Bine, sunt motive temeinice pentru care noi doi nu putem fi împreună acum. Ia lucrurile aşa cum sunt. Fă treabă bună aici şi poate te vei întoarce la ea în câteva zile.
Nu existase nicio îndoială, de când se întâlniseră în adolescenţă, că ei doi formau un cuplu. Tom se întreba uneori dacă planificatorii lor nu ştiuseră dinainte, când aleseseră gameţii unor cupluri căsătorite, selecţionate cu grijă, că doi din zigoţii ce s-au dezvoltat se vor potrivi mai târziu aproape perfect… până la simpla teleempatie care îi unea câteodată.
După toate probabilităţile, fusese un caz fericit. Planificarea genetică umană era puternic restricţionată de legi şi cutume. Accident sau nu, Tom era mulţumit. În misiunile sale pentru Consiliul Terragenilor, învăţase că universul era periculos şi plin de deziluzii.
Erau prea puţin sofonţi, inclusiv cei adaptaţi scopului, care aveau parte de suficientă dragoste.
***
După ce a terminat de distribuit aparatele de respirat, Tom a folosit megafonul saniei pentru a-şi amplifica vocea.
— Să nu uite nimeni: deşi toate tehnologiile galactice se bazează pe Bibliotecă, acest depozit de cunoştinţe este uriaş, încât aproape orice tip de maşinărie poate fi în carena asta. Consideraţi orice lucru o capcană până nu-l identificaţi şi nu-l faceţi inofensiv. După ce reduce epava la tăcere, primul obiectiv al echipei 1 este să găsească principalul computer de luptă. Poate să fie acolo o înregistrare cu fazele iniţiale ale bătăliei înverşunate ce se desfăşoară deasupra noastră. Această informaţie poate fi extrem de preţioasă pentru căpitan. Şi căutaţi cu toţii hieroglifa Bibliotecii. Dacă găsiţi pe undeva acel simbol, notaţi-vă locul exact şi anunţaţi-mă. Aş vrea să văd ce fel de microsecţiune aveau cu ei.
Tom i-a făcut un semn lui Tsh’t.
— E bine aşa pentru tine, locotenente?
Al patrulea ofiţer de pe Streaker a dat din fălci aprobator. Aprecia curtoazia lui Orley, dar mai degrabă şi-ar fi muşcat coada decât să plece urechea la sugestiile lui. Streaker era prima mare expediţie comandată şi operată de delfini. Fusese clar de la bun început că erau la bord unii oameni care dădeau sfaturi de parcă ei ar fi fost şefi.
Tsh’t a exclamat în trinară:
*Echipa 1, cu mine…
Difractăm deasupra, ascultând
*Echipa 2, cu Suessi…
Căutaţi comoara
*Echipa 3, cu Orley…
Ajutaţi-l să facă planuri
*Nu lăsaţi să vă cadă nimic de pe Pământ,
Să vă trădeze vizita
*Dacă vă faceţi nevoile
Curăţaţi după aceea…
*Gândiţi şi apoi acţionaţi…
Cu logică extrem de clară
*Şi acum, echipaj al lui Streaker, în tăcere…
La treabă!*
Trei formaţii s-au îndepărtat în perfectă ordine. Una dintre echipe a executat o mişcare circulară bine sincronizată când a trecut prin faţa saniei lui Orley. Ascultându-l pe Tsh’t, singurele sunete pe care le-au scos au fost nişte clicuri sonar rapide de cetacee.
Orley i-a urmat cu sania până a ajuns la mai puţin de patruzeci de metri de carenă. Apoi i-a dat o palmă pe spate lui Hannes şi a ieşit din vehicul.
***
Ce descoperire minunată era nava! Orley a folosit un spectrograf cu flacără oxidrică pentru a face o analiză rapidă a metalului de pe marginea găurii din partea laterală a navei. Când a determinat proporţia diverselor produse de betadescompunere, a fluierat, iar delfinii din jurul lui s-au întors să se uite curioşi la el. Trebuia să formuleze ipoteze despre aliajul original şi gradul de expunere la neutrino de când fusese turnat metalul, dar presupunerile rezonabile indicau că nava fusese fabricată cu cel puţin treizeci de milioane de ani în urmă!
Tom a scuturat din cap. Un lucru ca acela era de-ajuns să-i aducă aminte ce drum lung mai avea de parcurs Omenirea până să-i ajungă din urmă pe Galactici.
Ne place să credem că rasele care folosesc Biblioteca sunt într-un impas, nu mai creează şi nu se adaptează, s-a gândit Orley.
Asta părea să fie în mare parte adevărat. Cele mai multe rase galactice erau stupide şi lipsite de imaginaţie. Dar…
A privit masiva navă de război întunecată şi s-a întrebat dacă era chiar aşa.
Legenda spunea că Strămoşii porunciseră să se caute mereu noi cunoştinţe înainte să dispară, plecând cine ştie unde, cu mulţi eoni în urmă. Dar, în practică, foarte multe specii căutau cunoştinţe exclusiv în Bibliotecă, al cărei patrimoniu se îmbogăţea într-un ritm lent.
Ce rost avea să faci cercetări în privinţa unui lucru pe care predecesorii tăi îl descoperiseră de mii de ori? De exemplu, era simplu să alegi modele avansate de astronave din arhivele Bibliotecii şi să le imiţi, neînţelegând decât o fracţiune infimă din ce construiai. Pământul avea câteva nave de acest fel şi erau adevărate minuni.
Consiliul Terragenilor, care se ocupa de relaţiile dintre rasele de pe Pământ şi comunitatea galactică, fusese cât pe ce să adopte o asemenea logică. Mulţi oameni cereau să se adopte modelele galactice care, la rândul lor, fuseseră copiate după proiectele raselor străvechi. Dădeau exemplul Japoniei, care, în secolul al XIX-lea se confruntase cu o problemă asemănătoare: cum să reziste înconjurată de naţiuni mult mai puternice decât ea? Japonia dinastiei Meiji şi-a cheltuit toată energia să înveţe de la vecini şi să-i imite, ajungând până la urmă exact ca ei.
Majoritatea membrilor Consiliului Terragenilor, inclusiv aproape toate cetaceele nu fuseseră de acord. Considerau Biblioteca un borcan cu miere… ispititoare şi poate nutritivă, dar şi o capcană înfricoşătoare.
Se temeau de sindromul „Epocii de Aur“… Tentaţia de a privi în trecut, de a găsi înţelepciunea în cele mai vechi şi prăfuite texte, şi nu în cea mai recentă revistă.
În afară de câteva rase, precum Tymbrimi şi Kanten, comunitatea galactică părea în întregime blocată în genul acesta de mentalitate. Biblioteca era prima şi ultima soluţie a oricărei probleme. Faptul că documentaţia veche conţinea aproape întotdeauna ceva folositor nu le făcea metoda mai puţin nesuferită puilor de lup tereştri, adică lui Tom, Gillian şi mentorului lor, bătrânul Jacob Demwa.
Conducătorii pământeni, care proveneau dintr-o tradiţie a tehnologiei autosuficiente, erau convinşi că se putea câştiga ceva prin inovaţie, chiar în acea fază târzie a istoriei galactice. Cel puţin, se simţeau mai bine să creadă asta. Pentru o rasă de pui de lup, orgoliul însemna mult.
