*Întreabă-i pe cei negri…
Pe cafenii şi galbeni
*Întreabă balenele…
De rasismul oamenilor!*
— Asta a fost demult! s-a răstit Hakukka-jo. Iar oamenii nu aveau stăpâni să-i îndrume!
— Aşa e… a spus Sreekah-pol, fără să se arate prea convins.
Toţi au tăcut când s-a apropiat K’tha-jon. Hakukka-jo a îngheţat ca întotdeauna când se uita la nostrom.
K’tha-jon era un uriaş lung de trei metri şi atât de gros că trei oameni nu-l puteau înconjura cu braţele. Nasul în formă de sticlă îi era teşit şi, spre deosebire de aşa-zişii Stenos de la bord, coloritul său nu era împestriţat, ci uniform. Circula zvonul că K’tha-jon era un alt „caz special” al doctorului Metz.
Delfinul gigant s-a apropiat înot, împrăştiind în jur jeturi de bule. Maxilarele sale deschise lăsau să se vadă şirurile de dinţi puternici, înspăimântători. Involuntar, ceilalţi au adoptat o poziţie defensivă, cu ochi alerţi şi gurile închise.
— Am auzit c-au mai fost certuri… a tunat K’tha-jon în anglica subacvatică adâncă. Din fericire, am reuşit să-l mituiesc pe nostromul-şef S’thata cu o rară bandă sensie, iar el a fost de acord să nu-i spună comandantului. Îmi închipui că cheltuiala cu banda va fi acoperită de cineva care are anumite interese…
Moki părea că vrea să spună ceva, dar K’tha-jon l-a oprit.
— N-ai nicio scuză! Furia ta e o povară de care mă pot lipsi. S’thata ar fi avut dreptate să te sfideze pentru că l-ai muşcat aşa de tare de coadă!
*Sfidează-l! Sfidează-l!
Tursiops laş!
*Sfidează-l!
Moki abia a rostit primele vorbe, că a şi fost trimis la fund de lovitura înotătoarei puternice a lui K’tha-jon. A căzut câţiva metri în apă până să se oprească, fluierând de durere. K’tha-Jon s-a apropiat de el şi i-a şoptit cu vocea lui joasă.
— Tu eşti un Tursiops! Ăsta-i numele întregii noastre specii, înregistrat în Bibliotecă! Tursiopsss amicusss… „prieten cu botul în formă de sticlă”! Întreabă-l pe doctorul Metz dacă nu mă crezi! Fă-ne să ne simţim jenaţi pe noi, ceilalţi, care avem grefe Stenos în gene… secundul Takkata-Jim şi cu mine, de exemplu… comportându-te ca un animal, şi îţi voi arăta eu cum să fii un delfin prietenos! O să-ţi folosesc maţele pe post de cabluri!
Moki a tremurat şi s-a îndepărtat, cu fălcile strânse.
K’tha-jon l-a împroşcat pe finul umilit cu un jet sonar, apoi s-a întors să se uite la ceilalţi. Hakukka-jo şi Sreekah-pol priveau în gol în direcţia peştilor garibaldi, strălucitori şi decorativi, şi a peştilor-înger, cărora li se permitea să înoate nestingheriţi prin bazinul central. Hakukka-jo fluiera supus.
— Pauza e pe sfârşite, s-a răstit nostromul. Înapoi la muncă! Şi păstraţi-vă ura pentru timpul liber! K’tha-jon a făcut stânga-mprejur şi a plecat în viteză.
Turbulenţele create de aripioarele sale i-a dezechilibrat pe ceilalţi.
Hakukka-jo l-a urmărit cu privirea, apoi a emis un fluierat lung în semn de supunere.
Asta ar trebui să fie de-ajuns, s-a gândit K’tha-Jon, plecând în grabă să-şi vadă de treabă în sectorul cargo. Moki, în special, avea să-şi ţină gura un timp. În propriul lui interes.
Dacă el şi Takkata-Jim nu aveau nevoie de ceva, asta era o revărsare de aluzii şi suspiciuni rasiste. Nimic nu-i unea pe oameni în nebunie ca astfel de lucruri.
Şi-i va atrage atenţia lui Creideiki. Takkata-Jim insistă să-i mai dăm căpitanului o şansă să conceapă un plan ca să ne ducă pe toţi acasă, teferi şi nevătămaţi.
E bine. Pot să aştept.
Dar dacă nu o face? Dacă cere în continuare sacrificii de la un echipaj care nu a pretins niciodată să fie alcătuit din eroi?
În acest caz, cineva trebuie să propună echipajului o alternativă pe care s-o accepte. Takkata-Jim părea încă şovăielnic, dar poate nu va mai fi aşa.
Când va veni momentul, vor avea nevoie de sprijinul oamenilor, iar atitudinea rasistă a lui Moki ar fi stricat totul. K’tha-Jon trebuia să stea cu ochii pe acel Stenos, să aibă grijă să se comporte bine şi să fie docil.
Chiar dacă era plăcut, măcar din când în când, să-l muşte de coadă pe un nenorocit de Tursiops făţarnic, viclean şi iubitor de ţărmuri!
16
GALACTICI
— Bucuraţi-vă! cânta al patrulea Frate al Umbrelor de Abanos. Bucuraţi-vă că a fost cucerită a cincea lună a micii planete pline de praf!
Fraţii Nopţii se luptaseră crâncen pentru acest centru de putere, de unde aveau să proiecteze în curând o forţă irezistibilă pentru a-i alunga din ceruri pe eretici şi blasfemiatori. Această lună avea să le garanteze că prada va fi a lor şi numai a lor!
Nicio lună din sistemul Kthsemenee nu avea atributul excepţional al acesteia: un miez ce conţinea aproape 1% unobtainium. Aterizaseră deja treizeci de nave ale Fraţilor pentru a începe construirea Armei.
Ca întotdeauna, ideea de bază o dăduse Biblioteca, evident. Cu multe cicluri înainte ca al patrulea Frate al Umbrelor de Abanos să descopere o referinţă obscură la un dispozitiv folosit odinioară, într-unul din războaiele dintre rasele dispărute acum. Îşi petrecuse jumătate din viaţă să găsească detalii, pentru că Biblioteca era un labirint. Dar acum îşi va primi răsplata!
— Bucuraţi-vă! a răsunat strigătul lui.
Era un imn triumfal făcut să fie auzit şi, într-adevăr, o parte dintre ceilalţi combatanţi au început să observe că se petrecea ceva ciudat într-un colţ al sistemului Kthsemenee. În timp ce se dădeau cele mai crâncene lupte în jurul gigantului gazos strategic şi al lui Kithrup, unii inamici începuseră să trimită iscoade să vadă ce puneau la cale Fraţii Nopţii.
— N-au decât să vină să se uite! Ce importanţă are?
O navă Soro îi spiona de câtva timp. Oare le intuise scopul?
