— Dar nici n-ai găsit nimic care s-o contrazică, nu?
— Aşa e. Epavele pot sau nu să fie legate de unica legendă comună a tuturor raselor care respiră oxigen din cele Cinci Galaxii.
— Atunci s-ar putea să fi găsit fragmente uriaşe de epave fără nicio semnificaţie istorică.
— Adevărat. La polul opus, poate aţi făcut cea mai mare descoperire arheologică şi religioasă a epocii. Această simplă posibilitate ne ajută să explicăm bătălia care se conturează în acest sistem solar. Refuzul mini-Bibliotecii de pe navă de a oferi detalii este relevant pentru ceea ce simt multe culturi galactice faţă de evenimentele ce au avut loc cu atât de multă vreme în urmă. Atâta timp cât această navă de explorare este singura care deţine informaţii despre flota abandonată, Streaker a devenit un trofeu râvnit de toţi fanaticii.
Orley sperase că Niss va găsi probe în sprijinul faptului că descoperirea lor era inofensivă. Ar fi putut folosi respectivele dovezi pentru a-i convinge pe extratereştri să-i lase în pace. Dar, dacă flota abandonată era într-adevăr atât de importantă pe cât se părea, Streaker ar fi trebuit să găsească o modalitate de a transmite informaţiile pe Pământ şi de a-i lăsa pe alţii mai inteligenţi să vadă cum să le folosească.
— Tu continuă să cercetezi, i-a zis lui Niss. Între timp, eu voi încerca să văd cum putem să scăpăm de Galactici. Acum poţi să-mi spui…
— Sigur că da, l-a întrerupt Niss din nou. Nu e nimeni pe coridor. Crezi că nu ţi-aş spune dacă ar fi cineva afară?
Tom a scuturat din cap, sigur că maşina era programată să se poarte mereu aşa. Ar fi tipic pentru tymbrimieni. Cei mai importanţi aliaţi ai pământenilor erau nişte farsori. După ce avea să rezolve zeci de alte priorităţi stringente, Tom intenţiona să dea cu o cheie franceză în maşină şi să le spună tymbrimienilor că grămada rămasă de metal şi fire fusese „un accident nefericit”.
Când uşa a glisat într-o parte, Tom a înşfăcat cadrul şi s-a împins în afară până pe tavanul coridorului slab luminat de dedesubt. Uşa s-a închis automat cu un bâzâit. Becuri roşii de alertă pâlpâiau la anumite intervale de timp pe coridorul uşor curbat.
Bine, s-a gândit el. Speranţele noastre de a fugi s-au spulberat, dar am conceput deja planuri de rezervă.
Câteva le discutase cu căpitanul. De unul sau două nu spusese nimănui.
Va trebui să le pun pe unele în aplicare, s-a gândit el, ştiind din experienţă că întâmplarea schimbă toate planurile. E posibil să se întâmple ceva cu totul neaşteptat care să ne ofere o ultimă speranţă.
6
GALACTICI
Prima fază a luptei a fost dominată de confuzie. Mai multe facţiuni războinice se tatonau, căutându-şi punctele slabe. Numeroase epave pluteau deja pe orbită, dezmembrate şi contorsionate, răspândind o lumină rău prevestitoare. Nori strălucitori de plasmă se răspândeau pe câmpul de luptăşi fragmente contondente de metal scoteau scântei pe când se roteau.
Pe nava ei amiral, o regină cu pielea groasă privea ecranele care îi arătau câmpul de bătălie. Era lungită pe o pernă mare şi moale şi îşi mângâia solzii cafenii de pe burtă, cu un aer meditativ.
Ecranele ce înconjurau sofaua lui Krat evidenţiau multe primejdii. Un panou era acoperit cu linii ondulate ce indicau zone de probabilitate anormală. Altele arătau exteriorul, unde dâra lăsată de armele psihologice era încă periculoasă.
Ca nişte ciorchini luminoşi erau celelalte flote, regrupându-se acum, că prima fază a bătăliei era pe terminate. Lupta se mai ducea doar în zonele periferice.
Krat se odihnea pe o pernă din piele de vletoor. Şi-a mutat greutatea în aşa fel încât să uşureze presiunea pe cel de-al treilea abdomen al ei. Hormonii de luptă îi accelerau bătăile inimii. Era un inconvenient care, pe vremuri, le obligase pe străbunele ei să rămână în cuibul lor, lăsând bătăliile în seama proştilor de masculi.
Dar acum nu mai era aşa.
O mică creatură având aspect de pasăre s-a apropiat de ea dintr-o parte. Krat a luat o prună-de-mare de pe tava pe care i-a oferit-o. A muşcat-o şi a savurat zeama care i se scurgea pe limbăşi mustăţi. Micul Forski a pus jos tava şi a început să cânte o baladă sentimentală despre bucuriile bătăliei.
Avianul Forski fusese elevat la înţelepciune deplină, bineînţeles. Ar fi fost împotriva Codului Elevaţiei să faci mai puţin pentru o rasă protejată. Dar, cu toate că puteau să vorbeascăşi să zboare cu nave spaţiale, din mintea lor fusese eliminată ambiţia de a fi independenţi. Erau prea folositori ca servitori şi animatori ca să fie destinaţi la altceva în afară de specializarea în acest domeniu. Adaptabilitatea ar putea interacţiona cu felul graţios în care îndeplineau asemenea activităţi.
Unul dintre ecranele mai mici s-a înnegrit brusc. Un distrugător din ariergarda Soro fusese distrus.
Krat abia a observat. Consolidarea nu fusese costisitoare până acum.
Sala de comandă era împărţită în secţiuni ca nişte felii de tort. Din centru, Krat se putea uita la fiecare parte de pe canapeaua ei de comandă. Membrii echipajului forfoteau prin jur, fiecare aparţinând uneia din rasele protejate de Soro, fiecare grăbindu-se să-i facă pe plac conform specializării sale.
Din sectoarele pentru navigaţie, luptăşi detectare, se constata în sfârşit o încetinire a ritmului bătăliei. Însă la planificare, regina constata o activitate mai intensă, căci personalul evalua desfăşurarea luptei, inclusiv noua alianţă dintre forţele Abdicatorilor şi Transcendorilor.
Un subofiţer Paha şi-a scos capul din sectorul de detecţie. Pe sub pleoapele coborâte, Krat s-a uitat la el cum se repezea la un automat, înşfăca o ceaşcă aburindă de amoklah şi se întorcea grăbit la postul său.
Rasei Paha i se permisese o mai mare diversitate rasială decât celei Forski, pentru a-şi spori valoarea ca luptători ritualici. Asta îi făcuse mai puţin maleabili decât îi convenea ei, dar acesta era preţul pe care trebuia să-l plătească pentru a avea luptători buni. Krat a hotărât să ignore incidentul. L-a ascultat pe micul Forski cântând despre următoarea victorie – despre gloria cu care se va acoperi Krat când îi va lua prizonieri pe pământeni şi le va smulge în sfârşit secretele.
S-au auzit claxoane sunând strident. Micul Forski a sărit în aer, alarmat, şi a fugit spre cubicului său.
Deodată au apărut peste tot cei din rasa Paha care fugeau şi ei.
— Incursiune Tandu! a strigat ofiţerul tactician. Două până la douăsprezece nave au apărut în mijlocul vostru! Faceţi manevrele de retragere! Repede!
Nava-amiral a rezistat până a făcut şi ea o întoarcere bruscă pentru a evita o salvă de rachete. Pe ecranele lui Krat a apărut un punct albastru pulsatil de primejdie – temerarul crucişător Tandu care se materializase în mijlocul flotei sale – şi deschisese chiar acum focul asupra navelor Soro!
La naiba cu indicatorii lor de probabilitate! Krat ştia că nimeni nu se putea deplasa atât de repede ca Tandu, pentru că nicio altă specie nu era dispusă să-şi asume atâtea riscuri!
Gheara de împerechere a lui Krat tremura de iritare. Navele ei Soro aveau aşa mult de furcă să evite rachetele că nimeni nu mai trăgea asupra inamicului!
— Proştilor! a şuierat Krat în comunicator. Navele şase şi zece, menţineţi-vă pe poziţii şi deschideţi focul spre drăcovenia aia!
Apoi, înainte să-i ajungă cuvintele la secunzi, înainte ca vreun Soro să riposteze cu foc, înspăimântătoarea navă Tandu a început să se dezintegreze de la sine! Cu o clipă înainte era acolo, feroce şi mortală, năpustindu-se asupra unor inamici numeroşi, dar neputincioşi, iar în următoarea, distrugătorul fusiform era înconjurat de un nimb strălucitor de scântei incolore. Scutul său s-a îndoit şi crucişătorul a căzut vertical ca un turn din beţe de chibrituri care se prăbuşeşte.
Cu o străfulgerare intensă, nava Tandu a dispărut, lăsând în urmă un nor de aburi scârboşi. Prin scuturile propriei nave, Krat simţea un urlet parapsihic îngrozitor.
Am avut noroc, şi-a dat seama Krat când zgomotul psi s-a stins încet. Nu fără motiv evitau alte rase metodele Tandu. Dar dacă nava aceea mai rezista câteva clipe…
Nu înregistraseră nicio pierdere, iar Krat a realizat că tot echipajul îşi făcuse bine treaba. Unii dintre ei erau totuşi lenţi şi aceştia trebuiau pedepsiţi…
I-a făcut semn tacticianului-şef un Paha înalt, solid. Războinicul s-a îndreptat spre ea. A încercat să-şi menţină o postură mândră, dar tuburile sale plecate indicau căştia la ce trebuie să se aştepte. Krat a tunat adânc în gâtlej.
