"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » Războiul elitelor: Maree stelară - David Brin

Add to favorite Războiul elitelor: Maree stelară - David Brin

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

Holograma s-a acoperit cu punctişoare albastre.

— E singură în biroul ei. Fac legătura.

Particulele s-au estompat brusc, fiind înlocuite de imaginea unei femei blonde cu puţin peste treizeci de ani. A părut nedumerită câtva timp, apoi s-a înseninat la faţă, zâmbind radios.

— Văd că îţi vizitezi amicul mecanic. Spune-mi, Tom, ce are o maşinărie extraterestră plină de sarcasm şi eu nu am? Pentru mine nu ţi s-au aprins niciodată călcâiele aşa de tare.

— Foarte amuzant.

Dar atitudinea ei îi alunga frica. Îi fusese teamă că vor fi nevoiţi să intre imediat în luptă. În vreo săptămână, Streaker poate ar fi fost în stare să se descurce mai bine, înainte să fie distrusă sau capturată. În momentul de faţă, avea energia unui iepure drogat.

— Înţeleg că Galacticii nu aterizează încă.

Gillian a scuturat din cap.

— Nu, deşi Makanee şi cu mine stăm de veghe în infirmerie, în caz de nevoie. Echipajul de pe punte spune că au apărut în apropiere cel puţin trei flote. Au început imediat să-şi caute râcă, exact ca pe Morgran. Nu putem spera decât că se vor extermina între ei.

— Slabă speranţă, mă tem.

— Păi, tu eşti tacticianul familiei. Totuşi, ar putea să treacă săptămâni până să apară un învingător care să vină după noi. Vor fi negocieri şi alianţe de ultimă clipă. Vom avea timp să ne gândim la ceva.

Tom şi-ar fi dorit să-i împărtăşească optimismul. În calitate de tactician al familiei, era treaba lui „să se gândească la ceva“.

— Păi, dacă situaţia mai poate aştepta…

— Poţi să mai stai ceva timp cu amicul tău de acolo – rivalul meu electronic. Vom fi chit dacă devin şi eu prietenă intimă cu Herbie.

Tom nu putea să facă altceva decât să scuture din cap şi s-o lase să-şi savureze gluma. Herbie era un cadavru – singurul lor trofeu palpabil de pe nava abandonată. Gillian stabilise că trupul neînsufleţit al extraterestrului avea peste două miliarde de ani. Mini-Biblioteca de pe navă făcea crize de fiecare dată când o întrebau cărei rase îi aparţinuse pe vremuri.

— Zi-i lui Creideiki că o să cobor imediat, bine?

— Îl trezesc acum. Îi voi spune că ultima dată te-am văzut atârnând pe undeva. I-a făcut cu ochiul şi a închis.

Tom s-a uitat lung la locul unde fusese imaginea ei şi s-a întrebat încă o dată ce făcuse ca să merite o femeie ca ea.

— Din pură curiozitate, Thomas Orley, mă interesează unele vorbe spuse în şoaptă în această ultimă conversaţie. Am dreptate să presupun că o parte din insultele moderate rostite de doctoriţa Baskin nu erau decât tachinări afectuoase? Constructorii mei de pe Tymbrimi sunt teleempatici, desigur, dar se pare că le place şi distracţia asta. Face oare parte dintr-un proces de împerechere? Sau e un test de prietenie?

— Un pic din ambele, aşa cred. Fac tymbrimienii cu adevărat un fel de… Tom s-a scuturat. Las-o baltă! Îmi obosesc braţele şi trebuie să mă duc dedesubt cât mai repede. Mai ai ceva de raportat?

— Nimic important pentru supravieţuirea sau misiunea ta.

— Înţeleg atunci că n-ai reuşit să îndupleci mini-Biblioteca navei să-ţi dea ceva despre Herbie sau despre flota abandonată.

Holograma unduia în forme geometrice ascuţite.

— Asta-i principala problemă, nu? Doctoriţa Baskin mi-a pus aceeaşi întrebare când m-a consultat ultima oară, acum treisprezece ore.

— Şi i-ai dat un răspuns mai clar decât mie?

— Motivul pentru care sunt la bord e să găsesc metode prin care să programez accesarea mini-Bibliotecii de pe nava asta. Ţi-aş fi spus dacă aş fi reuşit. Vocea decorporalizată a maşinăriei era atât de seacă încât ar fi scos zeama din pepeni. Tymbrimienii au bănuit de mult că Institutul Bibliotecii nu e neutru – Bibliotecile locale vândute de ei sunt programate într-un mod foarte subtil să fie deficiente, pentru a dezavantaja rasele deranjante.

— Tymbrimienii s-au ocupat de problema asta din vremea când strămoşii tăi purtau piei de animale, Thomas Orley. Nu ne-am aşteptat niciodată să realizăm în călătoria asta mai mult decât să adunăm câteva frânturi de noi informaţii şi poate să eliminăm câteva bariere minore.

Orley înţelegea acum de ce avea longeviva maşină o perspectivă atât de răbdătoare. Totuşi, a constatat că îi displace. Ar fi frumos să crezi că s-a ales ceva din toată suferinţa îndurată de Streaker şi echipajul ei.

— După toate surprizele cu care ne-am confruntat, călătoria asta ar fi trebuit să servească la mai mult decât nişte frânturi de informaţii pe care să le mesteci tu, a zis el.

— Tendinţa pământenilor de a intra în bucluc şi de a învăţa din asta a fost principalul motiv pentru care proprietarii mei au fost de acord cu aventura asta nebunească, deşi nimeni nu s-a aşteptat la seria de catastrofe ciudate de care a avut parte această navă. Talentele voastre au fost subapreciate.

Tom n-avea cum să răspundă la aşa ceva. Începuseră să-l doară braţele.

— Mai bine mă întorc. În caz de urgenţă, te voi contacta prin sistemul de comunicaţii al navei.

— Desigur.

Orley şi-a dat drumul şi a aterizat ghemuit lângă uşa închisă, un dreptunghi aflat sus pe un perete foarte înclinat.

— Dr. Baskin tocmai mi-a comunicat că Takkata-Jim a ordonat echipei de explorare să revină la navă, a spus deodată Niss. A crezut că ar trebui să ştii.

Orley a înjurat. Se putea să fie mâna lui Metz în asta. Cum aveau să repare nava dacă echipajului nu i se dădea voie să caute materiile prime de care era nevoie? Principalul motiv al lui Creideiki de a veni pe Kithrup fusese abundenţa de metale pre-rafinate într-un mediu oceanic accesibil delfinilor. Dacă prospectorii lui Hikahi erau chemaţi înapoi, pericolul trebuia să fie mare… sau cineva intrase în panică.

Tom a dat să plece, dar s-a oprit şi s-a uitat în sus.

— Niss, trebuie să aflăm ce cred Galacticii că am găsit.

Particulele scânteietoare au amuţit.

— Tom Orley, am făcut o cercetare minuţioasă a fişierelor deschise în mini-Biblioteca de pe nava asta, ca să caut orice înregistrare ce ar putea arunca lumină asupra misterului flotei abandonate. În afară de câteva similitudini între modelele pe care le-am văzut pe carenele acelea imense şi simbolurile unui cult străvechi, nu găsesc nimic pe care să sprijin ipoteza că există vreo legătură între navele pe care le-am descoperit şi legendarii Strămoşi.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com