Inginerul negru i-a zâmbit.
— Păi, nu ştiai, fetiţo? Toţi scoţienii sunt ingineri şi toţi inginerii sunt scoţieni. A salutat-o făcându-i semn şi s-a îndepărtat înot înainte ca Dennie să se poată gândi la un răspuns. Simţindu-se prinsă la înghesuială, a tras o înjurătură, din obişnuinţă.
Când D’Anite a ajuns suficient de departe, Sah’ot s-a apropiat de Dennie.
— Să începem să facem planuri pentru expediţie?
Orificiul lui respirator era aproape de urechea ei.
Dennie a tresărit. Deodată, a observat că toţi plecaseră. Inima a început să-i bată cu putere, iar masca părea să nu-i dea destul aer.
— Nu, nu aici! S-a întors şi a început să înoate. Să mergem la popota ofiţerilor. Acolo sunt planşete şi cupole cu aer! Poate să respire şi o fiinţă umană!
Sah’ot îi era tot alături.
— Ah, Dennie… a spus el, dar nu a insistat.
În schimb, a început să cânte o melodie hibridă, atonală, pe note joase, într-un dialect al trinarei, complicat şi aproape necunoscut.
Fără să vrea, Dennie s-a simţit atrasă de cântec. Era straniu, ciudat de frumos şi i-au trebuit câteva minute să-şi dea seama că era şi obscen.
15
STENOS
În ultima perioadă, Moki, Sreekah-pol şi Hakukka-jo îşi petrecuseră timpul cât nu erau de serviciu aşa cum şi-l petreceau toţi ceilalţi de săptămâni în şir: văicărindu-se.
— Azi a venit iar în sectorul meu, a zis Sreekah-pol, să-şi bage nasul în treaba tuturor. Crede că e dissscret, dar umple peisajul sonor cu ecourile sale Keneenkkk!
Moki a încuviinţat. Nu era nevoie să precizeze la cine se refereau.
*Strigând… cântând
Rostind cuvinte ritmate
*Grupul meu dă din coadă
La Logica Logica lui!
Hakukka-jo a tresărit. Moki mai vorbea rareori anglica, iar trinara lui era un pic prea primitivă ca să fie decentă.
Dar Sreekah-pol se gândea că Moki avea dreptate.
— Din păcate, toţi definii Tursiops îl adoră pe Creideiki. Îl imită şi încearcă să se poarte ca adepţii Keneenkk-k. Chiar şi jumătate din Stenos ai noştri par la fel de vrăjiţi de el.
— Ei bine, dacă ne scoate de aici în viaţă, o să-i uit până şi inspecţiile indiscrete, a afirmat Hakukka-jo.
Moki a scuturat din cap.
*În viaţă! În viaţă!
În apele adânci şi bogate
*Urmăm, urmăm
Un şef cu dinţi neregulaţi!
— Taci odată! Hakukka-jo s-a întors în grabă să asculte ecourile din zona de odihnă. Câţiva fini se strânseseră în jurul automatelor cu mâncare. Nu păreau să fi auzit. Ascultă ce-ţi spun! Ai dat deja de necaz şi fără să vorbeşti de revoltă. Am aflat că doctorul Metz s-a dus la Takkata-Jim să întrebe de tine.
Moki a surâs sfidător. Sreekah-pol s-a declarat de acord cu acel comentariu mut.
— Metz nu va face nimic, a spus Sreekah-pol. Toţi ştim că el a alesss jumătate din delfinii Stenos de la bord. Suntem copilaşii lui, a adăugat el cu glas cântat. Acum, că Orley şi Tsh’t sunt plecaţi, iar Hikahi e la infirmerie, singurul la care trebuie să fim atenţi e deşteptul de şef!
Hakukka-jo s-a uitat în jur, disperat.
— Şi tu? Nu vrei să taci? Uite-l pe K’tha-Jon!
Ceilalţi doi s-au întors şi au văzut un neo-fin enorm care ieşea înot dintr-un lift şi se îndrepta spre ei. Delfinii mai mici se dădeau repede din calea lui.
— Şi ce? E unul de-ai noştri! a spus Sreekah-pol cu nesiguranţă în glas.
— Şi nostromul nostru! a răspuns Hakukka-jo cu înflăcărare.
— Şi îi detestă pe delfinii Tursiops care fac pe deştepţii! i-a tăiat-o Moki în anglică.
— Poate, dar nu o arată! Ştie ce gândesc oamenii despre rasism!
Moki şi-a ferit privirea. Delfinul negru şi împestriţat era ca mulţi alţi fini care simţeau faţă de rasa protectoare un fel de teamă superstiţioasă. I-a replicat fără convingere în trinară:
