Putea cel puţin să ia o cameră cu el! s-a gândit Toshio. Şi, dacă Sah’ot ar fi aşteptat, băiatul ar fi avut o şansă să pretindă pentru el ciudatul privilegiu de a explora acel puţ.

S-a uitat la Dennie. Femeia avea privirea aţintită la ecranul sondei-robot, de parcă i-ar fi putut arăta ce se întâmplase cu Sah’ot. A trebuit să i se amintească, înainte să pornească înot, să preia comanda celeilalte sănii.

Toshio o considerase întotdeauna pe Dennie Sudman un savant adult, prietenos, dar enigmatic. Acum vedea că nu era mult mai matură ca el. Şi chiar dacă se bucura de respectul şi poziţia unei adevărate profesioniste, îi lipsea instruirea multilaterală a unui ofiţer. Dennie nu avea să întâlnească niciodată marea varietate de oameni, lucruri şi situaţii pe care le cunoscuse el în cariera lui.

S-a uitat iar la intrarea în puţ. Keepiru a fornăit nervos, scoţând multe bule. Trebuiau să decidă în curând ce să facă dacă Sah’ot nu se întorcea.

Sah’ot era, evident, un experiment genetic la care o serie de trăsături fuseseră realizate astfel încât să atingă un optim calculat. Dacă aveau să se dovedească reuşite, urmau să fie introduse în codul genetic general al speciei neo-delfinilor. Un asemenea proces imita mult mai rapid segregarea şi amestecul din natură.

Dar unele experimente aveau uneori rezultate care nu fuseseră niciodată planificate.

Toshio nu ştia dacă poate să aibă încredere în Sah’ot. Firea ascunsă a finului nu era profundă şi misterioasă, ca a lui Creideiki, ci stridentă, ca prefăcătoria unor oameni pe care îi cunoscuse.

Mai era şi ciudatul joc sexual dintre Sah’ot şi Dennie. Nu că el ar fi fost un puritan. Acel gen de distracţii nu erau interzise, dar se ştia că puteau cauza probleme.

În aparenţă, Dennie nici nu-şi dădea seama că îl încuraja pe fin cu discreţie. Toshio se întreba dacă ar fi avut tupeul să i-o spună… şi s-o privească în ochi.

A mai trecut un minut tensionat. Apoi, tocmai când Toshio se pregătea să plece, Sah’ot a ţâşnit din puţ şi s-a repezit spre ei.

*Drumul e liber

O să vă conduc spre aer!*

Keepiru s-a grăbit cu sania spre delfinul antropolog şi a chiţăit ceva pe un ton atât de înalt, că Toshio, cu toată sensibilitatea lui calafiană, n-a reuşit să înţeleagă.

Gura lui Sah’ot s-a strâmbat şi s-a închis într-o atitudine şovăielnică de supunere. Dar în ochi avea un licăr sfidător. I-a aruncat o privire în timp ce se întorcea cu burta în sus să-şi pună una din aripioarele ventrale în gura lui Keepiru.

Pilotul l-a muşcat simbolic, apoi s-a întors spre ceilalţi.

*Drumul e liber –

Eu aşa cred

*Acum să plecăm –

Şi să lăsăm aparatele astea de respirat

*Ca să vorbim ca pământenii

De munca noastră

*Şi să-i întâlnim pe viitorii noştri

Confraţi piloţi*

Sania s-a deplasat sub puţul creat de copacul-burghiu, apoi a urcat într-un nor de bule. Ceilalţi au urmat-o.

22

CREIDEIKI

Şedinţa se prelungise prea mult.

Creideiki regreta că îl lăsase pe Charles Dart să participe prin intermediul ecranului holografic. Cimpanzeul planetolog ar fi fost cu siguranţă mai puţin vorbăreţ dacă era acolo, în apa oxigenată efervescentă a bazinului central, ud şi cu o mască pe faţă.

Dart se afla în laboratorul său şi îşi proiecta imaginea în sala de conferinţe, fără să remarce iritarea ascultătorilor săi. Să respire apă oxigenată în faţa unei console timp de două ore era un chin destul de mare pentru un neo-fin.

— Normal, căpitane… Vocea baritonală şi stridentă a cimpanzeului pulsa prin apă. Când ai hotărât să aterizăm lângă o importantă falie tectonică, am aprobat din toată inima. Nicio altă zonă nu mi-ar fi oferit atâtea informaţii. Deşi cred că am fi avut motive întemeiate să alegem încă şase-şapte situri de pe Kithrup ca să verificăm unele dintre descoperirile extrem de interesante pe care le-am făcut aici.

Creideiki era un pic surprins că cimpanzeul folosea persoana I plural. De obicei, Charlie nu era atât de modest.

Brookida plutea lângă el. Metalurgistul lucrase cu Charles Dart, căci, pentru moment, echipa de reparaţii nu avea nevoie de el. De o oră păstrase tăcerea, lăsându-l pe cimpanzeu să reverse un torent de jargon tehnic care îi dăduse ameţeli lui Creideiki.

Ce-i cu Brookida? Crede că un comandant care e atacat nu are altceva mai bun de făcut?

Hikahi, abia ieşită din spital, s-a întors pe spate, respirând apă oxigenată efervescentă şi nepierzând din ochi holograma cimpanzeului.

N-ar trebui să facă asta, s-a gândit Creideiki. Mi-e şi aşa destul de greu să mă concentrez.

O şedinţă prelungită avea mereu acelaşi efect asupra lui Creideiki. Simţea un aflux de sânge în penis şi în zona adiacentă. Ar fi vrut să se apropie de Hikahi şi s-o muşte uşor în mai multe locuri din părţile ei laterale.

Ar fi fost o nebunie, mai ales în public, dar cel puţin era sincer cu sine însuşi.

— Planetologule Dart, a oftat căpitanul, fac eforturi să înţeleg ce spui că ai descoperit. Partea legată de anomaliile reţelei de cristale şi izotopice de sub scoarţa lui Kithrup, cred că o pricep… Cât despre stratul de subducţie…

— O zonă de subducţie e graniţa dintre două plăci ale scoarţei, unde una alunecă sub cealaltă, l-a întrerupt Charlie.

Creideiki ar fi vrut să renunţe la demnitatea lui şi să-l înjure pe cimpanzeu.

— Nu mă prea pricep la planetologie, doctore Dart, a spus el cu un calm forţat. Şi sunt mulţumit că ţi-a fost de folos faptul că te-ai găsit într-una din zonele dintre plăci. Dar trebuie să înţelegi că alegerea locului de aterizare s-a făcut din raţiuni strategice. Vrem atât metalele, cât şi camuflarea pe care ni le oferă movilele de corali. Am aterizat aici să ne ascundem şi să ne reparăm nava. Cu crucişătoare ostile deasupra noastră, nu cred că pot lăsa expediţii să exploreze în alte părţi ale globului. De fapt, trebuie să-ţi refuz cererea de a mai fora în situl ăsta. Riscul e prea mare.

Cimpanzeul s-a încruntat şi a început să gesticuleze. Creideiki l-a întrerupt înainte de a-şi găsi cuvintele:

— Pe lângă asta, ce zice despre Kithrup microfiliala Bibliotecii? Nu te ajută în rezolvarea problemelor cu care te confrunţi?

— Biblioteca! a pufnit Dart, dispreţuitor. O grămadă de minciuni! O mlaştină a dezinformării! Şi-a coborât vocea până a ajuns un mormăit. Nu zice nimic de anomalii! Ultimul studiu s-a făcut acum patru sute de milioane de ani, când planeta a dobândit statut de rezervaţie pentru populaţia Karrank%…

Charlie aproape că s-a sufocat când a pronunţat acel cuvânt, din cauza obstrucţiei provocate de consoane. I s-au făcut ochii cât cepele, apoi s-a lovit cu pumnii în piept, tuşind.

Creideiki s-a întors spre Brookida.

— E adevărat? Bibliotecii îi lipsesc atâtea informaţii referitoare la această planetă?

— Da, a încuviinţat Brookida cu voce tărăgănată. Patru sute de epoci sunt mult timp. Când o planetă devine rezervaţie, este de obicei lăsată pustie până ce evoluează specii noi şi ajung la un nivel preconştient potrivit elevaţiei sau devine un loc liniştit pentru o rasă străveche în pragul senectuţii. Planetele ajung locuri interzise, destinate creşelor sau azilurilor de bătrâni.

— Pe Kithrup se pare că s-au întâmplat ambele. Am descoperit o rasă preconştientă care a apărut bineînţeles după ultima actualizare a Bibliotecii. Pe lângă asta, populaţia Karrank%… Şi lui Brookida îi venea greu să pronunţe cuvântul. Au primit planeta ca să moară în pace, lucru pe care se pare că l-au şi făcut. Probabil că rasa Karrank% nu mai există…

— Dar… patru sute de epoci fără un nou studiu?