului Orley.

Gillian a încuviinţat din cap.

— O să mai aşteptăm puţin. Du-te la starea galbenă şi ţine-mă la curent.

Personalul care nu era de serviciu a fost chemat la posturi. Suessi şi D’Anite au spus că motoarele erau ambalate.

Ultima şansă, Hikahi, s-a gândit Gillian. Vii?

— Gillian! a strigat-o Kaa Norocosul. Cu braţul lui mecanic a indicat spre unul dintre hublouri. Stânca!

Gillian s-a dus într-un suflet acolo şi s-a uitat unde îi arăta pilotul. Întreaga masă de roci se cutremura. În marele zid au început să apară crăpături ce dominau nava Streaker.

— Pregătiţi-vă pentru decolare! a ordonat Gillian. Tsh’t, du-ne de-aici!

104

GALACTICI

Cullcullabra a făcut o plecăciune adâncă în faţa lui Krat, regina Soro.

— Ai descifrat transmisia omului? a izbucnit ea.

Acel Pil grăsan a făcut din nou o plecăciune, dându-se puţin înapoi.

— Nu, Mamă a Flotei, nu pe de-a-ntregul. Omul a vorbit în cele două limbi primitive, „anglică” şi „trinară“. Avem programe de traducere pentru amândouă, dar sunt atât de haotice şi de contextuale – nu ca alte limbi civilizate…

Bibliotecarul a tresărit când Krat i-a şuierat:

— Nu ai reuşit să afli nimic?

— Stăpână, credem că ultima parte a mesajului, în limba delfinilor, e cea mai importantă. Poate a fost un ordin pentru clienţii lui sau…

Bibliotecarul a fluierat exasperat şi s-a dus înapoi la postul lui pe când o prună ling l-a ratat cu câţiva centimetri.

— Ipoteze! Presupuneri! a izbucnit Krat. Chiar şi Tandu fierb de entuziasm şi trimit expediţie neînsemnată după expediţie neînsemnată acolo unde a fost transmis mesajul. Şi trebuie şi noi să-i urmăm, nu?

A privit în jur. Echipajul a plecat ochii.

— Are cineva măcar o idee care să explice acel atac psi care a avut loc cu puţin timp în urmăşi care a dezorientat fiecare sofont din sistem? A fost şi asta o himeră a pământenilor? Oare vulcanii care ne umplu instrumentele cu electricitate statică sunt doar o simplă păcăleală?

Echipajul încerca să pară ocupat şi atent în acelaşi timp. Nimeni nu voia să o enerveze şi mai mult pe Mama Flotei.

Un războinic Paha a ieşit de la biroul de detectare.

— Stăpână, a anunţat-o el. Nu am observat până acum din cauza vulcanilor, dar s-a lansat ceva de pe suprafaţa planetei.

Krat s-a bucurat. Asta aştepta! Deşi trimisese nave în locul de unde se transmiseseră mesajele radio, nu dispersase flota.

— Diversiuni! Toate au fost diversiuni! Transmisiunile radio, atacurile psi, chiar şi vulcanii!

Era întru câtva curioasă cum reuşiseră pământenii să le facă pe ultimele două. Dar întrebarea avea să-şi primească răspunsul când oamenii şi clienţii lor aveau să fie capturaţi şi interogaţi.

— Pământenii au aşteptat până când bătălia s-a mutat lângă planetă, a bolborosit ea. Iar acum vor să scape! Trebuie să…

Cullcullabra s-a dus lângă ea şi a făcut o plecăciune.

— Stăpână, am căutat prin Bibliotecă şi cred că ştiu sursa atacului psi şi a…

Ochii Pilului s-au bulbucat când Krat l-a înjunghiat în abdomen cu gheara de împerechere. Regina s-a ridicat în picioare, ţinându-l pe bibliotecar în aer, apoi i-a aruncat trupul neînsufleţit înspre zid.

Stătea deasupra cadavrului, inspirând adânc mirosul morţii. Nu va avea de furcă cu acest asasinat. Acest Pil idiot o întrerupsese! Nimeni nu putea să spună că nu a fost îndreptăţită de această dată!

Şi-a pus gheara în teacă. Se simţise bine. Nu la fel de bine dacă s-ar fi împerecheat cu un mascul din rasa ei, care s-ar fi luptat, dar fusese totuşi satisfăcător.

— Vorbeşte-mi de nava pământenilor, i-a spus ea cântat lui Paha.

A observat că a aşteptat o secundă după ce a terminat de vorbit.

— Stăpână, i-a zis, nu e nava lor principală. Pare a fi o navă-spion.

Krat a încuviinţat din cap.

— Un emisar. M-am tot întrebat de ce nu au încercat să se predea înainte. Mutaţi flota ca să interceptaţi nava asta. Trebuie să acţionăm înainte să observe Tandu! Să rămână noii noştri aliaţi Thennanin în ariergardă. Vreau să înţeleagă că sunt partenerii noştri minori în această afacere.

— Stăpână, Thennaninii vor deja să ne lase. Par dornici să se alăture haosului de pe planetă.

Krat a pufnit.

— Lasă-i. Suntem din nou chit cu Tandu. Şi oricum thennaninii sunt aproape epuizaţi. Să plece. Apoi ne ducem după nava-spion!

S-a sprijinit de pernele de vletoor şi a început să fredoneze.

Curând. Curând.