Cimpanzeul a scos panoul din spate de la traveea dintre motoare.
— Am urcat la bord târându-mă prin conductele de alimentaţie, până când am ajuns la uşa de acces din acel perete etanş, a zis el şi i-a arătat.
Toshio s-a uitat cu atenţie în labirintul de ţevi, apoi s-a întors uimit spre Dart.
— Nu mă surprinde că nimeni nu se aştepta să găsească un clandestin la bord. Aşa ai intrat şi în arsenal? Prin conductele în care nu poate intra niciun om?
Planetologul a încuviinţat din cap.
— Mă tem că nu poţi veni cu mine. Asta înseamnă că trebuie să scot creaturile alea de unul singur, nu?
Toshio a încuviinţat din cap.
— Cred că sunt în cala de la pupa. Uite voderul.
I-a dat aparatul de retransmitere. Părea un medalion gros prins de un lanţ. Toţi neo-cimpanzeii cunoşteau voderul, pentru că, de obicei, nu puteau să vorbească până la trei ani. Charlie şi l-a pus la gât. A început să urce spre mica deschizătură, dar s-a oprit să se uite la elevul-ofiţer.
— Toshio, imaginează-ţi că asta e una dintre navele-zoo din secolul XX şi că se află o ceată de cimpanzei conştienţi în magazia schifului sau cum îi spuneau pe-atunci… aduşi din Africa pentru un laborator sau un circ. Te-ai fi strecurat să-i salvezi?
Toshio a ridicat din umeri.
— Charlie, chiar nu ştiu. Mi-ar plăcea să cred că da. Dar nu pot să-ţi spun ce aş fi făcut cu adevărat.
Neo-cimpanzeul s-a uitat în ochii omului câteva secunde, apoi a mormăit:
— Foarte bine. Să-mi acoperi spatele.
Toshio l-a împins, iar el a pătruns în labirintul mecanic. Toshio s-a ghemuit sub conductele propulsorului, ascultând foşnetul pădurii. Charlie făcea un zgomot care i se părea sinistru, pe când încerca să scoată placa interioară de acces. Apoi s-a oprit.
Toshio a intrat cu prudenţă în pădure să dea o raită prin zonă.
Judecând după trosnetele care se auzeau dinspre satul băştinaşilor Kiqui, era clar că Stenos se distrau distrugându-l. Băiatul se bucura că niciunul dintre micii indigeni nu venise să asiste la acea acţiune violentă sau să vadă cine era implicat.
S-a întors la şalupă şi s-a uitat la ceas. Bomba urma să explodeze în şaptesprezece minute. Erau în criză de timp.
S-a strecurat în zona de întreţinere şi, preţ de câteva minute, a dat peste cap setările. Era clar că Takkata-Jim nu avea nevoie de propulsoare. Pentru că făcuse rost de combustibil, putea să plece cu motoarele gravitaţionale. Dacă lăsa deschis panoul de acces, Toshio ar fi putut reduce stabilitatea aerodinamică a micii astronave, dar ar fi fost un efect redus. Şalupele ca aceasta erau foarte solide.
S-a oprit şi a ciulit urechile. Se auzeau din nou zgomote din pădure. Finii se apropiau.
— Grăbeşte-te, Charlie!
Toshio a pipăit pistolul cu ace din toc, nefiind sigur că putea nimeri punctele vulnerabile, unde delfinii nu erau protejaţi de păianjenii metalici.
— Haide!
Din cavitate s-au auzit pocnete uşoare şi umede. Se mai auzeau şi chiţăieli intermitente, apoi a văzut două înotătoare mari şi verzi de fin.
Erau urmate de capul unui Kiqui destul de agitat. Aborigenul a rupt-o la fugă prin deschizătura din interior şi s-a strecurat prin labirintul de ţevi până când a sărit în braţele lui Toshio.
Băiatul a trebuit să se desprindă de creatura înfricoşată şi să o pună jos ca să se întindă după următoarea. Micuţii Kiqui făceau mare zarvă, chiţăind îndureraţi.
În cele din urmă au ieşit toţi patru. Toshio s-a uitat cu luare-aminte înăuntru şi l-a văzut pe Charles Dart încercând să înlocuiască panoul interior.
— Lasă asta! i-a şoptit cimpanzeul.
— Dar trebuie! Takkata-Jim o să observe schimbarea presiunii aerului pe panou! Am avut noroc că nu şi-a dat încă seama!
— Haide! Sunt… A auzit torsul motoarelor waldo şi zgomotul vegetaţiei călcate în picioare. Au ajuns aici! O să încerc să-i ţin la distanţă de tine. Baftă multă, Charlie!
— Aşteaptă!
Toshio s-a târât câţiva metri în tufişuri pentru ca ei să nu-şi dea seama de unde vine. Apoi a început să alerge.
#Acolo! Acolo!
#Vânătorule de balene!
#Pescar de pe insula Iki!
#Vânător de ton!
#Acolo! Ucide-l! Acolo!#
Finii Stenos strigau, erau foarte aproape. Toshio s-a ascuns după un arbore cu nuci uleioase în timp ce rafalele morţii albastre şfichiuiau aerul deasupra capului său. Kiqui au ţipat şi s-au împrăştiat în pădure.
Toshio s-a rostogolit, s-a ridicat în picioare, încercând să ţină copacul între el şi urmăritori.
A auzit zgomote în stânga şi în dreapta în timp ce finii se deplasau rapid ca să-l înconjoare. Costumul îi încetinea mişcările în timp ce încerca să ajungă la stâncile de pe plajă înainte ca acel cerc să se închidă.
