— Suntem amândoi bine, Purificatoare a Vieţii. Din câte ne-au spus finii de pe punte, nu p-pari sssă ai nevoie de noi!
— Sunt minciuni sfruntate, menite să-i linguşească pe stăpâni! Şi nu mi-aş da la schimb braţul stâng pentru unul dintre mincinoşii ăştia. Fii atentă, sunt cinci fini împrăştiaţi. Trebuie să te avertizez, doi sunt atavici şi foarte periculoşi.
Câteva clipe s-au auzit paraziţi.
— Şşştiu, Gillian, a venit răspunsul în cele din urmă. Şi patru sssunt morţi.
Gillian şi-a acoperit ochii cu o mână.
— Doamne Dumnezeule…
— Keepiru e cu noi, i-a spus Hikahi, răspunzând la o întrebare nerostită.
— Sărmanul Akki, a suspinat Gillian.
— Să transmiţi în Calafia că şi-a făcut tttreeaba. Keepiru mi-a spus că a fost curajos şi conştient până în ultima clipă.
Gillian a înţeles ce voia să spună Hikahi şi nu-i plăcea deloc.
— Hikahi, acum tu trebuie să dai ordine. Trebuie să vii imediat aici. În acest moment îţi cedez oficial…
— Nu, Gillian, a întrerupt-o vocea cântată. Te rog. Nu încă. Mai sssunt lucruri de făcut cu sschi-ful. Trebuie să-i recuperăm pe cei de pe insulă şi pe voluntarii Kiqui.
— Hikahi, nu cred că avem timp. Cuvintele i se păreau amare pe când le rostea. Se gândea la modesta şi inteligenta Dennie Sudman, la isteţul Sah’ot şi la Toshio, atât de tânăr şi de curajos.
— T-Tom a transmis vreun mesaj? E o urgenţă?
— Pentru moment, nu. Dar…
— Dar c-ce?
Gillian nu ştia cum să-i explice. A încercat în trinară.
*Ce sunete acute aud –
*Zgomote de trompete, de motoare –
*Lacrimile celor părăsiţi –
*Curând, atât de curând –*
S-a lăsat o tăcere îndelungată. Apoi nu a răspuns Hikahi, ci Creideiki. În trinara sa repetitivă şi foarte simplă era ceva ce Gillian reuşea doar să intuiască, ceva profund şi bizar.
*Sunetele, Toate Sunetele
Răspund Cuiva
Răspund Cuiva:
*Faptele, Toate Faptele
Creează Sunete
Creează Sunete:
*Dar Datoria, Datoria
Ne Cheamă În Tăcere
Ne Cheamă în Tăcere:
Gillian şi-a ţinut respiraţia pe când asculta ultima notă din vocea lui Creideiki care se pierdea. Au trecut-o fiori reci pe şira spinării.
— La revedere, Gillian! i-a spus Hikahi. Fă ce trebuie. Ne vom întoarce cât mai r-repede posibil. Dar să nu ne aştepţi.
— Hikahi!
Gillian a întins mâna spre comunicator, dar semnalul s-a întrerupt înainte să mai poată spune ceva.
95
TOSHIO
— Ambele uşi etanşe erau închise din interior. Toshio gâfâia când s-a întors în ascunzătoare. Cred că o să facem aşa cum ai zis tu.
Charles Dart a încuviinţat şi l-a condus spre reactoarele de la pupa micii nave.
De două ori se ascunseseră căţărându-se în copaci foarte înalţi pe când finii Stenos treceau pe sub ei. Din câte se părea, delfinilor nebuni nu le trecea prin minte nici măcar să-şi ridice privirea pentru a căuta prada. Dar Toshio ştia că i-ar fi ucis dacă i-ar fi prins în câmp deschis pe el şi pe Charlie.
